ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1166/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 146 din 19 martie 2008, Tribunalul Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare. Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul B.I. să achite părților civile S.J.A. Vaslui suma de 602,45 lei și Spitalului Clinic de Urgență Prof.

Dr, Nicolae Oblu Iași suma de 467,69 lei, cu titlu de despăgubiri civile. A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.V., constituită parte civilă și a obligat inculpatul B.I. să-i achite acesteia suma de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 25.000 lei cu titlu de daune morale. A respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor privind obligarea inculpatului la daune morale până la 100.000 lei formulate de partea vătămată S.V., constituită parte civilă. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a restituit inculpatului B.I. un plic sigilat conținând cartea sa de identitate și pașaportul acestuia, plic aflat la camera de corpuri delicte a instanței, înregistrat la poziția nr. 61/2007 din registrul de corpuri delicte.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, ca în după amiaza zilei de 25 martie 2007, în jurul orei 15,00, în loc public, respectiv pe str. Viitorului din mun. Vaslui, inculpatul B.I. i-a aplicat părții vătămate S.V. multiple lovituri în zona capului cu un țăruș cauzându-i leziuni traumatice grave, care i-au pus în primejdie viata. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, cu planșa foto, declarațiile părții vătămate S.V., actele medico-legale întocmite pentru partea vătămată, declarațiile martorilor M.M.M.M., S.L. și S.L., precum si declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată, însă a motivat că a fost nevoit să procedeze astfel, întrucât aceasta l-a agresat prinzându-l de gât si trântindu-l într-un șanț. Curtea de Ape Iași, prin decizia nr. 143 din 9 decembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată S.V. și de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 146 din 19 martie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.I. pentru cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei cu aplicarea, art. 73 lit. b) C. pen.

și prin efìcientizarea dispozițiile art. 74 C. pen., arătând că a avut o altercație cu partea vătămată în timpul căreia i-a aplicat acesteia o lovitura cu parul, dar ca ripostă a faptului că anterior, partea vătămată l-a aruncat în șanț. A mai solicitat a se avea în vedere circumstanțele sale personale, respectiv faptul că este fără antecedente penale și are un copil în îngrijire, aspecte față de care apreciază că o pedeapsă de 3-4 ani, cu suspendarea executării ar fi corespunzătoare. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea pronunțată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată, fiind just individualizată.

Astfel, verificând motivul invocat de inculpat în recursul său, Curtea a constatat că acesta a fost reiterat și în fața instanței de apel, care analizându-l temeinic a motivat amplu și pertinent respingerea. În acest sens, se constată că pe parcursul judecării apelului, la cererea inculpatului a fost audiat martorul F.I. care a făcut precizări cu privire la împrejurările consumării faptei, respectiv la exercitarea, de către victimă împreună cu fiul său, de acte de violență asupra inculpatului. Declarația acestui martor se coroborează cu alte declarații din cursul urmăririi penale, dar care nu sunt de natură a determina reținerea împrejurării că fapta s-a consumat pe fondul unei stări de provocare.

Din întreg materialul probator administrat în cauză, a rezultat că inițiatorul stării conflictuale a fost inculpatul, care anterior exercitase acte de violență asupra fiului părții vătămate, martorul S.L. În aceste împrejurări, chiar dacă s-au exercitat unele acțiuni de lovire a inculpatului, nu se poate reține că acesta a săvârșit fapta pe fondul unei tulburări determinate de partea vătămată, cu atât mai mult cu cât între primul moment în care tot inculpatul a lovit primul martorul S.L. și momentul în care s-a întâlnit cu partea vătămată a trecut un interval de timp. Mai mult decât atât, inculpatul, trecând pe la grajdul său s-a înarmat cu un țăruș și s-a dus după partea vătămată, iar în momentul în care s-au intersectat l-a lovit brusc cu parul peste cap. Ulterior, agresiunea a continuat.

În aceste condiții este evident ca nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., astfel în mod corect constatându-se că nu se poate reține împrejurarea că fapta inculpatului a fost săvârșită pe fondul unei stări de provocare din partea persoanei vătămate.

În ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, se constată că hotărârea instanței de control judiciar prin care s-a menținut pedeapsa aplicată de instanța de fond, este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, atitudinea procesuală a inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, lipsa antecedentelor penale, aspecte față de care se apreciază că în mod corect au fost reținute dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa astfel aplicată fiind just individualizată, potrivit criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzută de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune nici redozarea și nici schimbarea modalității de executare a acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 143 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.