ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 186/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 mai

2002, reclamanta SC M.C. SRL Botoșani a solicitat să se dispună suspendarea

executării deciziei nr. 186 din 12 aprilie 2002, emisă de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice, până la soluționarea definitivă a contestației formulate

împotriva acestei decizii.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin decizia emisă de pârât, s-a dispus suspendarea autorizației nr.

96 din 20 martie 2002, pentru comercializarea băuturilor alcoolice, până la

finalizarea controlului de către Garda Financiară. Reclamanta a arătat că la

data de 19 aprilie 2002, Garda Financiară a întocmit actul de control și nu se

mai justifică menținerea măsurii de suspendare a autorizației sale, cu atât mai

mult, cu cât această măsură aduce grave prejudicii, împiedicând desfășurarea

activității societății.

Prin încheierea nr. 79 din 16 mai

2002, Curtea de Apel Suceava a admis cererea reclamantei și a suspendat

efectele deciziei nr. 186 din 12 aprilie 2002, până la soluționarea definitivă

a contestației formulate împotriva deciziei.

Hotărând astfel, instanța de fond a

apreciat ca fiind îndeplinite, condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr.

29/1990, pentru a fi suspendate efectele actului administrativ emis de pârât.

Împotriva aceste încheieri și în

termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani și a solicitat

casarea încheierii și respingerea cererii de suspendare a executării.

Recurentul a susținut că din actele

întocmite de Garda Financiară Centrală rezultă indicii de încălcare a legilor

fiscale, de către intimată și că, instanța de fond a apreciat eronat ca fiind

îndeplinite în cauză, cerințele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Recursul este întemeiat și urmează

să fie admis pentru următoarele considerente:

Condițiile în care se poate dispune

măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ, sunt

prevăzute expres în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. Potrivit acestei

reglementări, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei

pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea

executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.

Intimata-reclamantă nu a dovedit

învestirea instanței de contencios administrativ, cu o acțiune în anularea

actului administrativ, a cărei suspendare a fost solicitată prin cererea dedusă

judecății. De altfel, chiar din conținutul acestei cereri rezultă că decizia

nr. 186 din 12 aprilie 2002, emisă de recurentul-pârât, nu a fost contestată în

justiție și că nu a fost finalizată procedura administrativ-jurisdicțională

prevăzută în O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001.

Nefiind îndeplinită această primă

condiție procedurală pentru judecarea cererii de suspendare a executării

actului administrativ, instanța de fond a apreciat greșit că a fost legal

învestită să se pronunțe asupra măsurii provizorii solicitată de

intimata-reclamantă.

În consecință, nefiind îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, Curtea va admite prezentul

recurs, va casa încheierea atacată și va respinge cererea de suspendare a

executării formulată de SC M.C. SRL Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Botoșani, împotriva încheierii nr. 79 din 16 mai 2002, dată de Curtea de Apel

Suceava, în Camera de Consiliu, dosar nr. 2538/2002.

Casează hotărârea atacată și

respinge cererea de suspendare a executării, formulată de SC M.C. SRL Botoșani.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.