ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1502/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 17 mai 2006 reclamantul C.V.M. a

chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Timișoara pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC M. SA

din 11 aprilie 2006.

Prin sentința civilă nr.

113 din 23 iunie 2006, Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamantului, cu cheltuieli

de judecată de 700 lei.

Curtea de Apel

Timișoara, prin Decizia civilă nr. 6 din 15 ianuarie 2007, a admis apelul

reclamantului, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că a admis

acțiunea și a constatat nulitatea hotărârii A.G.E.A. din 11 aprilie 2006,

obligând pe pârâtă la 1.500 lei cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr.

3213 din 18 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a admis recursul pârâtei, a modificat decizia de mai sus, în sensul

că a constatat nulitatea apelului declarat de reclamant, care nu poartă

semnătura apelantului, fiind semnat de avocat, iar împuternicirea avocațială

nefiind semnată de reclamant.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești, reclamantul a formulat contestație în anulare,

potrivit art. 317 și 318 C. proc. civ., arătând că din eroare instanța de

recurs a anulat apelul său, fără a pune în discuția părților lipsa semnăturii

sale.

În legătură cu contestația

în anulare de față se rețin următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din

greșală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri

definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de

procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317

și 318 C. proc. civ.).

Prevederea cuprinsă

în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi

retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,

cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau

ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea

probelor.

Prin urmare,

greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare

sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de

interpretare a dispozițiilor legale.

În cazul în care

contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de recurs,

aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de

casare care au format obiect de preocupare pentru instanțe de recurs, chiar

dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau

a aplicării legii.

Astfel, contestația

în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și

greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă

există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să

examineze justețea soluției pronunțate.

Cu alte

cuvinte, chiar dacă petiționara consideră că prin soluția la care s-a oprit

instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi

corectate pe această cale procesuală, a contestației în anulare, care este o

cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.

În speță,

contestatorul consideră că instanța de recurs a fost în eroare când i-a anulat

apelul pentru lipsa semnăturii potrivit art. 287 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

fără să pună în discuția părților această chestiune.

Este de

reținut că, practic contestatorul invocă o greșală de judecată a recursului,

care nu poate fi corectată pe această cale procedurală, în raport de

prevederile legale menționate.

Iar pe de

altă parte, se constată că excepția lipsei semnăturii reclamantului apelant a

fost invocată și discutată la dezbaterea publică a recursului formulat de

pârâtă, așa cum se menționează și în practicaua deciziei civile atacate prin

contestația de față.

În consecință nefiind întrunite

condițiile legale prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., contestația

în anulare formulată de reclamant va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de contestatorul C.V.M. împotriva Deciziei nr. 3213 din 18

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casați și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2008.