ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 691/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1981/2008, pronunțată la data

de 25 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și

excepția inadmisibilității acțiunii, excepții invocate de pârât, iar pe fond a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D.M. în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, având ca obiect obligarea pârâtului la eliberarea

certificatului de atestare a titlului onorific de participant la Revoluția din

Decembrie 1989 și la plata daunelor interese.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 3 din

Legea nr. 341/2004 pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața în

semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru Victoria Revoluției

României din Decembrie 1989 și ale art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1707/2006

pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a legii

recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989, nr. 341/2004 aprobate prin H.G. nr. 1412/2004,

rezultă că pot beneficia de dispozițiile reparatorii ale acestei legi,

persoanele care dovedesc calitatea de revoluționar cu certificat obținut în

baza Legii nr. 42/1990, sau care probează depunerea dosarului la fosta Comisie

pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din Decembrie 1989, dar nu

li s-a eliberat certificatul datorită epuizării formularelor și ale căror nume se

regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor Administrației Prezidențiale, or în speță,

reclamantul nu a făcut dovada că s-ar afla în vreuna din aceste situații.

Mențiunile cuprinse în

dosarele de urmărire penală ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția parchetelor militare, referitoare la reclamant, reține

instanța de fond, nu pot fi apreciate ca întrunind condițiile prevăzute de dispozițiile

legale menționate și care să conducă la concluzia că reclamantul a formulat

cerere de acordare a certificatului de revoluționar sub imperiul Legii nr. 42/1990.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, precum și cele ale art. 304

1

C. proc. civ., conform cărora, „recursul declarat împotriva unei hotărâri care,

potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub

toate aspectele”.

Prin motivele de recurs formulate,

recurentul susține în esență că instanța fondului, ignorând probele administrate

în cauză, în mod nelegal nu a constatat calitatea sa de participant la Revoluția

din Decembrie 1989, relevant în acest sens fiind răspunsul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, depus

la dosarul de fond, conform căruia s-a demonstrat participarea sa efectivă la

Revoluție.

Faptul că a fost o

imposibilitate de a-și revendica aceste drepturi în termenul prevăzut de legile

speciale, susține recurentul, nu poate conduce la pierderea acestor drepturi

recunoscute prin adresa Parchetului.

Recursul este nefondat,

astfel că urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor

ce se vor arăta în continuare.

În fapt,

recurentul-reclamant a solicitat ca prin sentința ce va pronunța instanța să

oblige pe pârât la „eliberarea certificatului de atestare a titlului onorific

de participant la Revoluția din Decembrie 1989”, însă așa cum corect a reținut

și instanța de fond, acesta nu posedă un certificat doveditor al calității de

revoluționar, obținut în baza Legii nr. 42/1990 cu modificările și completările

ulterioare, certificat care se putea dobândi numai în perioada funcționării

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor Revoluției din Decembrie 1989, comisii care și-au încetat activitatea.

Recurentul - reclamant nu a făcut

nici dovada că s-ar încadra în excepția prevăzută de art. 10 alin. (4) din H.G.

nr. 1412/2004 modificată și completată prin H.G. nr. 1707/2006 privind normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, potrivit căreia acordarea de noi

certificate de revoluționar este permisă în cazul celor „care fac dovada cu

documentul original sau copie legalizată, că au depus dosarul la Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și nu li s-au

eliberat aceste certificate datorită epuizării formelor tipizate și ale căror

nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor Administrației Prezidențiale, sau în

decretele Președintelui României, de atribuire a acestor titluri, publicate în M.

Of. al României, Partea I pentru eliberarea titlurilor”.

Potrivit art. 7 din H.G. nr.

1412/2004 modificată și completată prin H.G. nr. 1707/2006, Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, nu este abilitat prin

lege de a elibera noi certificate doveditoare a calității de revoluționar, ci

doar de a preschimba certificatele ce au fost eliberate potrivit Legii nr. 42/1990.

De altfel, recurentul - reclamant

recunoaște că nu posedă un astfel de certificat de revoluționar, susținând că

datorită unei anumite împrejurări (boală, probleme de familie, etc….), nu a putut

acționa în termenul prevăzut de lege pentru a obține acest certificat.

Faptul că printr-o adresă a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se menționează că

recurentul - reclamant „a demonstrat în Piața Palatului și a desfășurat

activități de pază la Palatul Prezidențial din Cartierul Primăverii” nu îl îndreptățește

pe acesta, așa cum bine a reținut și instanța de fond, de a obține un

certificat de atestare a unui titlu onorific de participant la Revoluția din

Decembrie 1989, cât timp acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute în legile

speciale enunțate mai sus, în primul rând condiția de a poseda un certificat de

revoluționar.

Așa fiind, sentința

pronunțată de instanța de fond de respingere a acțiunii formulată de reclamant,

este temeinică și legală, urmând a fi menținută, iar recursul respins ca

nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

D.M. împotriva sentinței civile nr. 1981 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.