ÎCCJ, decizie (scj.ro #83838)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83838) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Mandat
european de arestare. Informațiile conținute în mandatul european de
arestare
Cuprins pe materii
: Drept
procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european
de arestare
Indice alfabetic
: Drept
procesual penal
-
mandat european de arestare
-
i
nformațiile conținute
în mandatul european de arestare
Legea
nr. 302/2004,
art. 79 alin. (1) lit. c),
art.
88
1
alin. (2), art. 90 alin. (12)
Decizia-cadru
nr. 2002/584/JAI
, art. 8 paragraf 1 lit. c)
După
sesizarea instanței de către procuror, în cazul în care mandatul
european de arestare nu conține informațiile prevăzute în art.
79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și în art. 8 paragraf 1 lit.
c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, referitoare la caracterul executoriu al
hotărârii judecătorești indicate în mandatul european de
arestare, instanța solicită aceste informații
autorității judiciare emitente, în temeiul dispozițiilor art. 90
alin. (12) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, dacă
apreciază că în cauză se impune solicitarea de informații
sau garanții suplimentare autorității judiciare emitente,
instanța amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor
solicitate, termen care nu poate fi mai mare de 10 zile. Într-un astfel de caz,
soluția instanței - de a trimite cauza la procuror pentru efectuarea
verificărilor prevăzute în art. 88
1
alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 - este nelegală, întrucât excede soluțiilor pe care
instanța le poate adopta, conform art. 90 din aceeași lege, în
procedura de executare a mandatului european de arestare.
I.C.C.J.,
Secția penală, decizia nr. 1344 din 4 aprilie 2011
Curtea de Apel Galați, Secția penală și
pentru cauze cu minori, a dispus prin încheierea din 7 martie 2011 scoaterea de
pe rol a mandatului european privind persoana solicitată B.R. și
trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru
efectuarea verificărilor prevăzute în art. 88
1
alin. (2)
din Legea nr. 302/2004, modificată. Prin aceeași încheiere, s-a
stabilit că se vor solicita de la autoritatea judiciară emitentă
informații privind îndeplinirea cerinței prevăzute în art. 79
alin. (1) lit. c) din aceeași lege și în art. 8 paragraf 1 lit. c)
din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii
Europene.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut:
Cu adresa nr. 888/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Galați a înaintat acestei instanțe mandatul european emis de
autoritățile judiciare spaniole, respectiv, Instanța Penală
20 din Barcelona - Spania, pentru predarea temporară a persoanei
solicitate B.R., deținut în Penitenciarul Brăila, cu scopul de a fi
judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pe
teritoriul statului solicitant.
Examinând condițiile de formă ale mandatului european,
curtea de apel a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, deoarece
mandatul nu cuprinde informațiile prevăzute în art. 8 paragraf 1 lit.
c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii
Europene și în art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală -
respectiv informațiile referitoare la existența unei hotărâri
judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă
sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având
același efect.
Procedura prealabilă privind mandatul european este
dată prin lege în competența procurorului care, potrivit art. 88
1
alin. (2) din Legea nr. 302/2004, trebuie să verifice dacă mandatul
european cuprinde informațiile prevăzute în art. 79 alin. (1), iar în
cazul în care aceste informații sunt incomplete, trebuie să solicite
autorității judiciare emitente completarea lor.
În speță, s-a apreciat că dispozițiile
legale mai sus menționate nu au fost respectate, procurorul sesizând
instanța pentru a pune în executare mandatul european, fără a
verifica dacă acesta cuprinde informațiile prevăzute în art. 79
alin. (1) lit. c) din lege și fără a solicita
autorității judiciare emitente completarea acestor informații.
S-a arătat că textul art. 90 alin. (12) din lege, care
stabilește că și instanța are posibilitatea de a solicita
autorității judiciare emitente comunicarea unor date privind mandatul
european, se referă la „informații sau garanții suplimentare”,
adică în plus față de cele strict prevăzute în art. 79
alin. (1) din lege și care trebuie solicitate de procuror mai înainte de a
sesiza instanța.
Dacă s-ar interpreta altfel, s-ar ajunge la concluzia
că procurorul poate sesiza instanța fără a efectua
procedura prealabilă, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Fată de aceste considerente, reținând că mandatul
european cu care a fost sesizată nu cuprinde informațiile
esențiale pentru punerea lui în executare, menționate mai sus, curtea
de apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Galați pentru a se conforma prevederilor art.
88
1
alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Galați, invocând nelegalitatea acesteia.
O primă critică formulată a constat în aceea
că soluția de dezînvestire a fost pronunțată prin
încheiere, și nu prin sentință.
O a doua critică adusă încheierii atacate referitoare
la legalitate vizează soluția dispusă în cauză, având în
vedere că potrivit art. 94 din lege, odată sesizată,
instanța de judecată putea să dispună doar în sensul
admiterii sau respingerii propunerii Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Galați și, în mod implicit, a cererii autorităților
judiciare spaniole de punere în executare a mandatului european de arestare,
iar în împrejurarea în care aprecia necesare soluționării cauzei
informații suplimentare, le putea solicita în cadrul procesual conferit de
prevederile art. 90 alin. (12) din lege.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de
recurs invocate, a criticilor de nelegalitate aduse, dar și sub toate
aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385
6
alin. (3) C.
proc. pen., pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei, Înalta Curte
de Casație și Justiție constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7 martie 2011,
instanța a dispus scoaterea de pe rol a mandatului european privind
persoana solicitată B.R. și trimiterea la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galați pentru efectuarea verificărilor prevăzute
în art. 88
1
alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală, cu
modificările și completările ulterioare, și solicitarea de
la autoritatea judiciară emitentă a informațiilor privind
îndeplinirea cerințelor prevăzute în art. 79 alin. (1) lit. c) din
aceeași lege și în art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-cadru nr.
2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.
Curtea de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite
condițiile de formă ale mandatului european și că în
cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 alin. (12) din lege,
prevederi ce stabilesc posibilitatea instanței de a solicita
autorității judiciare emitente comunicarea de date privind mandatul
european, întrucât se referă la „informații sau garanții
suplimentare”, în plus față de cele reglementate în art. 79 alin. (1)
din lege, context în care, prin încheiere de ședință, a
concluzionat cu privire la necesitatea trimiterii cauzei la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Galați, procurorul sesizând instanța
fără a efectua procedura prealabilă.
Criticile aduse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Galați încheierii pronunțate de Curtea de Apel Galați,
Secția penală și pentru cauze cu minori, din 7 martie 2011, sunt
fondate pentru următoarele argumente:
În cauză, instanța de judecată a fost în mod
legal sesizată de parchet, în conformitate cu art. 89 alin. (1) din Legea
nr. 302/2004, cu respectarea dispozițiilor privind efectuarea procedurii
prealabile, respectiv art. 88
1
din lege.
Astfel, procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Galați a procedat la verificările ce
se impuneau în legătură cu mandatul european, din perspectiva
traducerii în limba română, a informațiilor prevăzute în art. 79
alin. (1) din lege, sesizând în termen legal instanța de judecată,
respectiv curtea de apel competentă cu procedura de executare a mandatului
european, persoana solicitată fiind audiată și
declarându-și acordul de a fi predată temporar autorității
judiciare spaniole în vederea participării la judecata ce urma a avea loc
la Barcelona la data de 9 mai 2011, Palatul Justiției.
Învestită cu punerea în executare a mandatului european de
arestare, curtea de apel, examinând condițiile de formă ale
mandatului european, a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, mandatul
nefiind conform, în sensul că nu cuprinde informațiile referitoare la
existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui
mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri
judecătorești executorii având același efect, împrejurare în
care a apreciat că procurorul a sesizat instanța fără a
efectua în mod corespunzător procedura prealabilă.
Soluția dispusă de judecător - dincolo de actul
procedural ce a fundamentat-o, și anume încheiere, aspect criticabil din
perspectiva necesității ca dezînvestirea instanței să se
facă prin hotărâre, supusă căii de atac a recursului - este
nelegală, întrucât excede soluțiilor pe care judecătorul le are
la îndemână potrivit art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată
și completată, în procedura de executare a mandatului european de
arestare.
Dispozițiile invocate reglementează,
in extenso
,
posibilitățile pe care legiuitorul le-a conferit judecătorului
în cadrul acestei proceduri, iar analiza sistematică a dispozițiilor
nu permite identificarea unei soluții de scoatere de pe rol a cauzei, în împrejurarea
în care s-ar constata neîndeplinirea anumitor condiții cu privire la forma
mandatului european de arestare și de trimitere a cauzei la parchet pentru
întregirea procedurii prealabile.
De altfel, ansamblul reglementării este menit a asigura un
caracter de celeritate a procedurii de punere în executare a mandatului
european de arestare, în ipoteza în care judecătorul ar aprecia că se
impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare
autorității judiciare emitente, având alternativa amânării
cauzei prin stabilirea unui termen în vederea primirii datelor solicitate,
termen ce nu poate depăși 10 zile, conform art. 90 alin. (12) din
lege.
Este de observat că textul invocat nu distinge cu privire
la aceste informații, astfel încât susținerea judecătorului
potrivit căreia mandatul european nu ar cuprinde informații
esențiale pentru punerea lui în executare, iar obținerea lor nu ar
putea fi efectuată de instanță, ci în mod obligatoriu de
către procuror, apare ca lipsită de fundament.
În adevăr, la lit. a) pct. 2 din mandatul european de
arestare nu s-a făcut precizarea dacă hotărârea indicată la
pct. 1 este executorie, însă această omisiune putea fi acoperită
prin demersul judecătorului, în conformitate cu art. 90 alin. (12) din
lege.
Pe de altă parte, prin soluția dispusă,
judecătorul a prelungit într-un mod strict formal procedura de punere în
executare a mandatului european de arestare, procedură ce se impune a se
desfășura cu celeritate.
În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație
și Justiție, în majoritate, în conformitate cu art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Galați, a casat, în totalitate, încheierea din 7
martie 2011 a Curții de Apel Galați, Secția penală și
pentru cauze cu minori, și a trimis cauza spre rejudecare acestei
instanțe, ce urmează a soluționa în fond cererea de executare a
mandatului european de arestare privind intimata persoană solicitată
B.R., conform prevederilor art. 90 din Legea nr. 302/2004.