ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83838)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83838) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Mandat

european de arestare. Informațiile conținute în mandatul european de

arestare

Cuprins pe materii

: Drept

procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european

de arestare

Indice alfabetic

: Drept

procesual penal

-

mandat european de arestare

-

i

nformațiile conținute

în mandatul european de arestare

Legea

nr. 302/2004,

art. 79 alin. (1) lit. c),

art.

88

1

alin. (2), art. 90 alin. (12)

Decizia-cadru

nr. 2002/584/JAI

, art. 8 paragraf 1 lit. c)

După

sesizarea instanței de către procuror, în cazul în care mandatul

european de arestare nu conține informațiile prevăzute în art.

79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și în art. 8 paragraf 1 lit.

c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, referitoare la caracterul executoriu al

hotărârii judecătorești indicate în mandatul european de

arestare, instanța solicită aceste informații

autorității judiciare emitente, în temeiul dispozițiilor art. 90

alin. (12) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, dacă

apreciază că în cauză se impune solicitarea de informații

sau garanții suplimentare autorității judiciare emitente,

instanța amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor

solicitate, termen care nu poate fi mai mare de 10 zile. Într-un astfel de caz,

soluția instanței - de a trimite cauza la procuror pentru efectuarea

verificărilor prevăzute în art. 88

1

alin. (2) din Legea

nr. 302/2004 - este nelegală, întrucât excede soluțiilor pe care

instanța le poate adopta, conform art. 90 din aceeași lege, în

procedura de executare a mandatului european de arestare.

Secția penală, decizia nr. 1344 din 4 aprilie 2011

Curtea de Apel Galați, Secția penală și

pentru cauze cu minori, a dispus prin încheierea din 7 martie 2011 scoaterea de

pe rol a mandatului european privind persoana solicitată B.R. și

trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru

efectuarea verificărilor prevăzute în art. 88

1

alin. (2)

din Legea nr. 302/2004, modificată. Prin aceeași încheiere, s-a

stabilit că se vor solicita de la autoritatea judiciară emitentă

informații privind îndeplinirea cerinței prevăzute în art. 79

alin. (1) lit. c) din aceeași lege și în art. 8 paragraf 1 lit. c)

din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii

Europene.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut:

Cu adresa nr. 888/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați a înaintat acestei instanțe mandatul european emis de

autoritățile judiciare spaniole, respectiv, Instanța Penală

20 din Barcelona - Spania, pentru predarea temporară a persoanei

solicitate B.R., deținut în Penitenciarul Brăila, cu scopul de a fi

judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pe

teritoriul statului solicitant.

Examinând condițiile de formă ale mandatului european,

curtea de apel a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, deoarece

mandatul nu cuprinde informațiile prevăzute în art. 8 paragraf 1 lit.

c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii

Europene și în art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală -

respectiv informațiile referitoare la existența unei hotărâri

judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă

sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având

același efect.

Procedura prealabilă privind mandatul european este

dată prin lege în competența procurorului care, potrivit art. 88

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, trebuie să verifice dacă mandatul

european cuprinde informațiile prevăzute în art. 79 alin. (1), iar în

cazul în care aceste informații sunt incomplete, trebuie să solicite

autorității judiciare emitente completarea lor.

În speță, s-a apreciat că dispozițiile

legale mai sus menționate nu au fost respectate, procurorul sesizând

instanța pentru a pune în executare mandatul european, fără a

verifica dacă acesta cuprinde informațiile prevăzute în art. 79

alin. (1) lit. c) din lege și fără a solicita

autorității judiciare emitente completarea acestor informații.

S-a arătat că textul art. 90 alin. (12) din lege, care

stabilește că și instanța are posibilitatea de a solicita

autorității judiciare emitente comunicarea unor date privind mandatul

european, se referă la „informații sau garanții suplimentare”,

adică în plus față de cele strict prevăzute în art. 79

alin. (1) din lege și care trebuie solicitate de procuror mai înainte de a

sesiza instanța.

Dacă s-ar interpreta altfel, s-ar ajunge la concluzia

că procurorul poate sesiza instanța fără a efectua

procedura prealabilă, ceea ce contravine dispozițiilor legale.

Fată de aceste considerente, reținând că mandatul

european cu care a fost sesizată nu cuprinde informațiile

esențiale pentru punerea lui în executare, menționate mai sus, curtea

de apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați pentru a se conforma prevederilor art.

88

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați, invocând nelegalitatea acesteia.

O primă critică formulată a constat în aceea

că soluția de dezînvestire a fost pronunțată prin

încheiere, și nu prin sentință.

O a doua critică adusă încheierii atacate referitoare

la legalitate vizează soluția dispusă în cauză, având în

vedere că potrivit art. 94 din lege, odată sesizată,

instanța de judecată putea să dispună doar în sensul

admiterii sau respingerii propunerii Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați și, în mod implicit, a cererii autorităților

judiciare spaniole de punere în executare a mandatului european de arestare,

iar în împrejurarea în care aprecia necesare soluționării cauzei

informații suplimentare, le putea solicita în cadrul procesual conferit de

prevederile art. 90 alin. (12) din lege.

Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de

recurs invocate, a criticilor de nelegalitate aduse, dar și sub toate

aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 7 martie 2011,

instanța a dispus scoaterea de pe rol a mandatului european privind

persoana solicitată B.R. și trimiterea la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați pentru efectuarea verificărilor prevăzute

în art. 88

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, cu

modificările și completările ulterioare, și solicitarea de

la autoritatea judiciară emitentă a informațiilor privind

îndeplinirea cerințelor prevăzute în art. 79 alin. (1) lit. c) din

aceeași lege și în art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-cadru nr.

2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Curtea de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite

condițiile de formă ale mandatului european și că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 alin. (12) din lege,

prevederi ce stabilesc posibilitatea instanței de a solicita

autorității judiciare emitente comunicarea de date privind mandatul

european, întrucât se referă la „informații sau garanții

suplimentare”, în plus față de cele reglementate în art. 79 alin. (1)

din lege, context în care, prin încheiere de ședință, a

concluzionat cu privire la necesitatea trimiterii cauzei la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați, procurorul sesizând instanța

fără a efectua procedura prealabilă.

Criticile aduse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați încheierii pronunțate de Curtea de Apel Galați,

Secția penală și pentru cauze cu minori, din 7 martie 2011, sunt

fondate pentru următoarele argumente:

În cauză, instanța de judecată a fost în mod

legal sesizată de parchet, în conformitate cu art. 89 alin. (1) din Legea

nr. 302/2004, cu respectarea dispozițiilor privind efectuarea procedurii

prealabile, respectiv art. 88

1

din lege.

Astfel, procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați a procedat la verificările ce

se impuneau în legătură cu mandatul european, din perspectiva

traducerii în limba română, a informațiilor prevăzute în art. 79

alin. (1) din lege, sesizând în termen legal instanța de judecată,

respectiv curtea de apel competentă cu procedura de executare a mandatului

european, persoana solicitată fiind audiată și

declarându-și acordul de a fi predată temporar autorității

judiciare spaniole în vederea participării la judecata ce urma a avea loc

la Barcelona la data de 9 mai 2011, Palatul Justiției.

Învestită cu punerea în executare a mandatului european de

arestare, curtea de apel, examinând condițiile de formă ale

mandatului european, a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, mandatul

nefiind conform, în sensul că nu cuprinde informațiile referitoare la

existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui

mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri

judecătorești executorii având același efect, împrejurare în

care a apreciat că procurorul a sesizat instanța fără a

efectua în mod corespunzător procedura prealabilă.

Soluția dispusă de judecător - dincolo de actul

procedural ce a fundamentat-o, și anume încheiere, aspect criticabil din

perspectiva necesității ca dezînvestirea instanței să se

facă prin hotărâre, supusă căii de atac a recursului - este

nelegală, întrucât excede soluțiilor pe care judecătorul le are

la îndemână potrivit art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată

și completată, în procedura de executare a mandatului european de

arestare.

Dispozițiile invocate reglementează,

in extenso

,

posibilitățile pe care legiuitorul le-a conferit judecătorului

în cadrul acestei proceduri, iar analiza sistematică a dispozițiilor

nu permite identificarea unei soluții de scoatere de pe rol a cauzei, în împrejurarea

în care s-ar constata neîndeplinirea anumitor condiții cu privire la forma

mandatului european de arestare și de trimitere a cauzei la parchet pentru

întregirea procedurii prealabile.

De altfel, ansamblul reglementării este menit a asigura un

caracter de celeritate a procedurii de punere în executare a mandatului

european de arestare, în ipoteza în care judecătorul ar aprecia că se

impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare

autorității judiciare emitente, având alternativa amânării

cauzei prin stabilirea unui termen în vederea primirii datelor solicitate,

termen ce nu poate depăși 10 zile, conform art. 90 alin. (12) din

lege.

Este de observat că textul invocat nu distinge cu privire

la aceste informații, astfel încât susținerea judecătorului

potrivit căreia mandatul european nu ar cuprinde informații

esențiale pentru punerea lui în executare, iar obținerea lor nu ar

putea fi efectuată de instanță, ci în mod obligatoriu de

către procuror, apare ca lipsită de fundament.

În adevăr, la lit. a) pct. 2 din mandatul european de

arestare nu s-a făcut precizarea dacă hotărârea indicată la

pct. 1 este executorie, însă această omisiune putea fi acoperită

prin demersul judecătorului, în conformitate cu art. 90 alin. (12) din

lege.

Pe de altă parte, prin soluția dispusă,

judecătorul a prelungit într-un mod strict formal procedura de punere în

executare a mandatului european de arestare, procedură ce se impune a se

desfășura cu celeritate.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în majoritate, în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați, a casat, în totalitate, încheierea din 7

martie 2011 a Curții de Apel Galați, Secția penală și

pentru cauze cu minori, și a trimis cauza spre rejudecare acestei

instanțe, ce urmează a soluționa în fond cererea de executare a

mandatului european de arestare privind intimata persoană solicitată

B.R., conform prevederilor art. 90 din Legea nr. 302/2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă