ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea formulată la 9
octombrie 2002, SC B. SRL Botoșani a solicitat în temeiul dispozițiilor art.
581 C. proc. civ., suspendarea executării deciziei nr. 185 din 12 aprilie 2002,
emisă de Ministerul Finanțelor – Comisia pentru emiterea autorizațiilor de
comercializare alcool rafinat, până la soluționarea pe fond a contestației
formulate împotriva aceleiași decizii.
În motivarea cererii, petiționara a
susținut că urmare a deciziei menționate a fost nevoită să-și înceteze
activitatea, situație în care urmează a disponibiliza un număr de cel puțin 40
de angajați, în timp ce datoriile la buget și dobânzile către băncile
finanțatoare, cresc în continuare.
Prin încheierea nr. 152 din 23
octombrie 2002, Curtea de Apel Suceava a admis cererea și a dispus suspendarea
executării deciziei nr. 185/2002, până la soluționarea fondului pricinii.
S-a reținut că reclamanta a făcut
dovada îndeplinirii cerințelor art. 9 din Legea nr. 29/1990, sub aspectul
prejudiciului pe care l-ar suferi prin executarea deciziei.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, care, în
esență, a susținut că cererea se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, nefiind
făcută dovada îndeplinirii cerințelor art. 581 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut
că decizia contestată reprezintă consecința constatărilor organelor Gărzii
Financiare Centrale, în ce privește fenomenul de evaziune fiscală, pentru care,
de altfel, s-au demarat și cercetări penale.
Recursul este fondat.
Față de obiectul cererii, astfel cum
a fost formulat și de termeiul de drept invocat, în mod firesc s-ar fi impus
respingerea ca inadmisibilă, dispozițiile art. 581–582 C. proc. civ., fiind
specifice raporturilor civile de drept privat și nicidecum celei de drept
administrativ, reglementate de Legea nr. 29/1990.
Pe de altă parte, o asemenea cerere
ca măsură provizorie, nu putea fi soluționată într-o altă procedură judiciară,
decât cea aplicabilă fondului litigiului.
Astfel fiind și cum în cauză s-a
formulat o cerere în anularea deciziei menționate, cerere întemeiată pe
dispozițiile Legii nr. 29/1990, în mod corect instanța a reținut ca temei al
rezolvării cererii de suspendare a executării dispozițiilor, art. 9 din Legea
nr. 29/1990.
În ce privește, însă, temeinicia
soluției de suspendare, urmează a se constata că în mod greșit s-au reținut ca
fiind dovedite, cerințele impuse de art. 9, atât în ce privește „cazul bine
justificat”, cât și „producerea unei pagube iminente”, decizia nr. 185/2002
fiind determinată de modul fraudulos în care a înțeles petiționara să-și
desfășoare activitatea și care a determinat urmărirea penală a
administratorului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de
art. 282, 289 și 291 C. pen.
Astfel fiind, urmează a se amite
recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice Botoșani, a casa încheierea
din 23 octombrie 2002 și respinge cererea de suspendare formulată de SC B. SRL
Botoșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a
județului Botoșani, împotriva încheierii nr. 152 din 23 octombrie 2002,
pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios
administrativ, în dosarul nr. 4687/2002.
Casează încheierea atacată și pe
fond, respinge cererea de suspendare formulată de SC B. SRL Botoșani.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 mai 2003.
JUDECATOR,
JUDECATOR,
JUDECATOR,
Mg.Ghermeli
V.Lungeanu
Gh.Luțac
MAGISTRAT ASISTENT,
G.Iorga
Red.
Mg.G.
Dact.
B.O.
6 ex.