ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3534/2010

Asupra

recursului de față,

reține următoarele

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 mai

2008 pe rolul Judecătoriei sector 2 București, reclamanta D.E.M. a solicitat

evacuarea pârâților P.I. și P.E. din apartamentul nr. 4 situat în București,

Intrarea I.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 24

iulie 1997 a cumpărat apartamentele nr. 1 și 4 situate în imobilul din București,

Intrarea I. de la unchiul său, P.A. care, la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate

asupra întregului imobil în care se află apartamentul în litigiu, în indiviziune

cu V.V., prin sentința civilă nr. 3062 din 24 martie 1997 a Judecătoriei sector

2 București.

Starea de indiviziune

a fost sistată prin actul de partaj voluntar autentificat din 17 iulie 1998 de către

B.N.P. „M.V.”.

Întrucât pârâții au refuzat

să încheie un contract de închiriere cu proprietarii, în raport cu dispozițiile

O.U.G. nr. 40/1999, prin notificarea autentificată, din 19 septembrie 2005, le-a

pus în vedere ca până cel târziu la data de 31 decembrie 2005, să procedeze la eliberarea

spațiului pe care îl ocupă în mod abuziv, fără titlu legal, ceea ce nu au făcut.

Prin încheierea din 28

noiembrie 2008, Judecătoria sector 2 București a luat act de renunțarea reclamantei

la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta P.E. și a admis în principiu cererile

de intervenție accesorii formulate de Asociația Proprietarilor pe Legea nr. 112/1995

și Asociația A.

La termenul din 9 ianuarie

2009, intervenienta Asociația A. a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești,

iar prin încheierea de la aceeași dată,

Judecătoria sectorului 2 București, a respins

ca inadmisibilă excepția invocată, cu motivarea că, față de dispozițiile art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prevederile unui regulament nu pot forma obiect

al excepției de neconstituționalitate.

Recursul declarat de intervenienta

Asociația A. împotriva acestei încheieri, a fost respins ca neavenit de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 691 din 2 aprilie 2009, în raport

de dispozițiile art. 56 C. proc. civ., față de împrejurarea că recurenta are calitatea

de intervenientă accesorie în favoarea pârâtului P.I., iar partea în favoarea căreia

s-a intervenit, nu a formulat recurs.

După soluționarea recursului,

dosarul a fost restituit judecătoriei în vederea continuării judecării acțiunii

introductive de instanță.

La termenul din 9 noiembrie

2009, Judecătoria sector 2 București a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de pârâtul P.I.

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs pârâtul P.I., înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția

a IV-a civilă, sub nr. 44926/3/2009.

La termenul din 13 ianuarie

2010, intervenienta Asociația A. a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești,

respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de la același termen.

Prin decizia civilă

nr. 62 R din 14 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins

recursul declarat de pârâtul P.I. și, în temeiul

dispozițiilor art. 108

1

alin.

(1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat pârâtului P.I. și reprezentantului intervenientei

Asociația A., I.C., amendă judiciară în cuantum de 700 RON pentru fiecare și a dispus

înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, în vederea soluționării recursului

declarat de

intervenienta

Asociația A. împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor

judecătorești.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

La termenul din 28 ianuarie

2010,

intervenienta

Asociația A. a invocat aceeași

excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 104

pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, excepție

ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de la aceeași dată, față de dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora pot fi supuse controlului constituționalității

doar dispozițiile cuprinse în legi sau ordonanțe ale guvernului, nu și cele din

regulamente.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs intervenienta Asociația A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

La termenul din 4 iunie

2010, instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului, pe care o va

analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o

va admite, pentru

considerentele

care succed:

Dispozițiile înscrise

în 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor, iar art. 304 pct. 1 - 9 din același Cod prevăd limitativ

motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.

Recursul fiind o cale

extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii

atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal.

În speță, recurenta -

intervenientă nu a formulat nicio critică cu privire la decizia recurată, astfel

că recursul este nemotivat, sancțiunea nemotivării recursului fiind nulitatea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, urmează a se

constata nulitatea recursului declarat de intervenienta Asociația A., în cauză nefiind

reținute motive de ordine publică ce puteau fi invocate din oficiu de instanță.

În temeiul dispozițiilor

art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica

recurentei - interveniente Asociația A. sancțiunea amenzii judiciare în cuantum

de 500 RON, constatând reaua credință a acesteia în formularea excepției de neconstituționalitate

a prevederilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor

judecătorești, care a mai fost reiterată în fața a trei instanțe - judecătorie,

tribunal, curte de apel și respinsă ca inadmisibilă de fiecare dintre aceste instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de intervenienta Asociația A. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2010

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

În temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. dispune amendarea recurentei - interveniente

Asociația A. cu 500 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie

2010.