ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5418/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, obligarea celor două instituții pârâte să-i preschimbe certificatul de revoluționar și să îi confirme titlul de „Luptător Rănit”. În susținerea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a depus la Secretariatul Comisiei de Cinstire și Sprijinire a Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 Dosarul nr. 2260 din 20 mai 1996, pentru acordarea calității de rănit și pentru obținerea certificatului aferent acestei calități, conform H.G.

nr. 566 din 15 iulie 1996, dosarul conținând certificatul medical de rănit, comunicarea de la Ministerul Public, declarația pe proprie răspundere, trei declarații de martor de la momentul rănirii, copia actului de identitate, alte acte relevante. Cu toate acestea, pe certificatul ce i-a fost eliberat la data de 12 decembrie 1996 s-a menționat calitatea de luptător remarcat, nu cea de rănit, deși statutul de rănit era ilustrat de raportul de constatare medico-legală din 28 mai 1996, de actele și adeverințele anexate, de declarațiile de martor depuse în probațiune. Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând, în esență, că reclamantul T.L.

a solicitat preschimbarea certificatului obținut inițial în baza Legii nr. 42/1990 și acordarea titlului de rănit pe baza noii legi, anume Legea nr. 341/2004, lege care prevede însă numai preschimbarea certificatelor preexistente. Cererea reclamantului de preschimbare a certificatului a fost soluționată favorabil, dar cu păstrarea calității de persoană remarcată, fără a se acorda titlul de rănit, așa cum acesta solicită.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 187/F din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând obligarea pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 să corecteze în evidențele privind revoluționarii din Decembrie 1989 la numele T.L., consemnând calitatea de „Luptător Rănit” în loc de calitatea de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”, conform art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004. Au fost de asemenea obligați pârâții să preschimbe certificatul de revoluționar al reclamantului T.L., confirmându-i titlul de „Luptător Rănit”.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul T.L. s-a adresat autorităților publice competente conform legislației în vigoare în anul 1996, solicitând constatarea calității sale de rănit în Revoluția din Decembrie 1989, anexând la cererea sa înscrisuri și declarații de martori în susținere. S-a mai reținut că din raportul de constatare medico-legală din 28 mai 1996 emis de Laboratorul de Medicină Legală Brașov rezultă că, la data de 22 decembrie 1989, reclamantul a suferit leziuni corporale produse prin loviri directe și repetate cu corpuri dure, pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale, din restul înscrisurilor depuse la dosar rezultând că reclamantul a fost agresat în data de 22 decembrie 1989 de mai multe persoane care au pătruns în incinta Postului de Miliție Transporturi Feroviare Miercurea Ciuc.

Totodată, participarea reclamantului la evenimentele revoluționare din Decembrie 1989 a fost atestată, verificată și, finalmente, stabilită ca fiind reală de către pârâți, fiindu-i conferit reclamantului titlul/calitatea de „Remarcat în Revoluția din Decembrie 1989”. Judecătorul fondului a apreciat însă că sub aspectul titlului de revoluționar în sensul Legii nr. 341/2004, din starea de fapt dovedită la dosar rezultă că reclamantul a suferit leziuni, fiind victima unor agresiuni în data de 22 decembrie 1989, ceea ce corespunde cu calitatea de rănit reglementată de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1: „Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta”.

Dreptul reclamantului de a solicita instanțelor de judecată rectificarea titlului de revoluționar acordat pe baza probelor din dosarul său de revoluționar depus la cele două instituții pârâte a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile, ultima fiind sentința civilă nr. 167/F din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 409/64/2009, pentru aplicarea în mod corect a legislației instanța fiind în măsură să examineze atât problema preschimbării certificatului de revoluționar, cât și pe aceea a titlului de revoluționar acordat de cei doi pârâți, prin raportare la probatoriul depus la dosar.

3. Recursurile declarate în cauză Împotriva sentinței curții de apel au formulat recurs în termen legal pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Cele două recursuri au un motiv comun, recurenții reiterând excepția inadmisibilității acțiunii, potrivit susținerilor lor, reclamantul neavând vocație la acordarea unui nou tip de certificat care să ateste o altă calitate decât cea recunoscută anterior preschimbării conform Legii nr. 341/2004.

De asemenea, recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după prezentarea situației de fapt în care arată că reclamantul nu ar deține vreo calitate dobândită în temeiul Legii nr. 42/1990, cu modificările și completările ulterioare, mai susține că: - acțiunea judiciară trebuia respinsă ca tardiv formulată, întrucât Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, organ abilitat să facă propuneri Președintelui României pentru acordarea în temeiul Legii nr. 42/1990, a titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, și-a încetat activitatea la data de 07 mai 1997; - deși reclamantului i s-a eliberat noul tip de certificat în temeiul Legii nr. 341/2004 nu l-a contestat nici pe cale administrativă și nici la instanța de judecată.

4. Apărările intimatului T.L. Prin întâmpinarea formulată, intimatul T.L. a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate. Răspunzând punctual la motivele de recurs, intimatul a arătat că prin sentința nr. 167/2009 a Curții de Apel Brașov s-a statuat că acțiunea sa de îndreptare a erorii materiale din certificatul de revoluționar este admisibilă. Referitor la preschimbarea acestui certificat în temeiul Legii nr. 341/2004, intimatul a susținut că ambii recurenți au ignorat realitatea dovedită cu înscrisurile depuse în Dosarele nr. 2260/1996 și 5455/2004 ale Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, deși aceasta era clară. Astfel, prin noul certificat eliberat, din 01 martie 2011, i se atestă în continuare calitatea de luptător remarcat prin fapte deosebite, contrar evidenței, ceea ce demonstrează superficialitatea verificărilor întreprinse de recurenți.

În fine, intimatul a mai punctat că în alte cazuri (invocă situația revoluționarului C.I.) recurenții nu au avut nicio reținere în a rectifica certificatul inițial, acordându-i și calitatea de „Reținut” care rezultă din dovezile depuse. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma celor două recursuri, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea acesteia. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant T.L.

a supus controlului judiciar refuzul recurenților-pârâți Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 de a-i preschimba certificatul de „Luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989” - Remarcat prin fapte deosebite în temeiul Legii nr. 341/2004, prin atribuirea calității de „Luptător Rănit” conform art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din acest act normativ. Prima instanță a reținut, în esență, că operațiunea juridică a preschimbării nu poate face abstracție de realitate, or, toate probele administrate converg către soluția legitimității acordării calității de „Luptător Rănit”. Această concluzie este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

Reevaluând probele administrate și răspunzând, în același timp, la motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Referitor la regularitatea învestirii instanței de judecată Potrivit recurenților, intimatului îi lipsea vocația de a cere acordarea calității de „Luptător Rănit”, în condițiile în care aceasta nu îi fusese recunoscută în temeiul Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea memoriei eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. De asemenea, recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a mai invocat și tardivitatea unui atare demers judiciar. Analizând aceste apărări invocate pe cale unor excepții procesuale, prima instanță le-a respins, bazându-și argumentarea pe sentința civilă nr. 167/F din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă.

Într-adevăr, soluționând o acțiune anterioară a aceluiași reclamant, având același obiect, Curtea de Apel a reținut că acțiunea este admisibilă însă este prematură, reclamantului „necomunicându-i-se o decizie de respingere a cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar cu verificarea titlului acordat”.

Și instanța de recurs consideră că în procedura preschimbării certificatelor doveditoare potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei de la Brașov din noiembrie 1987, nu se poate face abstracție de realitatea obiectivă, atestată prin probe științifice (în cauză există un raport de constatare medico-legală, precum și alte dovezi care descriu leziunile suferite la data de 22 decembrie 1989), în contextul în care norma legală indicată stabilește obligativitatea „verificării” documentației prezentate.

Pe de altă parte este incorectă susținerea recurenților în sensul că în nicio situație comisia constituită în temeiul Legii nr. 341/2004 nu are posibilitatea de a elibera „certificate noi”, câtă vreme art. 10 pct. 4 din H.G. nr. 1412/2004 consacră in terminis o atare posibilitate pentru persoanele care au depus documentele necesare „la fosta comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor, datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate”.

De altfel, potrivit documentului intitulat „Sinteza lucrărilor” Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, din data de 29 septembrie 2009 și 06 octombrie 2009, în alte situații recurenta anterior indicată a fost de acord cu „rectificarea” certificatului cu ocazia preschimbării, prin recunoașterea a două titluri: „luptător remarcat prin fapte deosebite” (titlul inițial) și „reținut” (calitate acordată în procedura preschimbării). În fine, în raport de data emiterii certificatului preschimbat: 01 martie 2011 nu se pune problema formulării tardive a acțiunii judiciare. Referitor la fondul cauzei Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală din 28 mai 1996 emis de Laboratorul Județean de Medicină Legală Brașov, intimatul-reclamant „a prezentat leziuni corporale produse prin loviri directe și repetate cu corpuri dure; după aspect leziunile au fost produse la 22 decembrie 1986 și (…) au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale”.

În carnetul de sănătate eliberat pe numele intimatului de fostul Serviciu Sanitar al Ministerului de Interne s-a consemnat că la data de 22 decembrie 1989 a suferit o agresiune soldată cu „politraumatisme, contuzii multiple ale corpului și membrelor inferioare”, situație de fapt ce rezultă și din alte adeverințe medicale.

Contextul agresiunii este redat în mai multe documente, între care se detașează ca relevanță probatorie adresa din 10 iunie 2005 emisă în Dosarul nr. 114/I/VII/1990 de către Parchetul Militar Târgu Mureș și adeverința din 28 mai 1996, eliberată de Biroul Personal din cadrul Inspectoratului de Poliție pentru Transporturi Brașov, din care rezultă univoc că la data de 22 decembrie 1989, fiind de serviciu în calitate de subofițer de miliție la Inspectoratul de Miliție Miercurea Ciuc a fost victima unor fapte de violență exercitate de mai mulți manifestanți care au pătruns în sediu „unde au molestat mai mulți milițieni și au produs importante distrugeri” (conform Parchetului). Nu în ultimul rând, soluția primei instanțe trebuie menținută și din rațiuni ce țin de echitate și nediscriminare, întrucât celorlalți doi colegi de serviciu: S.M.

și U.C., agresați în aceeași împrejurare (persoane care confirmă situația expusă prin declarațiile de la dosar fond) li s-au eliberat certificate prin care li s-a recunoscut calitatea de „Rănit”. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge recursurile de față ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinței nr. 187/F din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2012.