ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 183 din 8 septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.Z.C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care solicita obligarea autorității pârâte să-i confere drepturile cuvenite în calitate de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său; în cauza dedusă judecății, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege.

Se arată în considerentele sentinței atacate, că reclamantul putea și trebuia, ca o condiție esențială și de fond, să facă dovada că a avut titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite", eliberat în condițiile și potrivit procedurilor instituite prin Legea nr. 42/1990. Cum nu a posedat un astfel de certificat, apreciază prima instanță, obținerea lui ulterioară nu este posibilă căci, în actuala reglementare, nici Legea nr. 341/2004 și nici Normele Metodologice adoptate prin H.G. nr. 1412/2004 nu mai conferă o asemenea competență vreunei autorități; așa fiind, nici autoritatea pârâtă nu poate complini această situație, în sensul că nu are competența de a elibera certificate de participant la revoluția din decembrie 1989 și nici nu poate atesta în vreun mod licit această împrejurare.

Așa cum a precizat autoritatea pârâtă, nu a fost posibilă preschimbarea certificatului doveditor, deoarece reclamantul nu a posedat un astfel de certificat și nici nu a figurat în Monitorul Oficial ca fiind posesor al acestui titlu. Este adevărat, reține instanța de fond, că reclamantul a făcut dovada participării la mișcarea revoluționară din Municipiul Galați în decembrie 1989, însă nu toți participanții au obținut, din motive mai mult sau mai puțin obiective, statutul de luptător remarcat prin fapte deosebite. Pe de altă parte, victoria revoluției nu a fost rezultatul luptei unor persoane remarcate ci, în principal, al opoziției manifestate în general de mulțimi de oameni anonimi, care nu-și pot asuma merite deosebite, ci, doar participarea care a făcut posibilă răsturnarea regimului ceaușist.

2. Recursul declarat de D.C. Împotriva sentinței Curții de apel, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, fără a-și sistematiza criticile formulate și fără a le încadra în drept. În esență, recurentul susține că prima instanță a ignorat faptul că a depus în termen, la data de 7 august 1996, la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției române din decembrie 1989, dosarul necesar pentru obținerea calității de revoluționar. În același mod au mai procedat și alte trei persoane împreună cu care a participat la evenimentele din decembrie 1989, dar acestea sunt deja în posesia certificatului care le atestă această calitate. Recurentul mai arată și că după intrarea în vigoare a H.G.

nr. 1412/2004 a revenit la autoritățile implicate formulând noi cereri și memorii, toate rămase fără un rezultat concret. 3. Apărările formulate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la termenul din 16 aprilie 2010 a invocat mai multe excepții, precum și apărări de fond. Intimatul consideră că dreptul la acțiune al recurentului este prescris; că acțiunea este prematur formulată în raport de prevederile art. 391/2009 de aprobare a O.U.G. nr. 84/2009 dar și tardivă în același timp, întrucât Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și-a încetat activitatea.

De asemene, intimatul invocă excepția insuficientei timbrări, raportată la capătul de cerere privind daunele cominatorii și morale, precum și lipsa procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că dosarul reclamantului a fost analizat de Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor conform prevederilor Legii nr. 341/2004 „care l-a admis prin votul a cel puțin 6 membri ai Comisiei și nu a propus C.P.R.D. avizarea favorabilă a propunerii de preschimbare a certificatului doveditor, deoarece reclamantul nu a deținut în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – Remarcat prin fapte deosebite” (fila 28,dosar recurs).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. Examinarea excepțiilor reiterate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile de procedură și de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de către intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în mod legal de Curtea de apel. Excepția privind insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate fi primită, în contextul în care cererea de acordare a daunelor a fost generic formulată, fără indicarea unei câtimi concrete.

Referitor la procedura prealabilă, Înalta Curte observă că aceasta nu este obligatorie în raport de dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât recurentul reclamă refuzul nejustificat de soluționare a cererilor lui de către intimat. Nici prescripția dreptului la acțiune, tardivitatea ori prematuritatea cererii de chemare în judecată nu sunt incidente în speță, acțiunea fiind formulată în interiorul termenelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în contextul în care demersurile recurentului pe lângă autoritățile implicate se întind, cel puțin potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (filele 3-16 dosar fond) pe perioada 1996 – 15 septembrie 2008. 1.2. Analiza motivului de recurs invocat Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ competentă refuzul intimatului-pârât de a-i soluționa cererea de eliberare a certificatului doveditor al calității de revoluționar.

În esență, acest refuz s-a bazat pe faptul că autoritatea publică nu poate preschimba certificatul doveditor al calității de revoluționar decât dacă acesta există în materialitatea lui, or, recurentul nu a posedat un astfel de document. Recurentul a probat că la data de 7 august 1996 a înregistrat la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, sub nr. 2469, un dosar în vederea obținerii uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990 (fila 8, dosar fond). De asemenea, el și-a reînnoit dosarul după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii - martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989, împrejurare atestată chiar de intimat prin adresa nr. 18/9111 din 13 decembrie 2007 (fila 10, dosar recurs).

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004: „Pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanții vor depune la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în original sau copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie”.

Prin urmare, chiar în lipsa unui certificat doveditor eliberat în perioada 1990-1997 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 ori de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, recurentul are dreptul de a solicita un certificat doveditor al calității sale de revoluționar pentru că se încadrează în ipoteza textului normativ citat. Că această posibilitate legală există rezultă cu claritate din adresa nr. 406 din 3 iunie 2006 emisă de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 (fila 3 dosar fond), ca și din răspunsul nr. 18/9262 din 24 iulie 2006, trimis chiar de intimat (fila 5, dosar fond). În acest context, Înalta Curte constată că refuzul intimatului de a soluționa cererea recurentului este nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 întrucât reprezintă: „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte consideră că se impune, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, ca intimatul-pârât să soluționeze cererea formulată de recurentul-reclamant, apreciind asupra fondului acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul obligării pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 de a soluționa cererea reclamantului de eliberare a certificatului doveditor al calității de revoluționar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.Z.C. împotriva sentinței nr. 183 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința, în sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâtul Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să-i soluționeze cererea de eliberare a certificatului doveditor al calității de revoluționar. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.