ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3213/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta SC M.C.P. SRL Botoșani în contradictoriu cu Ministerul

Economiei și Finanțelor, C.A.A.F.I.P.A.S.M., D.G.F.P. Botoșani a solicitat

suspendarea efectelor Deciziei nr. 443 din 3 noiembrie 2006 emisă de pârâtă

până la soluționarea în fond a cauzei având ca obiect anularea acestei decizii.

În motivare, reclamanta arată că Decizia

nr. 443 din 3 noiembrie 2006 pârâta a dispus suspendarea autorizației de

antrepozit fiscal nr. 046 din 15 decembrie 2003, urmare a adresei nr. 37120 din

3 noiembrie 2006 a Direcției Antifraudă Fiscală din cadrul A.N.A.F., în urma

unui control inopinat efectuat la punctul de lucru al societății.

Reclamanta mai arată că art. 185

alin. (5

2

) C. fisc. prevede suspendarea de drept a efectelor

deciziei contestate, însă cum acest text nu limitează în timp momentul până la

care efectele deciziei se suspendă și cum pârâta nu a dat eficiență acestui

text legal se impune suspendarea pe cale judecătorească a deciziei atacate.

Prin sentința civilă nr. 9 din 29

ianuarie 2007 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC M.C.P. SRL

Botoșani și a dispus suspendarea efectelor Deciziei 443 din 3 noiembrie 2006

emisă de pârâtă până la soluționarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut, în esență, că Decizia nr. 443 emisă de pârâtă a

avut drept consecință întreruperea activității reclamantei, fapt de natură a-i

produce prejudicii însemnate, chiar ireparabile, în sensul disponibilizării

angajaților, cu impactul social inerent, imposibilitatea onorării contractelor,

în special a celor de credit bancar, precum și a onorării obligațiilor

bugetare.

Instanța reținând că pârâta nu a dat

eficiență dispozițiilor art. 185 alin. (5

2

) C. fisc., a apreciat că

cererea reclamantei este justificată, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004,

impunându-se suspendarea efectelor deciziei atacate, până la soluționarea în

fond a contestației.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

recurs pârâta D.G.F.P. Botoșani criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta, în dezvoltarea motivelor de

recurs arată că în mod corect s-a dispus suspendarea autorizației de antrepozit

fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în conformitate cu

prevederile art. 185 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal,

cererea de suspendare a deciziei nr. 443/2006 până la soluționarea în fond a

cauzei apare ca lipsită de interes.

Examinând cauza în raport cu actele și

lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (5

1

)

și (5

2

)

din Legea nr. 571/2003, privind Codul

fiscal, republicată, „Decizia de suspendare, revocare sau anulare a

autorizației de antrepozit fiscal își produce efecte de la data comunicării,

iar

În situația în care antrepozitarul

autorizat contestă decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației

de antrepozit fiscal, efectul deciziei se suspendă”.

Prin urmare, potrivit textului de lege

sus citat, contestarea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal

atrage de drept suspendarea acestei decizii.

Textul menționat reglementează o

situație, care face ca norma dispusă să fie de strictă interpretare și

aplicare.

Nu se poate reține susținerea primei

instanțe, potrivit căreia cererea reclamantei este întemeiată întrucât pârâta

nu a dat eficiență dispozițiilor art. 185 alin.(5

1

)

și (5

2

)

)

din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată.

În cauză, Legea nr. 554/2004 reprezintă

legea generală, legea cadru, Codul fiscal fiind legea specială, derogatorie,

care se aplică cu prioritate, normele acestui act normativ completându-se cu

cele generale în materia contenciosului administrativ, potrivit principiului

specialia generalibus derogant.

Având în vedere că, potrivit normei

fiscale speciale, de strictă aplicare, suspendarea deciziei contestate operează

de drept, soluția primei instanțe, de admitere a cererii de suspendare, în

temeiul unui alt text legal și în baza unor susțineri nedovedite, este

neîntemeiată și nelegală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, precum și cu cele ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea formulată de reclamanta SC

M.C.P. SRL Botoșani va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Economiei și Finanțelor, C.A.A.F.I.P.A.S.M., București, împotriva sentinței

civile nr. 9 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând cauza

respinge acțiunea reclamantei SC M.C.P. SRL Botoșani, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

iunie 2007.