ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1418/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1418/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâții

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței ca prin hotărârea ce o

va pronunța în cauză:

1) să constate

refuzul nejustificat al pârâtelor în soluționarea cererii de despăgubire;

2) să oblige pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească un evaluator în

vederea stabilirii despăgubirilor aferente emiterii Dispozițiilor nr. 13280 din

22 ianuarie 2009 și nr. 17986 din 16 decembrie 2005 de către Primarul

municipiului Craiova, pentru imobilul situat în Craiova, str. U. nr. 30,

județul Dolj;

3) să oblige pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru imobilul anterior arătat;

4) să oblige pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar la plata despăgubirilor în numerar, imediat

după emiterea de către CCSD a titlului de despăgubire.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este beneficiara celor două dispoziții mai sus

individualizate și că dosarul său a fost în mod abuziv retrimis la primărie,

deși au trecut opt ani de la depunerea notificării.

Pârâtele au formulat

întâmpinări în cauză:

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de conexitate,

soluționată prin încheierea de ședință de la termenul din 10 ianuarie 2011. Pe

fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca

neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, pe considerentul că, după parcurgerea procedurii

administrative, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va

emite titlul de despăgubire, iar pe baza opțiunii persoanei îndreptățite, se va

emite titlul de plată și/sau de conversie; la momentul actual, reclamanta nu

figurează în baza de date a instituției pentru acordarea despăgubirilor în

numerar.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 431

din 24 ianuarie 2011, a respins excepția invocată de pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, această având calitate procesuală

pasivă, în raport de capătul 4 al acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta M.A., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să transmită dosarul la evaluator, după și în raport de care să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în

Craiova, str. U. nr. 30, județul Dolj și a respins ca prematur formulat capătul

de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților este nefondată, în raport de dispozițiile art. 18 din Capitolul

V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care conferă acestei autorități publice

competența de a emite decizia de plată.

Pe fondul cauzei,

instanța a arătat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a

bunurilor litigioase sau a contravalorii acestora prin formularea Notificării

nr. 226/N/2002 către autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și

plății despăgubirii imobilelor preluate în mod abuziv, notificare care a fost

soluționată la data 16 decembrie 2005, prin emiterea Dispoziției nr. 17986 de

către Primarul Municipiului Craiova. Prin acest act administrativ s-a respins

cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului aflat în discuție și

s-a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005.

La data de 14 iulie

2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a restituit dosarul

Prefecturii Dolj, întrucât a apreciat că reclamanta nu a formulat Notificarea

nr. 226/N/2002 în termenul legal.

Prin Dispoziția nr.

13280 din 22 ianuarie 2009, Primarul Municipiului Craiova a apreciat că

Notificarea nr. 226/N/2002 a fost depusă de reclamantă în termenul legal, motiv

pentru care restituirea dosarului acesteia de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor este eronată.

Curtea a apreciat că

durata excesivă a procedurii administrative derulate în prezenta cauză a

încălcat în mod evident principiul celerității și dispozițiile art. 6 din

Convenția europeană a drepturilor omului.

În opinia primei

instanțe, împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri

eficiente pentru soluționarea cererii constituie culpa acestora și nu poate să

conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.

Punerea în executare

a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului,

care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern

cât și tratatele internaționale.

Prima instanță a

apreciat că este prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei de

plată a despăgubirilor, față de dispozițiile art. 18 din Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii

capetelor de cerere privind obligarea la transmiterea dosarului la evaluator și

la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele

critici de nelegalitate:

Obligația stabilită

de prima instanță de transmitere a dosarului intimatei-reclamante la evaluator

nu poate fi adusă la îndeplinire, în lipsa acestuia.

Intimata-reclamantă a

formulat Notificarea nr. 226/N/2002 cu depășirea termenului legal, aspect

reținut prin Sentința nr. 2841 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel București în Dosarul nr. 751/2/2008 (sentință rămasă irevocabilă).

Ca urmare a acestei

situații, dosarul de despăgubire aflat în discuție a fost returnat entității

învestite cu soluționarea notificării, în speță, Primăria Municipiului Craiova.

Ulterior, Primarul

Municipiului Craiova a emis dispoziția nr. 13280 din 22 ianuarie 2009, fără ca

dosarul de despăgubire să fie transmis Secretariatului Comisiei Centrale.

În altă ordine de

idei, recurenta a arătat că cererea intimatei-reclamante a fost analizată cu

prioritate, în temeiul art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, motiv pentru care, în

opinia sa, concluzia primei instanțe de depășire a termenului rezonabil este

nefondată.

La data de 14

noiembrie 2011, intimata-reclamantă M.A. a decedat și a fost introdusă în cauză

succesoarea sa, V.M., care a declarat că își însușește acțiunea formulată de

autoarea sa.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041

C.proC. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul litigiului

dedus judecății instanței de contencios administrativ îl reprezintă obligarea

recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească

un evaluator în vederea stabilirii despăgubirilor aferente emiterii

Dispozițiilor nr. 13280 din 22 ianuarie 2009 și nr. 17986 din 16 decembrie 2005

de către Primarul municipiului Craiova, pentru imobilul situat în Craiova, str.

U. nr. 30, județul Dolj și, ulterior, să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire pentru acest imobil.

Prima instanță a

admis aceste cereri anterior individualizate, cu motivarea că au fost încălcate

dispozițiile art. 6 din CEDO, urmare a duratei excesive a procedurii

administrative.

În concepția Înaltei

Curți, judecătorul fondului nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza

căruia să lămurească situația de fapt și să dea o soluție legală acțiunii

deduse judecății.

Astfel, prin Dispoziția

nr. 17986 din 16 decembrie 2005, Primarul Municipiului Craiova a propus

acordarea de despăgubiri numitei M.A., în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005, pentru imobilul aferent Notificării nr. 226/N/2002.

Prin Sentința nr.

2841 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 751/2/2008 s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei M.A. de obligare a pârâtei Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților la soluționarea cererii de

despăgubiri, cu motivarea că Notificarea nr. 226/N/2002 nu a fost depusă în

termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar dosarul aferent

acesteia a fost restituit la Primăria Municipiului Craiova.

Prin Dispoziția nr.

13280 din 22 ianuarie 2009, Primarul Municipiului Craiova a respins cererea de

restituire în natură a imobilului (teren în suprafață de 370 mp și construcția

demolată, în suprafață construită desfășurată de 128,15 mp), situat în Craiova,

str. U. nr. 30, județul Dolj, a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către petenta M.A. și a revocat Dispoziția

nr. 17986 din 16 decembrie 2005.

În opinia Înaltei

Curți, pentru lămurirea situației de fapt, era necesară depunerea dovezii în

sensul că Sentința nr. 2841 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a rămas irevocabilă.

De asemenea, trebuiau

depuse înscrisuri din care să rezulte că dispoziția nr. 13280 din 22 ianuarie

2009 emisă de Primarul Municipiului Craiova a primit viza de legalitate de la

Prefectul Județului Dolj și că aceasta, împreună cu dosarul de despăgubire a

fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Înalta Curte

consideră că în această cale de atac nu puteau fi aplicabile prevederile art.

305 C.proc. civ., întrucât prima instanță nu a evocat fondul cauzei, motiv

pentru care sentința atacată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Cu alte cuvinte,

neaplicabilitatea art. 305 C.proc. civ. este determinată de faptul că instanța

de control judiciar a dat curs dispozițiilor art. 304

1

C.proc. civ.,

în sensul că a analizat cauza sub toate aspectele.

Soluția casării cu

trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă

de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două

grade de jurisdicție.

Este firesc ca

instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă

cercetare a fondului cauzei.

În temeiul art. 312

alin. (5) teza I C.proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este

recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de

recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat

hotărârea casată.

Cercetarea fondului

cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existența tuturor

elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

Altfel spus, dacă

s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să

verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la

dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația

în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ

prevăzute de Codul de procedură civilă.

În concret, instanța

de trimitere trebuie să solicite părților depunerea înscrisurilor doveditoare

pe aspectele anterior individualizate de Înalta Curte.

În raport de motivul de casare anterior reținut,

instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea

celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ.

Pentru toate

considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I

și art. 313 C.proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 431 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 martie 2012.

Procesat de GGC - DG