ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 30, pronunțată la data de 26 februarie 2003 în dosarul nr. 2413/2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de SC S. SA Bucecea, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Botoșani și a anulat decizia nr. 225 din 22 martie 2002 emisă de direcția de specialitate din cadrul ministerului și procesul-verbal de control nr. 598 din 5 februarie 2002 încheiat de pârâta II, reclamanta fiind exonerată de plata sumei de 5.741.742.495 lei cu T.V.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin procesul verbal nr. 598 din 5 februarie 2002, organele de control din cadrul secției Botoșani a Gărzii Financiare au constatat că, în perioada octombrie – decembrie 2001, societatea comercială reclamantă a achiziționat de la producători, cantități de sfeclă de zahăr pentru care a livrat persoanelor fizice diverse cantități de zahăr și borhot, cu titlu de plată pentru sfecla de zahăr achiziționată, fără să vireze la bugetul statului T.V.A., în sumă totală de 5.741.742.495 lei, pentru care au calculat majorări de întârziere de 922.012.400 lei. Contestația formulată de societatea comercială reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată, prin decizia nr. 225 din 22 martie 2002 emisă de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Apreciind acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, instanța de fond a motivat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., contractul încheiat cu producătorii, fiind unul de prestări servicii, iar potrivit dispozițiilor pct. 1.9 din Normele de aplicare a acestei ordonanțe de urgență, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, în cazul acesta intră în sfera T.V.A. numai partea din produsele agricole, reținută drept plată în natură a prestației efectuate de contribuabilii care prestează servicii pentru prelucrarea produselor agricole.

Împotriva acestei soluții au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Botoșani, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit natura juridică a operațiunii comerciale dintre societatea comercială și producătorii agricoli și a aplicat eronat prevederile legale în materie, fiind vorba de achiziția unor cantități de sfeclă de zahăr, pentru care reclamanta a achitat plata în natură și în numerar, fiind astfel aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000. Recursul este întemeiat.

Este necontestat că societatea comercială a preluat sfecla de zahăr de la producători în baza unor contracte privind cultivarea și livrarea sfeclei de zahăr în anul 2001, cantitățile de sfeclă de la producătorii individuali fiind înregistrate împreună cu cantitățile achiziționate de la persoanele juridice, în contul 1300 „materii prime”, în corespondent cu contul 401 „furnizori”. De asemenea, este necontestat că zahărul obținut și borhotul au fost înregistrate în evidențele contabile ale unității ca venituri proprii. Susținerea expertului contabil că aceste înregistrări ar fi fost făcute din eroare în conturile respective, este lipsită de temei și va fi înlăturată, înregistrările fiind concordante cu natura operațiunilor economice și financiare realizate și în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, a contabilității.

În mod judicios au reținut organele fiscale că natura juridică a contractului care a stat la baza relațiilor dintre societatea comercială și producătorii individuali, a fost aceea a unui contract de achiziții, cu consecința intrării produselor agricole în proprietatea societății comerciale. Astfel fiind, produsele rezultate s-au aflat tot în proprietatea acestuia, care le-a și înregistrat, în mod corect, drept venituri proprii. Or, în această situație, plata făcută către producătorii individuali și prin livrarea unor cantități de zahăr și borhot, reprezintă o operațiune aflată în sfera de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, în vigoare la data respectivă, pentru care intimata-reclamantă era obligată să calculeze și să vireze la bugetul de stat T.V.A.

În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea va fi respinsă, actele administrative atacate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani, în numele Ministerului Finanțelor Publice și pentru Garda Financiară, secția Botoșani, împotriva sentinței civile nr. 30 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de SC S. SA Bucecea, județul Botoșani. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2003.