ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2037/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2037/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia nr. 33 din 14 ianuarie 2008, Comisarul General
al Gărzii Naționale de Mediu a dispus, începând cu aceeași dată, eliberarea lui
I.C. din funcția de comisar șef în cadrul
Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, conform dispozițiilor art. 99 alin. (1)
lit. b), alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul
funcționarilor publici, republicată.
În preambulul actului administrativ s-a
făcut precizarea că măsura respectivă a fost determinată de desființarea unor
posturi publice precum și a comisariatelor regionale de mediu, prin prevederile
H.G. nr. 1224/2007.
Curtea de Apel Constanța, secția de
contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 322/CA din 23
aprilie 2008 a admis cererea formulată de I.C. în temeiul art. 14 din Legea nr.
554/2004 și a dispus suspendarea executării actului administrativ individual
menționat mai sus până la pronunțarea instanței de fond asupra litigiului
dintre părți.
Instanța a reținut că o atare soluție
se impune deoarece ulterior emiterii deciziei de eliberare a reclamantului din
funcția publică în funcția de comisar șef la Comisariatul Rezervației Biosferei
„Delta Dunării” a fost numită o altă persoană. Că, ținând seama de această
împrejurare, dar și de conținutul expunerii de motive care au stat la baza
emiterii actului, există o îndoială privind legalitatea deciziei contestate.
Împotriva sentinței a declarat recurs
pârâta Garda Națională de Mediu.
Recurenta a susținut că în mod greșit prima
instanță a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ
formulată de reclamantul I.C., deoarece actul reorganizării unei autorități
publice nu poate să creeze, prin el însuși, o îndoială serioasă în privința
legalității actului administrativ de punere în executare a H.G. nr. 1224/2007.
Că, în considerentele hotărârii nu
există nici un argument care să justifice concluzia referitoare la perturbarea
gravă a funcționării instituției , datorită eliberării reclamantului din
funcția publică de conducere.
Critica formulată nu este întemeiată.
Cum deja s-a arătat cu prilejul
expunerii rezumative a actelor și lucrărilor din dosar, în preambulul deciziei
nr. 33 din 14 ianuarie 2008 emisă de
Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu a fost
menționată desființarea unor posturi publice și a comisariatelor regionale de
mediu, realizată în temeiul H.G. nr. 1224/2007 privind organizarea și
funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.
Dar, la scurt timp de la eliberarea din funcție a reclamantului
I.C., a fost emisă decizia nr. 938 din 27
februarie 2008 prin care s-a dispus numirea lui D.I. „funcția publică specifică
de conducere, de comisar șef la Comisariatul Rezervației Biosferei „Delta
Dunării”(filele nr. 12-13 ale dosarului curții de apel).
În aceste condiții, a existat o
aparență de nelegalitate a actului juridic supus controlului jurisdicțional,
devreme ce s-a dovedit că în locul reclamantului a fost numită o altă persoană
în funcția de comisar șef și realitatea măsurii de reducere a personalului ca
urmare a reorganizării activității autorității publice, prin reducerea postului
ocupat de funcționarul public nu a fost demonstrată.
Este semnificativ și faptul că ulterior
sesizării instanței de recurs, prin sentința civilă nr. 578/CA din 18 iunie
2008, aceeași curte de apel a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat
decizia nr. 33/2008 emisă de pârâtă ca nelegală (actul nou a fost depus la
filele nr. 20-22 ale dosarului de recurs).
Hotărârea respectivă nu face decât să confirme
legalitatea și temeinicia sentinței recurate care a stabilit în mod corect că
în cauză au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004
care reglementează suspendarea executării actului administrativ până la
pronunțarea instanței de fond.
Având în vedere argumentele expuse în cele ce
preced și inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care
potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a
se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Garda
Națională de
Mediu împotriva sentinței
civile nr. 322/CA din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7
aprilie 2009.