ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3003/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 16 iulie 2008, reclamanții Z.I., Z.C. și Z.I.

au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României-Cancelaria Primului Ministru (care are în subordine A.N.R.P.) și Primăria Municipiului București (prin Primarul General), solicitând: - anularea actului nr. 32808/ CC din 18 februarie 2008, emis de A.N.R.P.; - obligarea aceleiași autorități publice la recunoașterea dreptului recunoscut în favoarea lor prin Dispoziția nr. 6658 din 31 octombrie 2006, emisă de Primăria Municipiului București, precum și la promovarea Dosarului nr. 32808/ CC din 18 februarie 2008 în etapele următoare ale procedurii de soluționare definitivă; - obligarea Primăriei Municipiului București la restituirea, către A.N.R.P., a Dosarului nr. 32808/ CC, din 18 februarie 2008 primit în baza adresei cu același număr emise la 18 februarie 2008. În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 și C. civ., reclamanții au susținut că: - prin Dispoziția nr. 6658/2006, Primăria Municipiului București le-a acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 224 mp, situat în București, sector 1, afectat de elemente de sistematizare și, ca atare, imposibil de restituit în natură; - dispoziția menționată și toate actele justificative au fost înaintate A.N.R.P., unde s-a constituit Dosarul nr. 32808/ CC din 18 februarie 2008; - în luna mai 2007, la cererea lor prealabilă, A.N.R.P.

a selectat dosarul pentru etapele procedurale următoare necesare soluționării definitive; - la 18 februarie 2008, A.N.R.P. a restituit Primăriei Municipiului București dosarul, fără a le aduce la cunoștință această măsură, precum și, implicit, motivele care au determinat-o; - la 7 iulie 2008, cu ocazia unei audiențe la Primăria Municipiului București, au aflat că A.N.R.P. a restituit dosarul pe considerentul că, în înțelesul Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003, înscrisul sub semnătură privată avut în vedere la emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent nu constituie act doveditor; - deși opinia A.N.R.P. este contrară pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003, Primăria Municipiului București și-a exprimat explicit voința de a nu rezolva problema creată prin restituirea dosarului.

La 21 octombrie 2008, reclamanții și-au modificat și completat cererea, învederând că înțeleg să-i cheme în judecată pe pârâții A.N.R.P. și Primarul General al Municipiului București și, în temeiul art. 21 din Constituție, art. 23-24 și 26 din Legea nr. 10/2001 și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, solicită: - constatarea dreptului de proprietate al defuncților Z.I. și Z.V., autorii lor, asupra imobilului situat în București, compus din teren de 224 mp și construcție cu destinația de locuință, preluat de stat prin expropriere, conform Decretului nr. 440/1984; - obligarea Primarului General al Municipiului București la înaintarea Dispoziției nr. 6658/2006 către Secretariatul C.C.S.D.

din cadrul A.N.R.P.; - obligarea Comisiei Centrale din cadrul A.N.R.P. la desemnarea evaluatorului independent pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului, precum și la emiterea ulterioară a deciziei de stabilire a despăgubirilor, așa cum prevede art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 18 noiembrie 2008, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o conducerii instanței, în vederea repartizării unei secții civile, pe considerentul că potrivit cererii modificatoare, acțiunea dedusă judecății are ca obiect revendicarea unui bun expropriat, care intră sub incidența art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Același tribunal, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 133 din 29 ianuarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și, drept consecință, a respins acțiunea în privința pârâtei menționate. Totodată, tribunalul: - a admis în parte acțiunea modificată și l-a obligat pe pârâtul Primarul General al Municipiului București să înainteze Dispoziția nr. 6658/2006 și dosarul aferent C.C.S.D.; - a respins, ca inadmisibil, primul capăt din cererea modificată; - a disjuns capetele 1-3 din cererea principală și formarea unui dosar distinct, cu termen de judecată la 5 martie 2009. S-a reținut că: - entitatea C.C.S.D. este diferită de A.N.R.P., asigurându-i doar secretariatul; - față de prevederile Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, pretențiile reclamanților privitoare la obligarea Primarului General al Municipiului București la restituirea Dosarului nr. 32808/ CC către A.N.R.P.

și înaintarea Dispoziției nr. 6658/2008 aceleiași instituții, sunt întemeiate; - în cauză a operat prezumția înscrisă în art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece imobilul figurează în anexa Decretului de expropriere nr. 440/1984, iar prin emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, unitatea deținătoare a considerat că a fost făcută dovada dreptului de proprietate, astfel că solicitarea constatării că reclamanții sunt proprietarii aceluiași imobil este inadmisibilă. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 586 din 16 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului București.

S-a reținut că Dispoziția nr. 6658/2006 a fost emisă de Primăria Municipiului București, și nu de către Prefect, astfel că în speță nu sunt incidente prevederile art. 24 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, text invocat de apelantă, ci ale art. 16 din același act normativ. Primăria Municipiului București a declarat recurs (întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), solicitând modificarea ultimei hotărâri și, pe fond, respingerea acțiunii, cu motivarea că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 24 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În ședința publică de la 6 mai 2010, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, problema competenței soluționării pricinii în primă instanță, care se circumscrie motivului de nelegalitate (de ordine publică) prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Referitor la acest aspect, din lucrările dosarului rezultă că acțiunea introductivă și cererea modificatoare au ca obiect anularea unui act emis de o entitate publică (A.N.R.P.), constatarea dreptului de proprietate al autorilor reclamanților asupra unui imobil expropriat (a cărui valoare nu a fost indicată), precum și obligarea pârâților la îndeplinirea anumitor activități specifice procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru stabilirea despăgubirilor. Or, niciuna din pretențiile menționate nu intră sub incidența art. 2 C. proc. civ., art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sau art. 19-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și, potrivit cererii modificatoare, nu se mai întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ceea ce înseamnă că pricina trebuia să fie soluționată în primă instanță de judecătorie, și nu de tribunal.

În atare situație, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri și trimiterii cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 5 București (instanță determinată potrivit art. 5 și 9 C. proc. civ.), în a cărei rază teritorială se află sediul Primăriei Municipiului București, urmând ca susținerile critice formulate de recurenta pârâtă să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București prin primarul general împotriva Deciziei nr. 586/ A din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr. 133 din 29 ianuarie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sector 5. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.