ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1418/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.A.

a chemat în judecată pe pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză: 1) să constate refuzul nejustificat al pârâtelor în soluționarea cererii de despăgubire; 2) să oblige pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească un evaluator în vederea stabilirii despăgubirilor aferente emiterii Dispozițiilor nr. 13280 din 22 ianuarie 2009 și nr. 17986 din 16 decembrie 2005 de către Primarul municipiului Craiova, pentru imobilul situat în Craiova, str. U. nr. 30, județul Dolj; 3) să oblige pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul anterior arătat; 4) să oblige pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la plata despăgubirilor în numerar, imediat după emiterea de către CCSD a titlului de despăgubire.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este beneficiara celor două dispoziții mai sus individualizate și că dosarul său a fost în mod abuziv retrimis la primărie, deși au trecut opt ani de la depunerea notificării. Pârâtele au formulat întâmpinări în cauză: Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de conexitate, soluționată prin încheierea de ședință de la termenul din 10 ianuarie 2011. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că, după parcurgerea procedurii administrative, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite titlul de despăgubire, iar pe baza opțiunii persoanei îndreptățite, se va emite titlul de plată și/sau de conversie; la momentul actual, reclamanta nu figurează în baza de date a instituției pentru acordarea despăgubirilor în numerar.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 431 din 24 ianuarie 2011, a respins excepția invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, această având calitate procesuală pasivă, în raport de capătul 4 al acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.A., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul la evaluator, după și în raport de care să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. U. nr. 30, județul Dolj și a respins ca prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este nefondată, în raport de dispozițiile art. 18 din Capitolul V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care conferă acestei autorități publice competența de a emite decizia de plată. Pe fondul cauzei, instanța a arătat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a bunurilor litigioase sau a contravalorii acestora prin formularea Notificării nr. 226/N/2002 către autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirii imobilelor preluate în mod abuziv, notificare care a fost soluționată la data 16 decembrie 2005, prin emiterea Dispoziției nr. 17986 de către Primarul Municipiului Craiova.

Prin acest act administrativ s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului aflat în discuție și s-a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. La data de 14 iulie 2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a restituit dosarul Prefecturii Dolj, întrucât a apreciat că reclamanta nu a formulat Notificarea nr. 226/N/2002 în termenul legal. Prin Dispoziția nr. 13280 din 22 ianuarie 2009, Primarul Municipiului Craiova a apreciat că Notificarea nr. 226/N/2002 a fost depusă de reclamantă în termenul legal, motiv pentru care restituirea dosarului acesteia de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este eronată. Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurii administrative derulate în prezenta cauză a încălcat în mod evident principiul celerității și dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În opinia primei instanțe, împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente pentru soluționarea cererii constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei. Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului, care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale. Prima instanță a apreciat că este prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor, față de dispozițiile art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea la transmiterea dosarului la evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate: Obligația stabilită de prima instanță de transmitere a dosarului intimatei-reclamante la evaluator nu poate fi adusă la îndeplinire, în lipsa acestuia.

Intimata-reclamantă a formulat Notificarea nr. 226/N/2002 cu depășirea termenului legal, aspect reținut prin Sentința nr. 2841 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 751/2/2008 (sentință rămasă irevocabilă). Ca urmare a acestei situații, dosarul de despăgubire aflat în discuție a fost returnat entității învestite cu soluționarea notificării, în speță, Primăria Municipiului Craiova. Ulterior, Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziția nr. 13280 din 22 ianuarie 2009, fără ca dosarul de despăgubire să fie transmis Secretariatului Comisiei Centrale. În altă ordine de idei, recurenta a arătat că cererea intimatei-reclamante a fost analizată cu prioritate, în temeiul art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, motiv pentru care, în opinia sa, concluzia primei instanțe de depășire a termenului rezonabil este nefondată.

La data de 14 noiembrie 2011, intimata-reclamantă M.A. a decedat și a fost introdusă în cauză succesoarea sa, V.M., care a declarat că își însușește acțiunea formulată de autoarea sa. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C.proC. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Obiectul litigiului dedus judecății instanței de contencios administrativ îl reprezintă obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească un evaluator în vederea stabilirii despăgubirilor aferente emiterii Dispozițiilor nr. 13280 din 22 ianuarie 2009 și nr. 17986 din 16 decembrie 2005 de către Primarul municipiului Craiova, pentru imobilul situat în Craiova, str. U. nr. 30, județul Dolj și, ulterior, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru acest imobil.

Prima instanță a admis aceste cereri anterior individualizate, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO, urmare a duratei excesive a procedurii administrative. În concepția Înaltei Curți, judecătorul fondului nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să lămurească situația de fapt și să dea o soluție legală acțiunii deduse judecății. Astfel, prin Dispoziția nr. 17986 din 16 decembrie 2005, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri numitei M.A., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul aferent Notificării nr. 226/N/2002. Prin Sentința nr. 2841 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 751/2/2008 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei M.A.

de obligare a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la soluționarea cererii de despăgubiri, cu motivarea că Notificarea nr. 226/N/2002 nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar dosarul aferent acesteia a fost restituit la Primăria Municipiului Craiova. Prin Dispoziția nr. 13280 din 22 ianuarie 2009, Primarul Municipiului Craiova a respins cererea de restituire în natură a imobilului (teren în suprafață de 370 mp și construcția demolată, în suprafață construită desfășurată de 128,15 mp), situat în Craiova, str. U. nr. 30, județul Dolj, a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către petenta M.A.

și a revocat Dispoziția nr. 17986 din 16 decembrie 2005. În opinia Înaltei Curți, pentru lămurirea situației de fapt, era necesară depunerea dovezii în sensul că Sentința nr. 2841 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a rămas irevocabilă. De asemenea, trebuiau depuse înscrisuri din care să rezulte că dispoziția nr. 13280 din 22 ianuarie 2009 emisă de Primarul Municipiului Craiova a primit viza de legalitate de la Prefectul Județului Dolj și că aceasta, împreună cu dosarul de despăgubire a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Înalta Curte consideră că în această cale de atac nu puteau fi aplicabile prevederile art. 305 C.proc.

civ., întrucât prima instanță nu a evocat fondul cauzei, motiv pentru care sentința atacată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu alte cuvinte, neaplicabilitatea art. 305 C.proc. civ. este determinată de faptul că instanța de control judiciar a dat curs dispozițiilor art. 304 1 C.proc. civ., în sensul că a analizat cauza sub toate aspectele. Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție. Este firesc ca instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei. În temeiul art. 312 alin. (5) teza I C.proc.

civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată. Cercetarea fondului cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului. Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă.

În concret, instanța de trimitere trebuie să solicite părților depunerea înscrisurilor doveditoare pe aspectele anterior individualizate de Înalta Curte. În raport de motivul de casare anterior reținut, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ. Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I și art. 313 C.proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 431 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2012. Procesat de GGC - DG