ÎCCJ, decizie (scj.ro #83966)

Mandat european de arestare.

Publicitatea ședinței de judecată

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal.

Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de

arestare

-

publicitatea

ședinței de judecată

Legea nr. 302/2004,

art. 90

În conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (14) din Legea nr.

302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008,

în procedura de executare a mandatului european de arestare,

ședința de judecată este publică, afară de cazul în care, la

cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul

apreciază că se impune judecarea cauzei în ședință secretă. Dispozițiile art.

90 alin. (14) din legea menționată sunt aplicabile atât în cazul în care

mandatul european de arestare este emis în scopul efectuării urmăririi penale,

cât și în cazul în care acesta este emis în scopul judecății sau executării

unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Prevederile art. 146

alin. (4) C.

proc

.

pen

.

referitoare la soluționarea propunerii de arestare preventivă în camera de

consiliu, în cursul urmăririi penale, nu sunt aplicabile în temeiul art. 7 din

Legea nr. 302/2004 în cazul mandatului european de arestare emis în scopul

efectuării urmăririi penale, întrucât, conform art. 7 din Legea nr. 302/2004,

cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de această

lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, numai

dacă prin legea specială privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală nu se prevede altfel, iar art. 90 alin. (14) din Legea nr. 302/2004

prevede explicit că ședința de judecată este publică.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 586 din 18 februarie 2009

Prin sentința penală nr. 2 din 13

februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea de executare a

mandatului european de arestare nr. 1

Bk

90/2009,

emis de Judecătoria Capitalei Budapesta la 22 ianuarie 2009, privind pe

cetățeanul S.E.

A constatat legalitatea și

temeinicia mandatului european de arestare menționat și a dispus arestarea

preventivă a lui S.E. pe o perioadă de 29 de zile,

începând cu 13 februarie 2009 și până la 13 martie 2009, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de

arestare în conformitate cu art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

S-a dispus predarea persoanei

urmărite S.E. autorităților judiciare maghiare sub condiția îndeplinirii

cerinței prevăzute în art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și

completată.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că, la 13 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Târgu Mureș a solicitat executarea mandatului european de arestare emis,

la 22 ianuarie 2009, de Judecătoria Capitalei Budapesta pe numele cetățeanului

român S.E., cercetat de autoritățile judiciare maghiare pentru infracțiunea de

omor, prevăzută în C.

pen

. maghiar, paragraful 166

alin. (1) și (2) pct. a), b), d) și f).

În

termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs persoana solicitată

S.E., care, atât personal, cât și prin apărător a formulat critici de

nelegalitate

și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:

- încălcarea normelor imperative

privind ședința de judecată care impuneau în materia mandatului european de

arestare derularea procedurii în camera de consiliu, conform dispozițiilor art.

146 alin. (4) și art. 149

1

alin. (4) C.

proc

.

pen

., și nu în ședință publică, așa cum s-a procedat

în speță;

- nu s-a făcut o corectă traducere

a mandatului din limba maghiară, în traducerea corectă fiind un mandat de

aducere și nu unul de arestare, așa cum greșit a interpretat prima instanță;

aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul, pe parcursul judecării cauzei, a

încercat să lămurească, prin producerea unor acte, că nu este vinovat și la

momentul când se pretinde săvârșirea faptelor se afla în Germania;

- și, în fine, s-a criticat

hotărârea atacată pentru că nu cuprinde referiri și mențiuni cu privire la

regula specialității.

Examinând criticile formulate în

raport cu prevederile art. 385

6

C.

proc

.

pen

. combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, modificată

și completată, se constată că recursul persoanei solicitate este nefondat

pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Prima instanță a pronunțat o

hotărâre care respectă condițiile și cerințele stabilite printr-o procedură

specială care privește cooperarea judiciară internațională în materie penală,

cu referire în cauză la instituția mandatului european de arestare.

Cât privește critica vizând

încălcarea unor dispoziții procesuale privind publicitatea ședinței de judecată

se impun anumite precizări.

Este adevărat că potrivit art. 146

alin. (4) C.

proc

.

pen

.,

propunerea de arestare preventivă se soluționează în camera de consiliu.

Dar, art. 7 din Legea nr.

302/2004, modificată și completată, referindu-se la norma de drept procesual

aplicabilă, menționează imperativ că cererile adresate autorităților judiciare

române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit

normelor de drept procesual român, numai în măsura în care prin legea specială

nu se prevede altfel.

Ori, art. 90 din Legea nr.

302/2004, modificată și completată, stabilește procedura de executare a

mandatului european de arestare, arătând la alin. (14) că ședința de judecată

este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei

solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea în ședință

secretă, ceea ce nu a fost însă cazul în speță.

Și având în vedere atât

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, cât și

prevalența normei procesuale din legea specială, față de cea generală, se

constată că prima instanță a procedat corect la soluționarea cauzei în ședință

publică, aspect sub care critica formulată de persoana solicitată este nefondată.

Tot nefondată este și critica

referitoare la traducerea mandatului european de arestare.

Pe lângă faptul că traducerea mandatului

european de arestare s-a făcut, în condițiile legii, de către un traducător

autorizat, prima instanță a elucidat această chestiune contestată de avocații

persoanei solicitate prin audierea traducătorului de limbă maghiară, în ședința

din 13 februarie 2009.

În raport cu conținutul acestei

declarații, prima instanță a clarificat aspectele contestate și a dispus

continuarea judecății.

De altfel, declanșarea procedurii

speciale în baza Legii nr. 302/2004 nu se poate, printre altele, decât pentru

executarea unui mandat european de arestare, nicidecum pentru un mandat de

aducere, instituție care nu este reglementată în cadrul cooperării judiciare

internaționale.

Pe de altă parte, în cadrul

acestei proceduri reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în

calitate de autoritate judiciară, nu este

abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei,

respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după

cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi

penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la

oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat

european de arestare, judecătorul hotărăște prin prisma dispozițiilor art. 77, art.

88, art. 89, art. 90 și art. 94 din Legea nr. 302/2004, modificată și

completată, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce în

prealabil a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la

identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce

se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de

refuz, făcând incidente dispozițiile art. 88 din lege.

A proceda altfel, ar însemna să se

încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza

executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară

competentă, de către instanța română, în temeiul art. 77 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004, modificată și completată.

Și în fine, în soluționarea unei

cereri de executare a unui mandat european de arestare, instanța s-a conformat

și dispozițiilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată și

completată, în sensul că, procedând la ascultarea persoanei solicitate, în

prealabil s-a asigurat că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului de

arestare și i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute în art. 91, i s-a

prezentat conținutul mandatului european de arestare, i s-au adus la cunoștință

efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la

predare și la care persoana solicitată a refuzat.

Față de considerentele ce preced,

recursul declarat de persoana solicitată a fost respins, ca nefondat.