ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 183 din 8

septembrie 2009,

Curtea

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamantul D.Z.C., în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care solicita obligarea

autorității pârâte să-i confere drepturile cuvenite în calitate

de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 1

alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, orice

persoană fizică sau juridică, dacă se consideră

vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act

administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități

administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin

lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru

realizarea în concret a dreptului său; în cauza dedusă judecății,

reclamantul nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de

lege.

Se arată în considerentele

sentinței atacate, că reclamantul putea și trebuia, ca o

condiție esențială și de fond, să facă dovada

că a avut titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române

din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite", eliberat în

condițiile și potrivit procedurilor instituite prin Legea nr. 42/1990.

Cum nu a posedat un astfel de

certificat, apreciază prima instanță, obținerea lui

ulterioară nu este posibilă căci, în actuala reglementare, nici

Legea nr. 341/2004 și nici Normele Metodologice adoptate prin H.G. nr.

1412/2004 nu mai conferă o asemenea competență vreunei

autorități; așa fiind, nici autoritatea pârâtă nu poate

complini această situație, în sensul că nu are competența

de a elibera certificate de participant la revoluția din decembrie 1989

și nici nu poate atesta în vreun mod licit această împrejurare.

Așa cum a precizat autoritatea

pârâtă, nu a fost posibilă preschimbarea certificatului doveditor,

deoarece reclamantul nu a posedat un astfel de certificat și nici nu a

figurat în Monitorul Oficial ca fiind posesor al acestui titlu.

Este adevărat, reține

instanța de fond, că reclamantul a făcut dovada

participării la mișcarea revoluționară din Municipiul

Galați în decembrie 1989, însă nu toți participanții au

obținut, din motive mai mult sau mai puțin obiective, statutul de

luptător remarcat prin fapte deosebite. Pe de altă parte, victoria

revoluției nu a fost rezultatul luptei unor persoane remarcate ci, în

principal, al opoziției manifestate în general de mulțimi de oameni

anonimi, care nu-și pot asuma merite deosebite, ci, doar participarea care

a făcut posibilă răsturnarea regimului ceaușist.

Împotriva sentinței Curții

de apel, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat

recurs reclamantul, fără a-și sistematiza criticile formulate și

fără a le încadra în drept.

În esență, recurentul

susține că prima instanță a ignorat faptul că a depus în

termen, la data de 7 august 1996, la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor Revoluției române din decembrie 1989, dosarul necesar pentru

obținerea calității de revoluționar. În același mod au

mai procedat și alte trei persoane împreună cu care a participat la

evenimentele din decembrie 1989, dar acestea sunt deja în posesia

certificatului care le atestă această calitate.

Recurentul mai arată și

că după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1412/2004 a revenit la

autoritățile implicate formulând noi cereri și memorii, toate rămase

fără un rezultat concret.

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989

Intimatul nu a formulat întâmpinare,

dar prin concluziile scrise depuse la termenul din 16 aprilie 2010 a invocat mai multe excepții, precum și apărări de fond.

Intimatul consideră că

dreptul la acțiune al recurentului este prescris; că acțiunea

este prematur formulată în raport de prevederile art. 391/2009 de aprobare

a O.U.G. nr. 84/2009 dar și tardivă în același timp, întrucât Comisia

pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989

și-a încetat activitatea.

De asemene, intimatul invocă

excepția insuficientei timbrări, raportată la capătul de cerere

privind daunele cominatorii și morale, precum și lipsa procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei, intimatul a arătat

că dosarul reclamantului a fost analizat de Comisia Secretariatului de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor conform prevederilor Legii nr.

341/2004 „care l-a admis prin votul a cel puțin 6 membri ai Comisiei și

nu a propus C.P.R.D. avizarea favorabilă a propunerii de preschimbare a

certificatului doveditor, deoarece reclamantul nu a deținut în temeiul Legii

nr. 42/1990 titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989 – Remarcat prin fapte deosebite” (fila 28,dosar recurs).

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma motivului de recurs, a apărărilor cuprinse în concluziile

scrise, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

drept relevante

1.1. Examinarea excepțiilor

reiterate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989

Analizând cu prioritate, în raport

de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile de procedură

și de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de către intimat,

Înalta Curte constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în mod

legal de Curtea de apel.

Excepția privind insuficienta

timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate fi primită, în contextul

în care cererea de acordare a daunelor a fost generic formulată,

fără indicarea unei câtimi concrete.

Referitor la procedura

prealabilă, Înalta Curte observă că aceasta nu este obligatorie

în raport de dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,

întrucât recurentul reclamă refuzul nejustificat de soluționare a

cererilor lui de către intimat.

Nici prescripția dreptului la

acțiune, tardivitatea ori prematuritatea cererii de chemare în

judecată nu sunt incidente în speță, acțiunea fiind formulată

în interiorul termenelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în

contextul în care demersurile recurentului pe lângă autoritățile

implicate se întind, cel puțin potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei

(filele 3-16 dosar fond) pe perioada 1996 – 15 septembrie 2008.

1.2. Analiza motivului de recurs

invocat

Recurentul reclamant a supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ competentă refuzul intimatului-pârât de a-i soluționa cererea

de eliberare a certificatului doveditor al calității de revoluționar.

În esență, acest refuz s-a

bazat pe faptul că autoritatea publică nu poate preschimba certificatul

doveditor al calității de revoluționar decât dacă acesta

există în materialitatea lui, or, recurentul nu a posedat un astfel de document.

Recurentul a probat că la data

de 7 august 1996 a înregistrat la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor Revoluției din Decembrie 1989, sub nr. 2469, un dosar în vederea

obținerii uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr.

42/1990 (fila 8, dosar fond).

De asemenea, el și-a reînnoit

dosarul după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 a

recunoștinței față de eroii - martiri și

luptătorii

care au contribuit la victoria

Revoluției Române din decembrie 1989, împrejurare atestată chiar de intimat

prin adresa nr. 18/9111 din 13 decembrie 2007 (fila 10, dosar recurs).

Potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004:

„Pot solicita eliberarea

noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării

uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat

certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a

formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat,

solicitanții vor depune la

Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în original sau copie

legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la

această comisie”.

Prin urmare, chiar în lipsa unui certificat

doveditor eliberat în perioada 1990-1997 de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

42/1990 ori de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției

din Decembrie 1989, recurentul are dreptul de a solicita un certificat

doveditor al calității sale de revoluționar pentru că se

încadrează în ipoteza textului normativ citat.

Că această posibilitate

legală există rezultă cu claritate din adresa nr. 406 din 3

iunie 2006 emisă de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989 (fila 3 dosar fond), ca și din răspunsul nr. 18/9262 din 24

iulie 2006, trimis chiar de intimat (fila 5, dosar fond).

În acest context, Înalta Curte

constată că refuzul intimatului de a soluționa cererea

recurentului este nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004 întrucât reprezintă:

„exprimarea explicită, cu exces de

putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Contrar celor reținute de instanța

de fond, Înalta Curte consideră că se impune, în temeiul art. 18 din Legea

nr. 554/2004, ca intimatul-pârât să soluționeze cererea

formulată de recurentul-reclamant, apreciind asupra fondului acesteia.

adoptate

Pentru considerentele expuse la pct. II.1

din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica

sentința în sensul obligării pârâtului Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 de a soluționa cererea

reclamantului de eliberare a certificatului doveditor al calității de

revoluționar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul D.Z.C.

împotriva sentinței nr. 183 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința, în

sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâtul

Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 să-i soluționeze cererea de eliberare

a certificatului doveditor al calității de revoluționar.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.