ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3003/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La 16 iulie 2008, reclamanții Z.I., Z.C. și Z.I.

au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României-Cancelaria Primului Ministru

(care are în subordine A.N.R.P.) și Primăria Municipiului București (prin

Primarul General), solicitând:

- anularea actului nr.

32808/ CC din 18 februarie 2008, emis de A.N.R.P.;

- obligarea aceleiași

autorități publice la recunoașterea dreptului recunoscut în favoarea lor prin

Dispoziția nr. 6658 din 31 octombrie 2006, emisă de Primăria Municipiului

București, precum și la promovarea Dosarului nr. 32808/ CC din 18 februarie

2008 în etapele următoare ale procedurii de soluționare definitivă;

- obligarea Primăriei

Municipiului București la restituirea, către A.N.R.P., a Dosarului nr. 32808/ CC,

din 18 februarie 2008 primit în baza adresei cu același număr emise la 18

februarie 2008.

În motivarea cererii,

întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 și C. civ., reclamanții au

susținut că:

- prin Dispoziția nr.

6658/2006, Primăria Municipiului București le-a acordat măsuri reparatorii în

echivalent pentru terenul de 224 mp, situat în București, sector 1, afectat de

elemente de sistematizare și, ca atare, imposibil de restituit în natură;

- dispoziția

menționată și toate actele justificative au fost înaintate A.N.R.P., unde s-a

constituit Dosarul nr. 32808/ CC din 18 februarie 2008;

- în luna mai 2007,

la cererea lor prealabilă, A.N.R.P. a selectat dosarul pentru etapele

procedurale următoare necesare soluționării definitive;

- la 18 februarie 2008, A.N.R.P. a restituit Primăriei Municipiului București dosarul, fără a le aduce la cunoștință

această măsură, precum și, implicit, motivele care au determinat-o;

- la 7 iulie 2008, cu

ocazia unei audiențe la Primăria Municipiului București, au aflat că A.N.R.P. a restituit dosarul pe considerentul că, în înțelesul Legii nr. 10/2001 și

H.G. nr. 498/2003, înscrisul sub semnătură privată avut în vedere la emiterea

dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent nu constituie act

doveditor;

- deși opinia

A.N.R.P. este contrară pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003, Primăria Municipiului

București și-a exprimat explicit voința de a nu rezolva problema creată prin

restituirea dosarului.

La 21 octombrie 2008,

reclamanții și-au modificat și completat cererea, învederând că înțeleg să-i

cheme în judecată pe pârâții A.N.R.P. și Primarul General al Municipiului

București și, în temeiul art. 21 din Constituție, art. 23-24 și 26 din Legea nr.

10/2001 și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, solicită:

- constatarea

dreptului de proprietate al defuncților Z.I. și Z.V., autorii lor, asupra

imobilului situat în București, compus din teren de 224 mp și construcție cu

destinația de locuință, preluat de stat prin expropriere, conform Decretului nr.

440/1984;

- obligarea

Primarului General al Municipiului București la înaintarea Dispoziției nr. 6658/2006

către Secretariatul C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P.;

- obligarea Comisiei

Centrale din cadrul A.N.R.P. la desemnarea evaluatorului independent pentru întocmirea

raportului de evaluare a imobilului, precum și la emiterea ulterioară a deciziei

de stabilire a despăgubirilor, așa cum prevede art. 16 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Tribunalul București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 18

noiembrie 2008, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o conducerii instanței, în

vederea repartizării unei secții civile, pe considerentul că potrivit cererii

modificatoare, acțiunea dedusă judecății are ca obiect revendicarea unui bun

expropriat, care intră sub incidența art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Același tribunal, secția

a IV-a civilă, prin sentința nr. 133 din 29 ianuarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și, drept consecință, a respins

acțiunea în privința pârâtei menționate.

Totodată, tribunalul:

- a admis în parte

acțiunea modificată și l-a obligat pe pârâtul Primarul General al Municipiului

București să înainteze Dispoziția nr. 6658/2006 și dosarul aferent C.C.S.D.;

- a respins, ca

inadmisibil, primul capăt din cererea modificată;

- a disjuns capetele

1-3 din cererea principală și formarea unui dosar distinct, cu termen de

judecată la 5 martie 2009.

S-a reținut că:

- entitatea C.C.S.D.

este diferită de A.N.R.P., asigurându-i doar secretariatul;

- față de prevederile

Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, pretențiile reclamanților privitoare la

obligarea Primarului General al Municipiului București la restituirea Dosarului

nr. 32808/ CC către A.N.R.P. și înaintarea Dispoziției nr. 6658/2008 aceleiași

instituții, sunt întemeiate;

- în cauză a operat

prezumția înscrisă în art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece imobilul figurează

în anexa Decretului de expropriere nr. 440/1984, iar prin emiterea dispoziției

de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, unitatea deținătoare a

considerat că a fost făcută dovada dreptului de proprietate, astfel că

solicitarea constatării că reclamanții sunt proprietarii aceluiași imobil este

inadmisibilă.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

nr. 586 din 16 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta

Primăria Municipiului București.

S-a reținut că

Dispoziția nr. 6658/2006 a fost emisă de Primăria Municipiului București, și nu

de către Prefect, astfel că în speță nu sunt incidente prevederile art. 24 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, text invocat de apelantă, ci ale art. 16 din același

act normativ.

Primăria Municipiului

București a declarat recurs (întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.),

solicitând modificarea ultimei hotărâri și, pe fond, respingerea acțiunii, cu

motivarea că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 24 din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005.

În ședința publică de

la 6 mai 2010, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, problema competenței

soluționării pricinii în primă instanță, care se circumscrie motivului de

nelegalitate (de ordine publică) prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Referitor la acest

aspect, din lucrările dosarului rezultă că acțiunea introductivă și cererea

modificatoare au ca obiect anularea unui act emis de o entitate publică (A.N.R.P.),

constatarea dreptului de proprietate al autorilor reclamanților asupra unui

imobil expropriat (a cărui valoare nu a fost indicată), precum și obligarea

pârâților la îndeplinirea anumitor activități specifice procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru stabilirea

despăgubirilor.

Or, niciuna din

pretențiile menționate nu intră sub incidența art. 2 C. proc. civ., art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 sau art. 19-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

și, potrivit cererii modificatoare, nu se mai întemeiază pe dispozițiile Legii nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, ceea ce înseamnă că pricina trebuia să

fie soluționată în primă instanță de judecătorie, și nu de tribunal.

În atare situație,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în

sensul casării ambelor hotărâri și trimiterii cauzei spre competentă

soluționare Judecătoriei sectorului 5 București (instanță determinată potrivit art.

5 și 9 C. proc. civ.), în a cărei rază teritorială se află sediul Primăriei

Municipiului București, urmând ca susținerile critice formulate de recurenta

pârâtă să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului București prin primarul general

împotriva Deciziei nr. 586/ A din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă.

Casează decizia

recurată precum și sentința civilă nr. 133 din 29 ianuarie 2009 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria

sector 5.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2010.