ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6680/2008

Deliberând asupra recursurilor de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 566 din 7 iunie 2006, Tribunalul Buzău a admis acțiunea având ca obiect expropriere, formulată de SC H. SA, sucursala H. Buzău, în contradictoriu cu pârâții P.I.I.I., B.G., D.L., P.G., D.I., M.I. și O.C. Au fost respinse cererile reconvenționale formulate de reclamanții B.G., P.C.G., P.C.I. și D.I. S-a dispus exproprierea suprafeței de 4200 mp teren situată în punctul „între Râuri", sat Lunca Priporului, în intravilanul orașului Nehoiu, proprietatea pârâților : P.I.I. suprafața de 1000 mp; B.N.G. și D.L. suprafața de 1240 mp, în indiviziune; D.I., M.I. și O.C. suprafața de 360 mp în indiviziune și P.G.

suprafața de 1600 mp. Expropriatorul statul român, prin SC H. SA, sucursala H. Buzău, a fost obligat la plata de despăgubiri, astfel: pârâtului P.I.I.I.13.560 Euro; pârâților B.G. și D.L., în indiviziune, 16.814,40 Euro; pârâților D.I., M.I. și O.C., în indiviziune, 488,16 Euro și pârâtului P.G. 21.696 Euro, sume ce se vor plăti la cursul BNR din ziua plății. S-a stabilit termen de achitare a despăgubirilor 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că suprafețele de teren care fac obiectul pricinii sunt situate în jurul C.H. Nehoiașu, fiind ocupate pentru amenajarea hidroenergetică încă din anul 1983. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, 21 proprietari de terenuri afectate de acest obiectiv au fost de acord să vândă terenurile societății reclamante, însă pârâții nu au fost de acord cu prețul oferit de reclamantă.

A reținut prima instanță, că din rapoartele de expertiză, întocmite conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, rezultă că cei trei experți au stabilit prețuri diferite, între 2-3 Euro/mp și 13,56 Euro/mp. Deși au utilizat aceeași metodă de calcul, experții au ajuns la valori diferite, pentru că au plecat de la prețuri diferite și au aplicat coeficienți diferiți. Prima instanță a mai reținut ,că prețul de circulație propus de expertul desemnat de instanță de 13,56 Euro/mp corespunde prețului zonei și tendinței crescătoare a acestuia și asigură o reală despăgubire a persoanelor deposedate de terenurile proprietatea lor, fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantei că alți proprietari au acceptat prețul oferit de aceasta.

În privința cererii reconvenționale, s-a reținut că, deși au fost acordate mai multe termene de judecată, pârâții-reclamanți nu au făcut dovada pretențiilor. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 5 din 16 ianuarie 2008, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe. Au fost admise apelurile declarate de pârâții P.I.I., D.I. și M.I. și a fost schimbată în parte sentința primei instanțe, în sensul că a fost obligată reclamanta la plata despăgubirilor către pârâți, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de experții S.M. și P.H., efectuat în apel, după cum urmează: P.I.I.I.73.330 lei valoarea terenului și 510 lei despăgubiri; B.G. și D.L. 90.929 lei valoarea terenului și 632 lei despăgubiri; D.I., M.I.

și O.C. 26.399 lei valoarea terenului și 184 lei despăgubiri și P.C.G. 117.328 lei valoarea terenului și 816 lei despăgubiri. Instanța de apel a reținut că pârâții fiind de acord cu exproprierea, singurele puncte de divergență sunt cele privind cuantumul despăgubirilor și a lipsei de folosință. Potrivit concluziilor raportului de expertiză (refacere) efectuat în apel, valoarea unui metru pătrat de teren expropriat este de 73,33 lei, echivalentul sumei de 21,56 Euro, fiind calculate și despăgubirile aduse proprietarilor prin expropriere. Aceste sume sunt mai mari decât cele acordate de prima instanță, iar din conținutul lucrărilor efectuate la tribunal rezultă că expertizele nu au fost efectuate de o comisie de experți, așa cum prevede în mod expres art. 25 din Legea nr. 33/1994 și nici în funcție de criteriile legale cuprinse în art. 26 alin. (1) din același act normativ.

De aceea, nu pot fi avute în vedere „lucrările de expertiză efectuate la tribunal". În privința apelurilor declarate de P.I.I.I. și D.A. pentru lipsa de folosință, motivat de faptul că au fost încheiate contracte de închiriere, instanța de apel a constatat că, potrivit contractelor depuse la dosar, locațiunea privește alte terenuri, iar în privința apelantului M.I., s-a reținut că cererea privind lipsa de folosință a fost formulată pentru prima dată în apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., text sub incidența căruia sunt și solicitările apelantului-pârât P.I.I.I.„care au ca obiect 12% anual din 1983 și până la data pronunțării hotărârii, scutire de plata curentului electric pe aceeași perioadă, daune morale", precum și solicitările pârâților „C.C.

și D.L.". Instanța de apel a reținut că, deși ceilalți pârâți persoane fizice nu au atacat hotărârea cu apel, există un caz de coparticipare pasivă sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere având ca obiect despăgubiri ca urmare a exproprierii. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta H. SA prin SH Buzău și pârâții B.N.G., D.L., P.G. și P.C.I. I. Reclamanta, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că, deși la instanța de apel s-a admis efectuarea unei expertize motivat de faptul că în lucrările efectuate la prima instanță nu s-a avut în vedere prețul de circulație, eventual o medie a acestuia cu prețul din metoda comparației bonitare, comisia de experți, în lucrarea depusă la dosar la data de 12 decembrie 2007, nu a ținut seama de prețul de circulație al terenului, aplicând numai metoda comparației prin bonitare, încălcând astfel art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

A susținut recurenta că, deși s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța de apel nu a cerut experților să răspundă la obiecțiuni și a luat în considerare varianta I din expertiză care „omite cu desăvârșire" prețul de circulație al terenurilor, de care luase cunoștință când s-au deplasat în teren și despre care se puteau informa cu minime diligente la birourile notariale din zonă și la Primăria Nehoiu. În varianta I, terenurile au fost supraevaluate și nu s-a avut în vedere prețul de circulație al terenurilor similare, conform art. 26 alin. (2) din legea specială. Pârâții B.N.G., D.L. și P.G., fără să invoce vreun motiv de recurs, au arătat, în esență, că la curtea de apel au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și au depus la dosar acte cu care au demonstrat care este valoarea terenului.

Au susținut recurenții că, în privința cererii reconvenționale, în mod greșit s-a reținut că au existat contracte de închiriere, deși nu au existat asemenea acte, și, făcând referiri la modul în care s-a întocmit expertiza, și-au exprimat nemulțumirea cu privire la modul de calcul al despăgubirilor, arătând că valoarea de vânzare-cumpărare a terenului propus pentru expropriere este de 50 Euro/mp, că valoarea despăgubirilor pentru imposibilitatea de utilizare a terenului este de 1 Euro/mp/an și că au dreptul la cheltuieli de judecată efectuate în tot cursul procesului. Pârâtul P.C.I.I.I., invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că a fost proprietar individual până în anul 1989, fiind deposedat samavolnic în luna aprilie 1983, că în cazul de față nu s-a respectat legea cererii și a ofertei, însă, față de scopul pentru care s-a urmărit obținerea terenului, stabilirea prețului pe mp trebuia raportată la obiective similare (cazul firmei Nokia).

Pentru că pe valea Buzăului nu s-a găsit teren similar pentru construirea unei hidrocentrale identice, prețul real ar trebui să fie mult mai mare decât cel solicitat, de 75 Euro/mp. Recurentul-pârât a mai arătat, că despăgubirea de 510 lei este mică față de consecințele deposedării samavolnice și că fără terenurile care fac obiectul pricinii nu se putea construi H. Nehoiu și a precizat care este cuantumul pretențiilor sale. Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, va fi admis recursul declarat de reclamantă, se va respinge recursul declarat de pârâții B.N.G., D.L. și P.G. și se va constata nul recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I.. În privința recursului declarat de reclamantă, se constată că susținerile acesteia, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sunt întemeiate, deoarece instanța de apel, nesocotind dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a stabilit dreptul la despăgubiri al pârâților, în raport de varianta I din expertiza întocmită la această instanță. În privința imobilelor expropriate, despăgubirea se stabilește în condițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994. Articolul 26 din lege prevede, în alin. (1), că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar în alin. (2) este stabilit modul în care se face calculul cuantumului despăgubirilor.

În privința cuantumului despăgubirilor, textul dispune „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Or, din varianta I a expertizei, întocmită de experții S.M. și P.H., însușită de instanța de apel, nu rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel în unitatea administrativ-teritorială. Cei doi experți nu au arătat care sunt prețurile cu care se vând terenurile în localitatea Nehoiu, iar, în lipsa unor înscrisuri care să ateste prețul de vânzare al terenurilor, nici instanța nu a ținut seama de acest preț, așa cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de reclamantă, care priveau, în principal, prețul de circulație al terenurilor, în sensul textului citat, au fost respinse de instanță, deși pentru corecta aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, trebuia să se administreze proba cu înscrisuri pentru a se stabili prețul de circulație al terenurilor și să se ceară experților să completeze lucrarea, calculând cuantumul despăgubirilor ținând seama de acest preț. În varianta II, expertul C.S. se referă la „prețul de vânzare în mod obișnuit pentru imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", arătând că ar fi. mai mic decât cel rezultat din utilizarea metodei comparației prin bonitare, însă nu este precizat prețul de vânzare, iar la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte care era acest preț la data întocmirii raportului de expertiză, așa cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În privința recursului declarat de pârâții B.N.G., D.L. și P.G., la termenul din 23 octombrie 2008, s-a invocat din oficiu excepția inadmisibilității, iar, în privința recursului declarat de pârâtul P.C.I.I.I., s-a invocat excepția nulității. Prin neapelarea sentinței primei instanțe, pârâții B.N.G., D.L. și P.G. au achiesat la soluția pronunțată de tribunal. De aceea, recurenții-pârâți B.N.G., D.L. și P.G., care nu au declarat apel, puteau declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel numai în ipoteza în care, prin admiterea apelului declarat de reclamantă, li s-ar fi acordat despăgubiri în cuantumuri mai mici decât cele acordate de prima instanță. Or, în prezenta cauză, prin decizia atacată, apelul declarat de reclamantă a fost respins, iar instanța de apel, admițând apelurile declarate de 3 pârâți, au majorat cuantumul despăgubirilor datorate de reclamantă și pentru recurenții-pârâți care nu declaraseră apel.

Pentru că acești recurenți nu pot critica, pe calea recursului, decizia instanței de apel prin care li s-au acordat cu titlu de despăgubiri valori mai mari decât cele la care au achiesat prin nedeclararea apelului, recursul va fi respins, fără să se analizeze criticile formulate prin declarația de recurs. Recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I. este nul. Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau , după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, conform art. 301 C. proc.

civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Prin urmare, nu orice nemulțumire a părții poate constitui motiv de recurs, iar în prezenta cauză recurentul-pârât P.C.I.I.I.

nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Acesta, în declarația de recurs, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în motivul de recurs invocat. Fără să facă susțineri privind nelegalitatea hotărârii atacate și să arate că vreo dispoziție legală a fost încălcată sau aplicată greșit de instanța de apel, recurentul a prezentat drept dezvoltare a nemulțumirii sale față de soluția pronunțată, deposedarea samavolnică și nerespectarea legii cererii și a ofertei și a susținut că prețul trebuia stabilit ca în cazul firmei Nokia, indicând suma de 75 Euro/mp.

A mai susținut, că despăgubirea de 510 lei este mică față de consecințele deposedării samavolnice. Susținerile recurentului nefiind susceptibile de încadrare în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., sunt incidente prevederile art. 306 alin. (1) din același cod. Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de reclamantă, va fi casată decizia atacată și, conform art. 312, art. 314 C. proc. civ., se va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul necesar (înscrisuri, completare la raportul de expertiză ori efectuarea unei alte expertize), pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor în raport de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

Recursul declarat de pârâții B.N.G., D.L. și P.G. va fi respins, iar recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I. se va constata nul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta H. SA prin S.H. Buzău, împotriva deciziei nr. 5 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Respinge recursul declarat de pârâții B.N.G., D.L. și P.G. împotriva aceleiași decizii. Constată nul recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2008.