ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2579/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2579/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

procedura derulată în primă instanță

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, reclamantul T.M.V., în contradictoriu cu pârâții

Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a solicitat obligarea Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 să avizeze favorabil propunerea

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor de preschimbare a certificatului

doveditor al calității de revoluționar, iar președintele acestei comisii să semneze

certificatul doveditor al calității de revoluționar preschimbat conform prevederilor

Legii nr. 341/2004 pentru ca pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor să fie în măsură să-l elibereze.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost rănit în timpul Revoluției din Decembrie, calitatea

sa de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Rănit, fiind dovedită

prin înscrisurile depuse la dosarele înregistrate la Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor.

Pârâta Comisia Revoluționarilor

din Decembrie 1989, prin întâmpinare a invocat, în principal, excepția lipsei calității

procesuale pasive, iar în subsidiar, a arătat că în cauză poate fi reținut un refuz

nejustificat în ceea ce o privește, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a propus dosarul reclamantului pentru acordarea

avizului de către comisia parlamentară.

Prin întâmpinare, pârâtul

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a invocat excepțiile lipsei

procedurii prealabile și prematurității introducerii cererii, având în vedere că

reclamantul nu a îndeplinit procedura specială stabilită conform prevederilor

art. 9 alin (5) din Legea nr. 341/2004, iar termenul final de preschimbare a certificatelor

doveditoare ale calității de revoluționar a fost prorogat până la data de 30

aprilie 2010.

Pe fondul cauzei, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în urma verificărilor

efectuate în baza de date a Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

a rezultat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de Luptător pentru Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989 în temeiul Legii nr. 42/1990.

apel

Prin sentința nr. 1827

din 08 martie 2011, Curtea de Apel București a respins atât excepțiile inadmisibilității,

lipsei procedurii prealabile, tardivității formulării cererii de preschimbare, prescripției

dreptului la acțiune, cât și acțiunea formulată de reclamantul T.M.V., în contradictoriu

cu pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989 este neîntemeiată, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este

relevantă personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept

administrativ constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative

de putere publică.

Referitor la excepția

prematurității acțiunii, invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor, instanța de fond a reținut că și aceasta este neîntemeiată, întrucât

la data de 30 aprilie 2010 a expirat termenul final de preschimbare a certificatelor

de revoluționar, termen prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care

a fost prorogat succesiv.

În ceea ce privește excepția

tardivității introducerii cererii de preschimbare, Curtea de apel a constatat că

potrivit chiar susținerilor pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor,

în cauză nu a fost formulată o astfel de cerere, demersurile pe care reclamantul

pretinde că le-a efectuat neregăsindu-se în baza de date a pârâtului.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a constatat că, deși reclamantul pretinde că este titularul unui certificat

doveditor al calității de revoluționar, indicând în acest sens și un număr (X

din 26 octombrie 2006), totuși reclamantul nu a depus dovezi în acest sens.

Astfel, judecătorul fondului

a constatat că, din verificările efectuate în evidențele autorității pârâte Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, la numărul de dosar indicat de reclamant

figurează numitul I.M., motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 9 Legea

nr. 341/2004 și împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat cu

o cerere către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor pentru a

solicita preschimbarea certificatului doveditor al calității de revoluționar, în

cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) Legea

nr. 554/2004 pentru a se reține existența unui refuz nejustificat.

reclamant

Împotriva sentinței Curții

de apel a declarat recurs T.M.V., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie,

pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant

a arătat că hotărârea atacată este rezultatul unei grave erori în care s-a aflat

instanța de fond cu privire la conținutul dosarului său și a precizat că a depus

la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989

cererea pentru atribuirea titlului de Rănit în Revoluția din decembrie 1989, a primit

indemnizația reparatorie de rănit, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004,

a înregistrat dosarul nr. Xbis/2004.

De asemenea, recurentul-reclamant

a arătat că sentința cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii,

nefăcând distincție între „titlu” și „calitate” și nu face nici o referire la temeiul

de drept al cererii sale, respectiv art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

în cauză.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

a invocat din nou excepțiile analizate și respinse de prima instanță:lipsa procedurii

prealabile, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004; tardivitatea introducerii cererii de preschimbare (a

certificatului doveditor al calității de revoluționar), în raport cu prevederile

Legii nr. 47/2009, pentru aprobarea O.G. nr. 1/2008, și prescripția dreptului la

acțiune, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât

Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, constituită

în temeiul Legii nr. 42/1990, și-a încetat activitatea la data de 13 mai 1998.

Pe fondul cauzei, intimatul-pârât

a arătat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989” în temeiul Legii nr. 42/1990, prin urmare

nu există un certificat doveditor care să poată fi preschimbat potrivit Legii

nr. 341/2004.

Cu referire la înscrisurile

invocate în cauză, intimatul-pârât a arătat că instanța de fond, în mod temeinic

și legal a reținut că la nr. de dosar indicat (X) figurează o altă persoană, iar

reclamantul nu a făcut dovada înregistrării propriului dosar de preschimbare a certificatului

doveditor.

în recurs

Prin notele scrise depuse

la dosar, recurentul-reclamant a răspuns tuturor excepțiilor și apărărilor formulate

de intimat prin întâmpinare, insistând asupra faptului că a respectat prevederile

Legii nr. 341/2004 și că se încadrează în dispoziția cuprinsă în art. 10 alin. (4)

din Normele metodologice, fiind îndreptățit să obțină documentul solicitat.

În dovedirea susținerilor

sale, a arătat înscrisuri, probă admisibilă în recurs, potrivit art. 305 C.

proc. civ.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, cât

și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

de drept relevante

1.1. Examinarea excepțiilor

reiterate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989

Analizând cu prioritate,

în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile de procedură

și de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de către intimat, Înalta Curte

constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în mod legal de Curtea de apel.

Referitor la procedura

prealabilă, Înalta Curte observă că aceasta nu este obligatorie în raport cu dispozițiile

art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât recurentul reclamă refuzul nejustificat

de soluționare a cererilor lui de către intimat.

Nici tardivitatea cererii

de preschimbare a certificatului doveditor ori prescripția dreptului la acțiune

nu pot fi reținute în speță, în raport cu motivele invocate în concret de intimat

în susținerea acestor excepții, pentru că acestea nu sunt, în realitate, veritabile

excepții procesuale, ci apărări de fond, vizând, pe de o parte, inexistența unei

cereri de preschimbare formulate conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004

și, pe de altă parte, imposibilitatea rezolvării favorabile a cererii de preschimbare

a certificatului doveditor în lipsa unor dovezi privind obținerea unui titlu corespunzător

în perioada de activitate a Legii nr. 42/1990.

Urmează, așadar, ca aceste

susțineri să fie examinate ca apărări de fond, împreună cu argumentele recurentului-reclamant.

1.2. Analiza recursului

În esență recurentul-reclamant

a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul intimaților-pârâți

de a efectua demersurile necesare, potrivit atribuțiilor prevăzute de lege pentru

fiecare dintre ei, în vederea emiterii certificatului doveditor al calității de

revoluționar, preschimbat potrivit Legii nr. 341/2004.

Refuzul a fost motivat,

pe de o parte, prin faptul că recurentul-reclamant nu ar fi înregistrat o cerere,

cu documentația aferentă, conform art. 9 alin. (1) și 9

1

din Legea

nr. 341/2004 și, pe de altă parte, prin faptul că nu se poate preschimba certificatul

doveditor al calității de revoluționar decât dacă acest act a fost obținut anterior,

în condițiile Legii nr. 42/1990, și există în materialitatea sa.

În ceea ce privește prima

susținere, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a făcut dovada efectuării

unor demersuri la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în temeiul

Legii nr. 341/2004, cu recipisa de înregistrare nr. Xbis din 08 noiembrie 2004,

pe care există o mențiune olografă privind volumul înscrisurilor depuse: „10 file,

2 foto”.

Intimatul-pârât nu a combătut

acest înscris în mod convingător, susținând doar că în baza de date constituită

electronic nu există un dosar înregistrat pe numele recurentului-reclamant și că

la nr. X figurează o altă persoană, iar instanța de fond și-a însușit această apărare,

cu toate că argumente privind veridicitatea dovezii prezentate de recurentul-reclamant

reies chiar din susținerile făcute de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

în adresa din 10 februarie 2011, unde, prezentând pe scurt modul său de lucru, afirmă

că la depunerea cererii privind preschimbarea certificatului, fiecărui solicitant

i s-a atribuit un număr care reprezintă numărul dosarului de preschimbare depus

în baza Legii nr. 341/2004 și i s-a eliberat un bonuleț în acest sens pe care s-a

aplicat ștampila purtând mențiunea „L341/2004”.

Referitor la demersurile

efectuate potrivit Legii nr. 42/1990, Înalta Curte reține că, sub imperiul acestui

act normativ, recunoașterea calității de Luptător pentru Victoria Revoluției Române

din Decembrie 1989 și acordarea titlului corespunzător se făceau pe baza cererilor

și dovezilor prezentate de persoanele interesate, în condițiile prevăzute de

art. 2 din lege, la comisiile organizate în vederea punerii în executare a prevederilor

acesteia – inițial Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și apoi Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, care și-a încetat

activitatea la data de 01 mai 1997.

Recurentul-reclamant a

făcut dovada că la data de 24 februarie 1997 a depus la Comisia pentru cinstirea

și sprijinirea eroilor Revoluției române din Decembrie 1989 Dosarul nr. 1080, conținând

14 file (recipisă de înregistrare depusă în copie la dosarul de fond).

De asemenea, recurentul-reclamant

a depus la dosar un set consistent de înscrisuri prin care a dovedit că a avut calitatea

de rănit în Revoluția din Decembrie 1989 și a primit indemnizație reparatorie în

temeiul Legii nr. 42/1990, cu modificările ulterioare:certificate – decizii medicale

emise de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Clinic Militar

Central București, deciziile nr. 71902 din 13 noiembrie 1990 și nr. 105442 din

30 septembrie 19999, privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă,

emise de Oficiul de pensii Prahova, raportul medico-legal înregistrat în 24.06.1992

la Direcția Procuraturilor Militare, bilete de internare și de ieșire din Spitalul

militar central.

Lipsa certificatului doveditor

al calității de revoluționar potrivit Legii nr. 42/1990 nu era un impediment absolut

pentru rezolvarea cererii acestuia, pentru că, potrivit art. 10 alin. (4) din Normele

metodologice pentru aplicarea Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004:

„

Pot solicita eliberarea

noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia

dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea

și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat

certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate

și ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor Administrației Prezidențiale pentru eliberarea

titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, sau în decretele Președintelui României de atribuire

a acestor titluri, publicate în M. Of. al României, Partea I. În vederea eliberării

noului tip de certificat, solicitanții vor depune la Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor, în original sau în copie legalizată, documentul

din care rezultă depunerea dosarului la această comisie și adeverința prevăzută

la alin. (3) lit. d).”

Ținând seama de toate

aceste dovezi, instanța de control judiciar constată, contrar concluziei judecătorului

fondului, caracterul nejustificat al refuzului rezolvării cererii recurentului-reclamant,

conform art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004.

adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința

în sensul admiterii acțiunii reclamantului, menținând dispozițiile referitoare la

respingerea excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de T.M.V. împotriva sentinței nr. 1827 din 08 martie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantului.

Obligă Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor să soluționeze cererea reclamantului T.M.V.

de eliberare a certificatului doveditor al calității de revoluționar.

Obligă Comisia Parlamentară

a Revoluționarilor din Decembrie 1989 să emită avizul necesar în acest sens.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2012.