ÎCCJ, decizie (scj.ro #120658)

Mandat european de arestare. Motiv opțional de refuz al executării. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 98 alin. (2) lit. c) și alin. (3)

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, situația în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, iar persoana solicitată, care este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent constituie un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare și, în consecință, instanța poate refuza executarea acestuia.

În acest caz, instanța, ca autoritate judiciară română de executare, în temeiul dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, recunoaște hotărârea penală străină de condamnare, pe cale incidentală, în procedura executării mandatului european de arestare - dacă sunt îndeplinite condițiile recunoașterii hotărârii judecătorești străine prevăzute în Legea nr. 302/2004 - și dispune executarea pedepsei închisorii în România.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1802 din 27 mai 2014

Prin sentința nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost refuzată executarea mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, pe numele persoanei solicitate H.I.

În temeiul art. 98 alin. (3) coroborat cu art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute hotărârea nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei orașului Szekesfehervar, Republica Ungaria și decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria și, în consecință, s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen., aplicate persoanei solicitate H.I. prin sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei orașului Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria.

S-a scăzut din pedeapsa închisorii de 1 an, 11 luni și 27 zile durata reținerii de 24 de ore, din data de 1/2 aprilie 2014, dispusă prin ordonanța din 1 aprilie 2014 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunțării hotărârii.

S-a constatat că față de persoana solicitată H.I., prin încheierea penală din 2 aprilie 2014 a acestei instanțe, a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate H.I. și predare a acesteia în baza mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria.

Au fost solicitate autorităților ungare și s-au comunicat relații și hotărârile judecătorești, în copie.

S-a asigurat asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.

La termenul din 2 aprilie 2014, persoana solicitată a precizat în fața instanței că are cunoștință despre condamnarea dispusă de autoritățile ungare, nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci dorește să execute pedeapsa în România, invocând că este cetățean român și are familie în comuna G., județul Mureș.

Analizând condițiile de executare a mandatului european de arestare, s-a avut în vedere mai întâi motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, prin mandatul european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, autoritatea judiciară emitentă competentă a solicitat arestarea și predarea numitului H.I. în vederea executării restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate prin sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei orașului Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Așa cum s-a reținut, în fața instanței, la data de 2 aprilie 2014, persoana solicitată s-a prevalat de motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, vizând cetățenia sa și a refuzat expres să execute pedeapsa în statul membru emitent.

Actele dosarului confirmă cetățenia română a persoanei solicitate și, pornind de la manifestarea de voință a acesteia și de la faptul că persoana solicitată locuiește și are familia pe teritoriul României, astfel că legăturile sale cu statul român sunt semnificative, executarea pedepsei privative de libertate pe teritoriul Republicii Ungaria este o măsură disproporționată în raport de viața sa privată și familială. Prin urmare, pentru protejarea propriului cetățean, prin asigurarea unei mai bune reinserții sociale, fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural și social, s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

Cu privire la recunoașterea sentinței nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei orașului Szekesfehervar și a deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, s-au reținut următoarele:

Principiile recunoașterii și încrederii reciproce impun autorității judiciare române ca, în caz de refuz al executării mandatului european de arestare, să recunoască hotărârea de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere calității hotărârii străine de condamnare și obligându-se să pună în executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre.

S-a constatat că, prin sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei orașului Szekesfehervar, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen. maghiar. Din pedeapsa aplicată, au fost deduse perioada reținerii și cea a arestării preventive, din 22 august 2010 până la 24 august 2010, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 zile închisoare.

Deși art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimite expres la condițiile de fond specifice recunoașterii hotărârilor penale străine, examenul acestora se impune, din moment ce textul legal invocat nu afirmă expres recunoașterea și executarea automată și necondiționată a hotărârii străine de condamnare.

Analiza condițiilor prescrise în art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004 prin prisma particularităților cauzei duce la concluzia că acestea sunt întrunite cumulativ.

Constatând incidența condițiilor recunoașterii și având în vedere că instanța română nu se substituie instanței străine de condamnare, deoarece nu este abilitată să analizeze și să dispună asupra vinovăției celui în cauză și asupra pedepsei de executat, aceste aspecte fiind dezlegate anterior în fața autorităților judiciare maghiare, chiar dacă nu există un text legal expres de trimitere la dispozițiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, acestea sunt aplicabile și în ipoteza recunoașterii hotărârii străine pe cale incidentală în procedura executării mandatului european de arestare.

Prin excepție de la regula după care hotărârile interne sunt executorii la data rămânerii lor definitive, necesitatea executării imediate a sancțiunii aplicate în statul membru emitent a impus ca, în cazul refuzului executării mandatului european de arestare urmat de recunoașterea hotărârii străine de condamnare, dispozițiile din sentință privind pedeapsa principală să fie executorii la data pronunțării hotărârii, potrivit art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că prin ordonanța din 1 aprilie 2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus reținerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore, măsură pe care aceasta a executat-o în întregime. Durata reținerii urmează a fi scăzută din pedeapsa de 1 an, 11 luni și 27 zile, întrucât orice măsură privativă de libertate, luată pentru executarea oricărei forme de cooperare judiciară internațională în materie penală, trebuie dedusă din pedeapsa principală de executat.

Împotriva sentinței penale menționate a formulat contestație persoana solicitată H.I., însă calea de atac nu a fost motivată.

Examinând contestația formulată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestatorul persoană solicitată H.I. a precizat în fața instanței de fond, la termenul din 2 aprilie 2014, că are cunoștință despre condamnarea dispusă de autoritățile ungare, că nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci dorește să execute pedeapsa în România, invocând că este cetățean român și are familie în județul Mureș.

Conform art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile anterior menționate, raportat la manifestarea de voință a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condițiile în care actele dosarului au confirmat cetățenia română a acesteia și faptul că locuiește în România, având familie în comuna G., județul Mureș. Astfel, pentru asigurarea unei mai bune reinserții sociale, fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural și social, s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește recunoașterea sentinței nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei orașului Szekesfehervar și a deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoașterii și încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Cu toate că dispozițiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimit expres la condițiile de fond specifice recunoașterii hotărârilor penale străine, examenul acestora s-a impus, din moment ce textul legal invocat nu dispune recunoașterea și executarea automată și necondiționată a hotărârii străine de condamnare.

Verificând condițiile prevăzute în art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004, în mod corect curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestației.

Având în vedere că persoana solicitată nu și-a motivat contestația, constatând că nu există motive de nelegalitate a hotărârii contestate, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată H.I. împotriva sentinței nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.