Decizia nr. 2579/2012 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul T.M.V., în contradictoriu cu pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a solicitat obligarea Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 să avizeze favorabil propunerea Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor de preschimbare a certificatului doveditor al calității de revoluționar, iar președintele acestei comisii să semneze certificatul doveditor al calității de revoluționar preschimbat conform prevederilor Legii nr. 341/2004 pentru ca pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să fie în măsură să-l elibereze. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost rănit în timpul Revoluției din Decembrie, calitatea sa de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Rănit, fiind dovedită prin înscrisurile depuse la dosarele înregistrate la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor. Pârâta Comisia Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin întâmpinare a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar, a arătat că în cauză poate fi reținut un refuz nejustificat în ceea ce o privește, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a propus dosarul reclamantului pentru acordarea avizului de către comisia parlamentară. Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile și prematurității introducerii cererii, având în vedere că reclamantul nu a îndeplinit procedura specială stabilită conform prevederilor art. 9 alin (5) din Legea nr. 341/2004, iar termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar a fost prorogat până la data de 30 aprilie 2010. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în urma verificărilor efectuate în baza de date a Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a rezultat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 în temeiul Legii nr. 42/1990.

Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 1827 din 08 martie 2011, Curtea de Apel București a respins atât excepțiile inadmisibilității, lipsei procedurii prealabile, tardivității formulării cererii de preschimbare, prescripției dreptului la acțiune, cât și acțiunea formulată de reclamantul T.M.V., în contradictoriu cu pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 este neîntemeiată, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică. Referitor la excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, instanța de fond a reținut că și aceasta este neîntemeiată, întrucât la data de 30 aprilie 2010 a expirat termenul final de preschimbare a certificatelor de revoluționar, termen prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care a fost prorogat succesiv. În ceea ce privește excepția tardivității introducerii cererii de preschimbare, Curtea de apel a constatat că potrivit chiar susținerilor pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în cauză nu a fost formulată o astfel de cerere, demersurile pe care reclamantul pretinde că le-a efectuat neregăsindu-se în baza de date a pârâtului. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că, deși reclamantul pretinde că este titularul unui certificat doveditor al calității de revoluționar, indicând în acest sens și un număr (X din 26 octombrie 2006), totuși reclamantul nu a depus dovezi în acest sens. Astfel, judecătorul fondului a constatat că, din verificările efectuate în evidențele autorității pârâte Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, la numărul de dosar indicat de reclamant figurează numitul I.M., motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 9 Legea nr. 341/2004 și împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat cu o cerere către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor pentru a solicita preschimbarea certificatului doveditor al calității de revoluționar, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004 pentru a se reține existența unui refuz nejustificat.

Recursul declarat de reclamant Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs T.M.V., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În esență, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată este rezultatul unei grave erori în care s-a aflat instanța de fond cu privire la conținutul dosarului său și a precizat că a depus la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 cererea pentru atribuirea titlului de Rănit în Revoluția din decembrie 1989, a primit indemnizația reparatorie de rănit, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004, a înregistrat dosarul nr. Xbis/2004. De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că sentința cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nefăcând distincție între „titlu” și „calitate” și nu face nici o referire la temeiul de drept al cererii sale, respectiv art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a invocat din nou excepțiile analizate și respinse de prima instanță:lipsa procedurii prealabile, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004; tardivitatea introducerii cererii de preschimbare (a certificatului doveditor al calității de revoluționar), în raport cu prevederile Legii nr. 47/2009, pentru aprobarea O.G. nr. 1/2008, și prescripția dreptului la acțiune, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, constituită în temeiul Legii nr. 42/1990, și-a încetat activitatea la data de 13 mai 1998. Pe fondul cauzei, intimatul-pârât a arătat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989” în temeiul Legii nr. 42/1990, prin urmare nu există un certificat doveditor care să poată fi preschimbat potrivit Legii nr. 341/2004. Cu referire la înscrisurile invocate în cauză, intimatul-pârât a arătat că instanța de fond, în mod temeinic și legal a reținut că la nr. de dosar indicat (X) figurează o altă persoană, iar reclamantul nu a făcut dovada înregistrării propriului dosar de preschimbare a certificatului doveditor.

Procedura derulată în recurs Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul-reclamant a răspuns tuturor excepțiilor și apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare, insistând asupra faptului că a respectat prevederile Legii nr. 341/2004 și că se încadrează în dispoziția cuprinsă în art. 10 alin. (4) din Normele metodologice, fiind îndreptățit să obțină documentul solicitat. În dovedirea susținerilor sale, a arătat înscrisuri, probă admisibilă în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. Examinarea excepțiilor reiterate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 Analizând cu prioritate, în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile de procedură și de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de către intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în mod legal de Curtea de apel. Referitor la procedura prealabilă, Înalta Curte observă că aceasta nu este obligatorie în raport cu dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât recurentul reclamă refuzul nejustificat de soluționare a cererilor lui de către intimat. Nici tardivitatea cererii de preschimbare a certificatului doveditor ori prescripția dreptului la acțiune nu pot fi reținute în speță, în raport cu motivele invocate în concret de intimat în susținerea acestor excepții, pentru că acestea nu sunt, în realitate, veritabile excepții procesuale, ci apărări de fond, vizând, pe de o parte, inexistența unei cereri de preschimbare formulate conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 și, pe de altă parte, imposibilitatea rezolvării favorabile a cererii de preschimbare a certificatului doveditor în lipsa unor dovezi privind obținerea unui titlu corespunzător în perioada de activitate a Legii nr. 42/1990. Urmează, așadar, ca aceste susțineri să fie examinate ca apărări de fond, împreună cu argumentele recurentului-reclamant. 1.2. Analiza recursului În esență recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul intimaților-pârâți de a efectua demersurile necesare, potrivit atribuțiilor prevăzute de lege pentru fiecare dintre ei, în vederea emiterii certificatului doveditor al calității de revoluționar, preschimbat potrivit Legii nr. 341/2004. Refuzul a fost motivat, pe de o parte, prin faptul că recurentul-reclamant nu ar fi înregistrat o cerere, cu documentația aferentă, conform art. 9 alin. (1) și 9 1 din Legea nr. 341/2004 și, pe de altă parte, prin faptul că nu se poate preschimba certificatul doveditor al calității de revoluționar decât dacă acest act a fost obținut anterior, în condițiile Legii nr. 42/1990, și există în materialitatea sa. În ceea ce privește prima susținere, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a făcut dovada efectuării unor demersuri la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în temeiul Legii nr. 341/2004, cu recipisa de înregistrare nr. Xbis din 08 noiembrie 2004, pe care există o mențiune olografă privind volumul înscrisurilor depuse: „10 file, 2 foto”. Intimatul-pârât nu a combătut acest înscris în mod convingător, susținând doar că în baza de date constituită electronic nu există un dosar înregistrat pe numele recurentului-reclamant și că la nr. X figurează o altă persoană, iar instanța de fond și-a însușit această apărare, cu toate că argumente privind veridicitatea dovezii prezentate de recurentul-reclamant reies chiar din susținerile făcute de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor în adresa din 10 februarie 2011, unde, prezentând pe scurt modul său de lucru, afirmă că la depunerea cererii privind preschimbarea certificatului, fiecărui solicitant i s-a atribuit un număr care reprezintă numărul dosarului de preschimbare depus în baza Legii nr. 341/2004 și i s-a eliberat un bonuleț în acest sens pe care s-a aplicat ștampila purtând mențiunea „L341/2004”. Referitor la demersurile efectuate potrivit Legii nr. 42/1990, Înalta Curte reține că, sub imperiul acestui act normativ, recunoașterea calității de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și acordarea titlului corespunzător se făceau pe baza cererilor și dovezilor prezentate de persoanele interesate, în condițiile prevăzute de art. 2 din lege, la comisiile organizate în vederea punerii în executare a prevederilor acesteia – inițial Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și apoi Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, care și-a încetat activitatea la data de 01 mai 1997. Recurentul-reclamant a făcut dovada că la data de 24 februarie 1997 a depus la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției române din Decembrie 1989 Dosarul nr. 1080, conținând 14 file (recipisă de înregistrare depusă în copie la dosarul de fond). De asemenea, recurentul-reclamant a depus la dosar un set consistent de înscrisuri prin care a dovedit că a avut calitatea de rănit în Revoluția din Decembrie 1989 și a primit indemnizație reparatorie în temeiul Legii nr. 42/1990, cu modificările ulterioare:certificate – decizii medicale emise de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Clinic Militar Central București, deciziile nr. 71902 din 13 noiembrie 1990 și nr. 105442 din 30 septembrie 19999, privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă, emise de Oficiul de pensii Prahova, raportul medico-legal înregistrat în 24.06.1992 la Direcția Procuraturilor Militare, bilete de internare și de ieșire din Spitalul militar central. Lipsa certificatului doveditor al calității de revoluționar potrivit Legii nr. 42/1990 nu era un impediment absolut pentru rezolvarea cererii acestuia, pentru că, potrivit art. 10 alin. (4) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004: „ Pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate și ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor Administrației Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau în decretele Președintelui României de atribuire a acestor titluri, publicate în M. Of. al României, Partea I. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanții vor depune la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie și adeverința prevăzută la alin. (3) lit. d).” Ținând seama de toate aceste dovezi, instanța de control judiciar constată, contrar concluziei judecătorului fondului, caracterul nejustificat al refuzului rezolvării cererii recurentului-reclamant, conform art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul admiterii acțiunii reclamantului, menținând dispozițiile referitoare la respingerea excepțiilor.