ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1347/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24

aprilie 2002, SC A. SRL Bucecea, a solicitat anularea deciziei Ministerului

Finanțelor nr. 147 din 1 aprilie 2002 prin care i s-a respins cererea de

eliberare a autorizației de comercializare a alcoolului etilic rafinat și a

băuturilor alcoolice spirtoase; obligarea pârâtului de a-i emite o nouă

autorizație pentru anul 2002, precum și suspendarea executării deciziei nr.

147/2002 până la soluționarea litigiului.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că obiectul său de activitate constă în producerea

alcoolului etilic rafinat și vânzarea acestuia în vrac, dar și în

comercializarea unor tipuri de băuturi alcoolice spirtoase. Deși a deținut

autorizație pentru desfășurarea acestor activități, pentru anul 2002, în mod

nejustificat nu i-a mai fost acordată.

Cu încheierea din 30 aprilie 2002,

Curtea de Apel Suceava a încuviințat suspendarea executării deciziei nr.

147/2002, apreciind ca fiind întrunite dispozițiile art. 9 din Legea nr.

29/1990, iar prin sentința civilă nr. 88 din 23 mai 2002, aceeași instanță a

admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia contestată, obligând totodată

Ministerul Finanțelor să emită o nouă autorizație de producere și

comercializare a alcoolului etilic rafinat și a băuturilor spirtoase.

S-a mai reținut că în mod greșit

pârâtul a apreciat că ar fi fost incidente dispozițiile O.G. nr. 23/1995

privind instituirea sistemului de marcare, întrucât acestea nu au nici o

relevanță în ceea ce privește producerea și comercializarea alcoolului etilic

rafinat. Totodată s-a reținut că pârâtul însuși a revenit asupra suspendării

autorizației nr. 17/2001, ceea ce echivalează cu recunoașterea îndeplinirii

cerințelor legale pentru obținerea autorizației.

Împotriva acestei sentințe, cât și a

încheierii de suspendare a declarat recurs Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.

Botoșani, susținând în esență că ridicarea măsurii suspendării autorizației nr.

17/2001 a fost justificată de înlăturarea deficiențelor constatate în legătură

cu producerea și comercializarea alcoolului etilic rafinat, ceea ce nu este tot

una cu îndeplinirea condițiilor pentru autorizarea producerii și

comercializării băuturilor spirtoase. Referitor la suspendarea executării

deciziei nr. 147/2002, recurentul a susținut că atâta vreme cât nu s-a făcut

dovada producerii unei pagube iminente, autorizația nr. 17/2001 fiind expirată

la 27 martie 2002 , aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 s-a

făcut nelegal. Recursul este fondat.

Cu autorizația nr. 17/27 martie

2001, valabilă pe o perioadă de un an, Ministerul Finanțelor a încuviințat

reclamantei să producă și să comercializeze alcool etilic rafinat, precum și

băuturi alcoolice spirtoase.

La 22 februarie 2002, cu decizia nr.

67, Comisia pentru emiterea autorizațiilor de comercializare alcool etilic rafinat

și băuturi spirtoase din cadrul Ministerului Finanțelor, a respins cererea

reclamantei privind eliberarea unei noi autorizații pe considerentul existenței

unor datorii la bugetul de stat și, în același timp, a dispus suspendarea

autorizației nr. 17/2001 până la remedierea deficiențelor constatate de

organele de control în legătură cu producerea și comercializarea alcoolului

etilic rafinat.

Ulterior, cu decizia nr. 140 din 19

martie 2001 s-a revenit asupra măsurii suspendării, decizie interpretată în mod

greșit de către instanța de fond drept o recunoaștere a îndeplinirii

condițiilor legale pentru acordarea autorizației de producere și comercializare

a băuturilor spirtoase, omițându-se faptul că măsura suspendării a vizat

exclusiv producerea și comercializarea alcoolului etilic rafinat și nicidecum a

băuturilor spirtose.

În fine, motivând refuzul de

eliberare a unei noi autorizații, Ministerul Finanțelor a avut în vedere

constatările Gărzii Financiare și ale organelor de poliție privind

nerespectarea O.G. nr. 23/1995, respectiv utilizarea de banderole cu elemente

de inscripționare neidentificabile sau aparținând altor persoane juridice,

fapte care chiar dacă nu sunt relevante în ceea ce privește producerea și

comercializarea alcoolului etilic rafinat au creat suficiente dubii asupra

provenienței acestuia, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a putut proba dacă

băuturile spirtoase au fost produse cu utilizarea de alcool rafinat procurat

prin cumpărarea de la terți și nu cu cel obținut din producția proprie.

În raport de toate aceste

considerente urmează a se aprecia drept întemeiat recursul declarat de

Ministerul Finanțelor și în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., casată sentința Curții de Apel Suceava și pe fond respinsă acțiunea SC A.

SRL Bucecea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de D.G.F.P. a județului

Botoșani, în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 88

din 23 mai 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, precum și împotriva încheierii din 30 aprilie 2002 dată de

aceeași instanță.

Casează sentința și încheierea și

respinge cererile formulate de SC A. SRL Bucecea pentru suspendarea și anularea

deciziei nr. 147 din 1 aprilie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.