ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 30, pronunțată la data de 26 februarie 2003 în dosarul nr. 2413/2002,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de SC S. SA Bucecea, în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Botoșani și a anulat decizia nr.

225 din 22 martie 2002 emisă de direcția de specialitate din cadrul

ministerului și procesul-verbal de control nr. 598 din 5 februarie 2002

încheiat de pârâta II, reclamanta fiind exonerată de plata sumei de

5.741.742.495 lei cu T.V.A.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul verbal

nr. 598 din 5 februarie 2002, organele de control din cadrul secției Botoșani a

Gărzii Financiare au constatat că, în perioada octombrie – decembrie 2001,

societatea comercială reclamantă a achiziționat de la producători, cantități de

sfeclă de zahăr pentru care a livrat persoanelor fizice diverse cantități de

zahăr și borhot, cu titlu de plată pentru sfecla de zahăr achiziționată, fără

să vireze la bugetul statului T.V.A., în sumă totală de 5.741.742.495 lei,

pentru care au calculat majorări de întârziere de 922.012.400 lei.

Contestația formulată de societatea

comercială reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată, prin decizia nr. 225 din

22 martie 2002 emisă de direcția de specialitate din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice.

Apreciind acțiunea reclamantei ca

fiind întemeiată, instanța de fond a motivat că în cauză nu sunt aplicabile

prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., contractul

încheiat cu producătorii, fiind unul de prestări servicii, iar potrivit

dispozițiilor pct. 1.9 din Normele de aplicare a acestei ordonanțe de urgență,

aprobate prin H.G. nr. 401/2000, în cazul acesta intră în sfera T.V.A. numai

partea din produsele agricole, reținută drept plată în natură a prestației

efectuate de contribuabilii care prestează servicii pentru prelucrarea

produselor agricole.

Împotriva acestei soluții au

formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția

Botoșani, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani susținând, în

esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit natura juridică a

operațiunii comerciale dintre societatea comercială și producătorii agricoli și

a aplicat eronat prevederile legale în materie, fiind vorba de achiziția unor

cantități de sfeclă de zahăr, pentru care reclamanta a achitat plata în natură

și în numerar, fiind astfel aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

17/2000.

Recursul este întemeiat.

Este necontestat că societatea comercială a preluat

sfecla de zahăr de la producători în baza unor contracte privind cultivarea și

livrarea sfeclei de zahăr în anul 2001, cantitățile de sfeclă de la

producătorii individuali fiind înregistrate împreună cu cantitățile

achiziționate de la persoanele juridice, în contul 1300 „materii prime”, în

corespondent cu contul 401 „furnizori”.

De asemenea, este necontestat că zahărul obținut și

borhotul au fost înregistrate în evidențele contabile ale unității ca venituri

proprii.

Susținerea expertului contabil că aceste

înregistrări ar fi fost făcute din eroare în conturile respective, este lipsită

de temei și va fi înlăturată, înregistrările fiind concordante cu natura

operațiunilor economice și financiare realizate și în conformitate cu

prevederile Legii nr. 82/1991, a contabilității.

În mod judicios au

reținut organele fiscale că natura juridică a contractului care a stat la baza

relațiilor dintre societatea comercială și producătorii individuali, a fost

aceea a unui contract de achiziții, cu consecința intrării produselor agricole

în proprietatea societății comerciale.

Astfel fiind,

produsele rezultate s-au aflat tot în proprietatea acestuia, care le-a și

înregistrat, în mod corect, drept venituri proprii.

Or, în această situație, plata făcută către

producătorii individuali și prin livrarea unor cantități de zahăr și borhot,

reprezintă o operațiune aflată în sfera de aplicare a prevederilor art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, în vigoare la data respectivă, pentru care

intimata-reclamantă era obligată să calculeze și să vireze la bugetul de stat

T.V.A.

În concluzie, pentru considerentele

de mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea

va fi respinsă, actele administrative atacate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani, în numele Ministerului

Finanțelor Publice și pentru Garda Financiară, secția Botoșani, împotriva

sentinței civile nr. 30 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, pe

fond, respinge acțiunea formulată de SC S. SA Bucecea, județul Botoșani.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 septembrie 2003.