ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 586/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2

din 13 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea de executare

a mandatului european de arestare nr. 1 Bk 90/2009, emis de Judecătoria

Capitalei la 22 ianuarie 2009, privind pe cetățeanul S.E.

A constatat legalitatea și

temeinicia mandatului european de arestare menționat și a dispus arestarea preventivă

a lui S.E. pe o perioadă de 29 zile, începând cu 13 februarie 2009 și până la

13 martie 2009, inclusiv.

S-a dispus emiterea

mandatului de arestare în conformitate cu art. 90 alin. (1) și (3) din Legea nr.

302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

S-a dispus predarea

persoanei urmărite S.E. autorităților judiciare maghiare sub condiția

îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

modificată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

La 13 februarie 2009,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat executarea

mandatului european de arestare emis de Judecătoria Capitalei Budapesta pe

seama cetățeanului român S.E., cercetat de autoritățile judiciare maghiare

pentru infracțiunea de omor, prevăzută de Codul maghiar paragraf 166 alin. (1)

și (2) pct. a), b), d) și f).

Examinând actele cauzei în

legătură cu această solicitare, prima instanță a reținut că la 22 ianuarie 2009

s-a emis de către Judecătoria Capitalei Budapeste un mandat de arestare, din

care rezultă că cetățeanul român este cercetat de către autoritățile maghiare

pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută în Codul penal maghiar

paragraful 166 alin. (1) și (2) pct. a), b), d) și f).

În drept, s-au reținut

următoarele:

I. La data de 3 iulie 2008,

S.E. împreună cu alte persoane, tot de origine română, F.J., R.A. și S.I. au

călătorit la Vecses cu scopul să-și însușească valori din locuința soției lui D.J.

Sosind la locul faptei, F.J, și R.A. au intrat în casa părții vătămate, după

care au agresat-o fizic, atât de grav, încât aceasta a decedat.

Apoi cei doi au luat bunuri

din casa părții vătămate, iar S.E. împreună cu S.I. au asigurat prin supraveghere

fapta primilor. II. În data de 21 iulie 2008, în zorii zilei, S.E. împreună cu

F.J. și R.A. au intrat în locuința părților vătămate K.J. și K.A., situată în

localitatea Taksony, unde au agresat-o brutal pe partea vătămată și soția lui

care dormeau în locuință. După aceea, și-au însușit diferite obiecte de

valoare. Ca urmare a agresării K.J. a suferit fisură craniană și contuzie

cerebrală, iar K.A. a suferit contuzie craniană, la amândoi fiindu-le pusă

viața în pericol.

În termen legal, împotriva

acestei soluții a declarat recurs persoana solicitată S.E., care, personal, cât

și prin apărător a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie, în esență,

sub următoarele aspecte:

- încălcarea normelor

imperative privind ședința de judecată care impuneau în materia mandatului

european de arestare derularea procedurii în cameră de consiliu, conform dispozițiile

art. 146 alin. (4) și art. 149

1

alin. (4) C. proc. pen., și nu în

ședință publică așa cum s-a procedat în speță;

- nu s-a făcut o corectă

traducere a mandatului din limba maghiară, din traducerea corectă fiind un

mandat de aducere și nu unul de arestare, așa cum greșit a interpretat prima

instanță; aceasta cu atât mai mult cu cât, recurentul pe parcursul judecării

cauzei a încercat să lămurească, prin producerea unor acte că nu este vinovat

și la momentul când se pretinde săvârșirea faptelor se afla în Germania;

- și în fine, s-a criticat

hotărârea atacată pentru că nu cuprinde referiri și mențiuni cu privire la regula

specialității.

Examinând criticile

formulate în raport de prevederile art. 385

6

C. proc. pen.,

combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, se

constată că recursul persoanei solicitate este nefondat pentru considerentele

de fapt și de drept ce urmează.

Prima instanță a pronunțat o

hotărâre care respectă condițiile și cerințele stabilite printr-o procedură

specială care privește cooperarea judiciară internațională în materie penală,

cu referire în cauză la instituția mandatului european de arestare.

Cât privește critica vizând

încălcarea unor dispoziții procesuale privind publicitatea ședinței de judecată

se impun anumite precizări.

Este adevărat că potrivit art.

146 alin. (4) C. proc. pen., propunerea de arestare preventivă se soluționează

în cameră de consiliu.

Dar, art. 7 din Legea nr. 302/2004

modificată și republicată, referindu-se la norma de drept procesuală

aplicabilă, menționează imperativ că cererile adresate autorităților judiciare

române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor

de drept procesual român numai în măsura în care, prin legea specială nu se

prevede altfel.

Ori, art. 90 din Legea nr. 302/2004

modificată și republicată, stabilește procedura de executare a mandatului

european de arestare, arătând la alin. (14) că, ședința de judecată este

publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei

solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea în

ședință secretă, ceea ce nu a fost însă cazul în speță.

Și având în vedere dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, cât și prevalența

normei procesuale din legea specială, față de cea generală, se constată că

prima instanță a procedat corect la soluționarea cauzei în ședință publică,

aspect sub care, critica formulată de persoana solicitată este nefondată.

Tot nefondată este și

critica referitoare la traducerea mandatului european de arestare.

Pe lângă faptul că traducerea

mandatului european de arestare s-a făcut, în condițiile legii, de către un

traducător autorizat, prima instanță a elucidat această chestiune contestată de

avocații persoanei solicitate prin audierea traducătorului de limbă maghiară P.J.

în ședința din 13 februarie 2009.

În raport de conținutul

acestei declarații, prima instanță a clarificat aspectele contestate și a

dispus continuarea judecății.

De altfel, declanșarea

procedurii speciale în baza Legii nr. 302/2004 nu se poate, printre altele,

decât pentru executarea unui mandat european de arestare, nicidecum pentru un

mandat de aducere, instituție care nu este reglementată în cadrul cooperării

judiciare internaționale.

Pe de altă parte, în cadrul

acestei proceduri reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată în

calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările

persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovat

de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe

cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară

emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Investit cu executarea unui

mandat european de arestare, judecătorul hotărăște prin prisma dispozițiilor art.

77, 88, 89, 90 și 94 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, asupra

arestării și predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat

condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei

solicitate a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia, sau

dacă există situații ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente

dispozițiile art. 88 din aceeași lege.

A proceda altfel, ar însemna

să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza

executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă

de către instanța română în temeiul art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

modificată.

Și în fine, în soluționarea

unei cereri de executare a unui mandat european de arestare, instanța s-a

conformat și dispozițiilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată,

în sensul că, procedând la ascultarea persoanei solicitate, în prealabil s-a

asigurat că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului de arestare și i s-a

adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 91, i s-a prezentat conținutul

mandatului european de arestare, i s-au adus la cunoștință efectele regulii

specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare și la care

persoana solicitată a refuzat.

Pentru toate aceste

considerente criticile sunt nefondate, urmând ca hotărârea să fie menținută ca

legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat de persoana

solicitată, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată S.E. împotriva sentinței penale nr. 2/

MF din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoană

solicitată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2009.