ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC S. SA Bucecea a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Botoșani, anularea deciziei nr. 225/2002 și a procesului-verbal de control nr. 598/2002, emise de aceste autorități publice, prin care i-au fost stabilite obligații bugetare în valoare de 6.663.754.903 lei, ca nelegale. Apreciind acțiunea reclamantei, ca fiind întemeiată, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 30 din 26 februarie 2003, a anulat actele administrative mai sus menționate și a exonerat pe reclamantă, de plata sumelor stabilite de organele de control și de contencios fiscal.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Botoșani, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 2807 din 25 septembrie 2003, a casat hotărârea primei instanțe și pe fond, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că livrarea unor cantități de zahăr și borhot către producătorii individuali, ca plată a produselor agricole achiziționate, reprezintă o operațiune aflată în sfera de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, atunci în vigoare, pentru care societatea comercială reclamantă avea obligația să calculeze și să vireze la bugetul de stat, T.V.A.

Împotriva deciziei nr. 2807/2003, SC S. SA Bucecea a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și susținând că reținerea de către instanța de control judiciar, a faptului că preluarea sfeclei de zahăr de la producătorii individuali „este consecința unei achiziții proprii”, în loc de prestări servicii, este greșită, datorită inexistenței prețului în adeverințele de preluare a sfeclei de zahăr. În context, se arată că activitatea reclamantei-contestatoare se circumscrie în sfera „prestărilor de servicii” pentru prelucrarea produselor agricole și, ca atare, cantitatea de produse realizate în urma industrializării sfeclei de zahăr, predată producătorilor agricoli individuali, nu se supune calculării și colectării T.V.A., dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 17/2000 nefiind incidente cauzei. Contestația în anulare este nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În sensul acestui text de lege, greșeala materială reprezintă neregularități evidente privind actele de procedură și care au fost determinante pentru soluția dată recursului. În consecință, eroarea materială pe care se întemeiază exercitarea acestei căi extraordinare de atac, nu se referă la probleme de fond, cum sunt cele pe care le evocă societatea contestatoare. Așa fiind, întrucât condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., nu sunt îndeplinite, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC S. SA Bucecea, județul Botoșani, împotriva deciziei nr. 2807 din 25 septembrie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.