ÎCCJ, decizie (scj.ro #126144)

Mandat european de arestare. Motiv opțional de refuz al executării

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 98 alin. (2) lit. b)

În conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, dacă persoana solicitată este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

În accepțiunea dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, numai suspectul și inculpatul au calitatea de persoană supusă unei proceduri penale în România. Prin urmare, persoana care are calitatea de martor, iar nu de suspect sau de inculpat, nu intră sub incidența motivului opțional de refuz al executării reglementat în dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1023 din 23 iulie 2015

Prin sentința nr. 95/MEA din 13 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 103 și art. 107 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă cererea formulată de Judecătoria Raională Debrecen - Ungaria, privind executarea mandatului european de arestare nr. 68.Bny 214/2015/2, emis la data de 4 mai 2015 împotriva persoanei solicitate I.A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Ungaria, sub condiția prevăzută în art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunța împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile din Ungaria, cu respectarea termenelor prevăzute în art. 111 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 15 zile, începând cu data de 17 iulie 2015 și până la data de 31 iulie 2015, orele 24,00.

În temeiul art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută prin ordonanța din data de 1 iulie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 1 iulie 2015, orele 12,00 și că prin încheierea nr. 10/MEA din 2 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, persoana solicitată a fost arestată pentru o durată de 15 zile, începând cu data de 2 iulie 2015 și până la data de 16 iulie 2015, inclusiv.

În conformitate cu prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că Judecătoria Raională Debrecen, în dosarul nr. 68.Bny 214/2015/2, la data de 4 mai 2015, a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a produselor infracțiunii, înșelăciune și falsificare de acte oficiale și uz de fals, în bandă organizată.

În drept, autoritățile ungare au arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 373 alin. (1), art. 399 alin. (3) lit. b), art. 342 alin. (1) lit. b) și art. 345 C. pen. ungar.

Instanța de fond a reținut că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte dintre infracțiunile prevăzute în art. 96 din Legea nr. 302/2004.

În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanței și i s-a adus la cunoștință existența mandatului european de arestare, conținutul acestuia, posibilitatea de a consimți la predare către statul solicitant și de a renunța la regula specialității.

Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă, întrucât este supusă unei proceduri penale în România, respectiv are calitatea de denunțător, martor cu identitate protejată.

De asemenea, instanța de fond i-a adus la cunoștință persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 și aceasta a declarat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

În temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, instanța de fond a procedat la ascultarea persoanei solicitate.

Instanța de fond a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și a celor din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv a celor referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât obligatorii, cât și opționale, prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004, subliniind că nu se poate pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritățile judiciare ungare, neavând posibilitatea să cenzureze legalitatea urmăririi penale și a luării măsurii arestării preventive a persoanei împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare ori să se pronunțe asupra oportunității emiterii unui asemenea mandat.

În acest sens, a observat că, din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj, rezultă că persoana solicitată a fost audiată ca martor într-o cauză penală. În acest context, contrar celor afirmate de persoana solicitată prin apărătorul ales, a apreciat că nu este incident cazul de refuz al executării prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta se referă doar la situația în care persoana solicitată este urmărită penal în România, nu și atunci când aceasta are calitatea de martor în cadrul unei proceduri penale.

Pentru aceste considerente, în baza art. 103 și art. 107 din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Judecătoria Raională Debrecen - Ungaria, privind executarea mandatului european de arestare nr. 68.Bny 214/2015/2, emis la data 4 mai 2015 împotriva persoanei solicitate I.A.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată I.A., arătând că este incident motivul de refuz prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dată fiind calitatea sa de martor într-un dosar aflat în cercetări la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj, în condițiile în care faptele din acest dosar sunt aceleași pentru care s-a emis mandatul european de arestare.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este fondată, pentru motivele arătate în continuare:

Așa cum a reținut instanța de fond, din conținutul semnalării Biroului National SIRENE din data de 23 iunie 2015, rezultă că față de persoana solicitată I.A. a fost demarată o procedură de urmărire penală de către Judecătoria Raională Debrecen - Ungaria, pentru comiterea infracțiunilor de spălare a produselor infracțiunii, înșelăciune și falsificare de acte oficiale și uz de fals, în bandă organizată, infracțiuni care figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări.

Se constată că, în vederea efectuării cercetărilor în dosarul nr. 68.Bny 214/2015/2, la data de 4 mai 2015 s-a dispus arestarea persoanei solicitate, mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauze constituind, potrivit legislației ungare, și mandat național.

Faptele menționate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări, însă se constată că sunt incriminate și în legea penală română, regăsindu-se în conținutul infracțiunilor de înșelăciune, fals și uz de fals, constituire de grup infracțional organizat și spălare a banilor, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că în fața instanței de fond persoana solicitată a precizat că nu dorește să fie predată autorităților ungare, întrucât cu privire la aceleași fapte se desfășoară cercetări și într-un dosar al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj, în care are calitatea de martor, iar în fața instanței de control judiciar a precizat că această calitate a dobândit-o ca urmare a colaborării cu organele de poliție în respectiva cauză. Totodată, în declarația dată în fața instanței persoana solicitată a solicitat aplicarea regulii specialității, iar în situația în care se va admite cererea de predare și va fi condamnată în Ungaria, dorește să execute pedeapsa în România.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute în art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, exclusiv cu privire la poziția sa față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Examinând susținerile contestatoarei și actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că, în cauză, nu este incident motivul de refuz prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu are calitatea de suspect sau inculpat în dosarul aflat în cercetare la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj, ci doar calitatea de martor. Or, potrivit dispozițiilor procedural penale române (art. 32 raportat la art. 77 și art. 82 C. proc. pen.), doar suspectul și inculpatul sunt persoanele împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară, martorul fiind acea persoană care nu este parte în procesul penal și care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probe într-o cauză penală (art. 114 și art. 115 C. proc. pen.).

Pe de altă parte, situațiile prevăzute în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria Raională Debrecen - Ungaria cu privire la persoana solicitată I.A., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și a regulii specialității, potrivit art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat contestatoarea în declarația dată.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată I.A. împotriva sentinței nr. 95/MEA din 13 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie.