ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3896/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 septembrie 2002, reclamanta SC S. SA Bucecea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani și Garda Financiară, secția Botoșani, a solicitat anularea deciziei nr. 453 din 26 august 2002 emisă de primul pârât și a procesului-verbal de control nr. 1284 din 4 aprilie 2002 întocmit de ultima pârâtă și exonerarea de răspundere pentru suma totală de 13.922.846.345 lei, compusă din 6.156.288.892 lei T.V.A. și 7.766.557.453 lei majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează aceste sume, calculate la valoarea cantităților de zahăr și borhot, livrate producătorilor agricoli, persoane fizice, în perioada octombrie 2000 – martie 2001, în contul cantităților de sfeclă de zahăr, preluate de la aceștia; s-a mai susținut că organele de control au interpretat greșit convenția cadru încheiată cu producătorii agricoli individuali, întrucât activitatea sa a constat în procesarea sfeclei de zahăr, plata contravalorii acestei prestații efectuându-se în natură și, deci, nu a existat o vânzare - cumpărare, ci un contract de prestări servicii. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 68 din 9 aprilie 2003, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat pe reclamantă de plata sumelor de 6.156.288.892 lei T.V.A.

și 7.766.557.453 lei majorări de întârziere la plata T.V.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză care a precizat că predarea zahărului și a borhotului către producătorii individuali s-a făcut pe baza unui borderou de distribuire, în care sunt specificate numai cantitățile de zahăr și borhot primite de aceștia, fără să se fi indicat prețul și valoarea totală. În aceste condiții, nu poate fi invocat faptul că este vorba de un transfer de proprietate de la societate către cultivatorii individuali. Activitatea pe care o desfășoară societatea, în raport cu producătorii agricoli individuali, pentru sfecla de zahăr predată, este una de prestări de servicii, iar înscrisul denumit „contract” privind cultivarea și livrarea sfeclei de zahăr în anul 2000, face parte din acele acte specifice prestărilor de servicii pentru prelucrarea produselor agricole aparținând cultivatorilor individuali.

Cantitățile de produse (zahăr și borhot) predate cultivatorilor individuali nu se supun calculării T.V.A., intrând în sfera de aplicabilitate a punctului 1.9 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani, în numele Ministerului Finanțelor Publice și pentru Garda Financiară, secția Botoșani, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii, motivând că actele contestate sunt legale. Se arată în recurs că operațiunea de achiziționare a sfeclei de zahăr s-a derulat în baza unor contracte, în care reclamanta avea calitatea de cumpărător, iar cultivatorii au avut calitatea de furnizori, fapt ce rezultă din analiza capitolului „condiții de plată” și „termen de plată”.

De asemenea, s-a susținut că este un contract de vânzare-cumpărare și nu unul de prestări servicii, întrucât are stipulată plata privind cantitatea de zahăr achiziționată și nu plata așa-zisei prestații de prelucrare a sfeclei de zahăr, astfel că se datorează T.V.A. conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000. Recursul este nefondat. În urma controlului efectuat la societatea reclamantă de Garda Financiară, secția Botoșani, prin procesul-verbal nr. 1284 din 4 aprilie 2002, s-a constatat că în perioada octombrie 2000 – martie 2001, societatea a livrat către persoane fizice cantitatea de 3.843.461 kg. zahăr și cantitatea de 7.160.500 kg. borhot, cu titlu de plată a sfeclei de zahăr achiziționată în baza unor contracte încheiate cu diverși cultivatori de zahăr – persoane fizice - fără a evidenția, calcula și vărsa T.V.A.

aferentă. În consecință s-a stabilit că datorează bugetului de stat suma de 6.156.288.892 lei, reprezentând T.V.A. pentru care s-au calculat majorări de întârziere aferente, în sumă de 7.766.557.453 lei. Împotriva acestui proces-verbal, societatea a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 453 din 26 august 2002 a Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în instanță soluția fiind de admitere a acțiunii, de anulare a actelor contestate și de exonerare de răspundere. Instanța de fond a anulat corect aceste obligații fiscale stabilite în sarcina intimatei-reclamante, constatând că operațiunea comercială avută în vedere la întocmirea actelor de control reprezintă o prestare de servicii și nu un contract de vânzare-cumpărare.

Conform art. 1.9 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, intră în sfera de aplicare a T.V.A., numai partea din produsele agricole, reținută drept plată în natură, a prestației efectuate de contribuabilii înregistrați ca plătitori de T.V.A, care prestează servicii pentru obținerea și/sau prelucrarea produselor agricole. În perioada octombrie 2000 – martie 2001, intimata-reclamantă a primit spre prelucrare diverse cantități de sfeclă de zahăr de la producătorii agricoli individuali și după prelucrarea materiei prime astfel obținută, a predat fiecărui cultivator 50 kg. zahăr tos și 300 kg. borhot presat pentru o tonă de sfeclă de zahăr netto livrată. În consecință, intimata-reclamantă a avut numai calitatea de prestator de servicii pentru sfecla de zahăr predată spre prelucrare de către producătorii agricoli individuali, în schimbul cantităților de zahăr și borhot livrate acestora ca produse agricole.

Urmare a acestei activități, nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate și nu a fost stipulat în contract un preț al produselor livrate, ca element esențial al unei vânzări. În baza convenției încheiate cu producătorii individuali, intimata-reclamantă nu dobândește proprietatea cantităților de sfeclă de zahăr predate, obligându-se să prelucreze materia primă și să restituie cultivatorilor cantitățile de produse agricole convenite. Instanța de fond a interpretat contractele încheiate de intimata-reclamantă cu producătorii agricoli după voința reală a părților și a stabilit corect că nu a existat un transfer al proprietății, chiar dacă în evidența contabilă a societății intimate au fost eronat înregistrate ca „Venituri proprii” și cantitățile de zahăr și borhot cuvenite producătorilor după procesarea materiei prime.

În consecință, soluția instanței de fond de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate este legală și temeinică, astfel că recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Botoșani, împotriva sentinței nr. 68 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2003.