ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3896/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

septembrie 2002, reclamanta SC S. SA Bucecea, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani

și Garda Financiară, secția Botoșani, a solicitat anularea deciziei nr. 453 din

26 august 2002 emisă de primul pârât și a procesului-verbal de control nr. 1284

din 4 aprilie 2002 întocmit de ultima pârâtă și exonerarea de răspundere pentru

suma totală de 13.922.846.345 lei, compusă din 6.156.288.892 lei T.V.A. și 7.766.557.453

lei majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că nu datorează aceste sume, calculate la valoarea cantităților de zahăr

și borhot, livrate producătorilor agricoli, persoane fizice, în perioada

octombrie 2000 – martie 2001, în contul cantităților de sfeclă de zahăr,

preluate de la aceștia; s-a mai susținut că organele de control au interpretat

greșit convenția cadru încheiată cu producătorii agricoli individuali, întrucât

activitatea sa a constat în procesarea sfeclei de zahăr, plata contravalorii

acestei prestații efectuându-se în natură și, deci, nu a existat o vânzare -

cumpărare, ci un contract de prestări servicii.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 68 din 9 aprilie

2003, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat pe reclamantă

de plata sumelor de 6.156.288.892 lei T.V.A. și 7.766.557.453 lei majorări de

întârziere la plata T.V.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză care a precizat că

predarea zahărului și a borhotului către producătorii individuali s-a făcut pe

baza unui borderou de distribuire, în care sunt specificate numai cantitățile

de zahăr și borhot primite de aceștia, fără să se fi indicat prețul și valoarea

totală.

În aceste condiții, nu poate fi

invocat faptul că este vorba de un transfer de proprietate de la societate

către cultivatorii individuali.

Activitatea pe care o desfășoară

societatea, în raport cu producătorii agricoli individuali, pentru sfecla de

zahăr predată, este una de prestări de servicii, iar înscrisul denumit

„contract” privind cultivarea și livrarea sfeclei de zahăr în anul 2000, face

parte din acele acte specifice prestărilor de servicii pentru prelucrarea produselor

agricole aparținând cultivatorilor individuali.

Cantitățile de produse (zahăr și

borhot) predate cultivatorilor individuali nu se supun calculării T.V.A.,

intrând în sfera de aplicabilitate a punctului 1.9 din Normele de aplicare a

O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani, în numele

Ministerului Finanțelor Publice și pentru Garda Financiară, secția Botoșani, a

declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond

respingerea acțiunii, motivând că actele contestate sunt legale.

Se arată în recurs că operațiunea de

achiziționare a sfeclei de zahăr s-a derulat în baza unor contracte, în care

reclamanta avea calitatea de cumpărător, iar cultivatorii au avut calitatea de

furnizori, fapt ce rezultă din analiza capitolului „condiții de plată” și

„termen de plată”.

De asemenea, s-a susținut că este un

contract de vânzare-cumpărare și nu unul de prestări servicii, întrucât are

stipulată plata privind cantitatea de zahăr achiziționată și nu plata așa-zisei

prestații de prelucrare a sfeclei de zahăr, astfel că se datorează T.V.A.

conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000.

Recursul este nefondat.

În urma controlului efectuat la

societatea reclamantă de Garda Financiară, secția Botoșani, prin

procesul-verbal nr. 1284 din 4 aprilie 2002, s-a constatat că în perioada

octombrie 2000 – martie 2001, societatea a livrat către persoane fizice

cantitatea de 3.843.461 kg. zahăr și cantitatea de 7.160.500 kg. borhot, cu

titlu de plată a sfeclei de zahăr achiziționată în baza unor contracte

încheiate cu diverși cultivatori de zahăr – persoane fizice - fără a evidenția,

calcula și vărsa T.V.A. aferentă.

În consecință s-a stabilit că

datorează bugetului de stat suma de 6.156.288.892 lei, reprezentând T.V.A.

pentru care s-au calculat majorări de întârziere aferente, în sumă de

7.766.557.453 lei.

Împotriva acestui proces-verbal,

societatea a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 453 din

26 august 2002 a Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor, în instanță soluția fiind de admitere a acțiunii,

de anulare a actelor contestate și de exonerare de răspundere.

Instanța de fond a anulat corect

aceste obligații fiscale stabilite în sarcina intimatei-reclamante, constatând

că operațiunea comercială avută în vedere la întocmirea actelor de control

reprezintă o prestare de servicii și nu un contract de vânzare-cumpărare.

Conform art. 1.9 din Normele de

aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, intră în sfera

de aplicare a T.V.A., numai partea din produsele agricole, reținută drept plată

în natură, a prestației efectuate de contribuabilii înregistrați ca plătitori

de T.V.A, care prestează servicii pentru obținerea și/sau prelucrarea

produselor agricole.

În perioada octombrie 2000 – martie

2001, intimata-reclamantă a primit spre prelucrare diverse cantități de sfeclă

de zahăr de la producătorii agricoli individuali și după prelucrarea materiei

prime astfel obținută, a predat fiecărui cultivator 50 kg. zahăr tos și 300 kg.

borhot presat pentru o tonă de sfeclă de zahăr netto livrată.

În consecință, intimata-reclamantă a

avut numai calitatea de prestator de servicii pentru sfecla de zahăr predată

spre prelucrare de către producătorii agricoli individuali, în schimbul

cantităților de zahăr și borhot livrate acestora ca produse agricole. Urmare a

acestei activități, nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate și nu

a fost stipulat în contract un preț al produselor livrate, ca element esențial

al unei vânzări. În baza convenției încheiate cu producătorii individuali,

intimata-reclamantă nu dobândește proprietatea cantităților de sfeclă de zahăr

predate, obligându-se să prelucreze materia primă și să restituie

cultivatorilor cantitățile de produse agricole convenite.

Instanța de fond a interpretat

contractele încheiate de intimata-reclamantă cu producătorii agricoli după

voința reală a părților și a stabilit corect că nu a existat un transfer al

proprietății, chiar dacă în evidența contabilă a societății intimate au fost

eronat înregistrate ca „Venituri proprii” și cantitățile de zahăr și borhot

cuvenite producătorilor după procesarea materiei prime.

În consecință, soluția instanței de

fond de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate este legală și

temeinică, astfel că recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani în numele și pentru

Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Botoșani, împotriva

sentinței nr. 68 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 noiembrie 2003.