ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC S. SA Bucecea a solicitat

instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Botoșani, anularea deciziei nr. 225/2002

și a procesului-verbal de control nr. 598/2002, emise de aceste autorități

publice, prin care i-au fost stabilite obligații bugetare în valoare de

6.663.754.903 lei, ca nelegale.

Apreciind acțiunea

reclamantei, ca fiind întemeiată, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 30 din 26 februarie 2003,

a anulat actele administrative mai sus menționate și a exonerat pe reclamantă,

de plata sumelor stabilite de organele de control și de contencios fiscal.

Recursul declarat împotriva

acestei sentințe de către Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția

Botoșani, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani, a

fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

care, prin decizia nr. 2807 din 25 septembrie 2003, a casat hotărârea primei

instanțe și pe fond, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că

livrarea unor cantități de zahăr și borhot către producătorii individuali, ca

plată a produselor agricole achiziționate, reprezintă o operațiune aflată în

sfera de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000,

atunci în vigoare, pentru care societatea comercială reclamantă avea obligația

să calculeze și să vireze la bugetul de stat, T.V.A.

Împotriva deciziei nr. 2807/2003,

SC S. SA Bucecea a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 318

alin. (1) C. proc. civ. și susținând că reținerea de către instanța de control

judiciar, a faptului că preluarea sfeclei de zahăr de la producătorii

individuali „este consecința unei achiziții proprii”, în loc de prestări

servicii, este greșită, datorită inexistenței prețului în adeverințele de

preluare a sfeclei de zahăr.

În context, se arată că

activitatea reclamantei-contestatoare se circumscrie în sfera „prestărilor de

servicii” pentru prelucrarea produselor agricole și, ca atare, cantitatea de

produse realizate în urma industrializării sfeclei de zahăr, predată

producătorilor agricoli individuali, nu se supune calculării și colectării T.V.A.,

dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000 nefiind incidente cauzei.

Contestația în anulare este

nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 318 alin. (1)

teza I C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale.

În sensul acestui text de

lege, greșeala materială reprezintă neregularități evidente privind actele de

procedură și care au fost determinante pentru soluția dată recursului.

În consecință, eroarea

materială pe care se întemeiază exercitarea acestei căi extraordinare de atac,

nu se referă la probleme de fond, cum sunt cele pe care le evocă societatea

contestatoare.

Așa fiind, întrucât

condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., nu sunt îndeplinite, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC S. SA Bucecea, județul Botoșani, împotriva deciziei nr.

2807 din 25 septembrie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2005.