ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6680/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6680/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând

asupra recursurilor de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 566 din 7 iunie 2006, Tribunalul Buzău a admis acțiunea având ca

obiect expropriere, formulată de SC H. SA, sucursala H. Buzău, în

contradictoriu cu pârâții P.I.I.I., B.G., D.L., P.G., D.I., M.I. și O.C.

Au fost

respinse cererile reconvenționale formulate de reclamanții B.G., P.C.G., P.C.I.

și D.I.

S-a dispus

exproprierea suprafeței de 4200 mp teren situată în punctul „între Râuri",

sat Lunca Priporului, în intravilanul orașului Nehoiu, proprietatea pârâților :

P.I.I. suprafața de 1000 mp; B.N.G. și D.L. suprafața de 1240

mp, în indiviziune; D.I., M.I. și O.C. suprafața de 360 mp în

indiviziune și P.G. suprafața de 1600 mp.

Expropriatorul

statul român, prin SC H. SA, sucursala H. Buzău, a fost obligat la plata de

despăgubiri, astfel: pârâtului P.I.I.I.13.560 Euro; pârâților B.G. și D.L., în

indiviziune, 16.814,40 Euro; pârâților D.I., M.I. și O.C., în indiviziune,

488,16 Euro și pârâtului P.G. 21.696 Euro, sume ce se vor plăti la cursul BNR

din ziua plății.

S-a stabilit

termen de achitare a despăgubirilor 30 zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că suprafețele de teren care

fac obiectul pricinii sunt situate în jurul C.H. Nehoiașu, fiind ocupate pentru

amenajarea hidroenergetică încă din anul 1983.

Potrivit

înscrisurilor depuse la dosar, 21 proprietari de terenuri afectate de acest

obiectiv au fost de acord să vândă terenurile societății reclamante, însă

pârâții nu au fost de acord cu prețul oferit de reclamantă.

A reținut

prima instanță, că din rapoartele de expertiză, întocmite conform art. 25 din

Legea nr. 33/1994, rezultă că cei trei experți au stabilit prețuri diferite,

între 2-3 Euro/mp și 13,56 Euro/mp. Deși au utilizat aceeași metodă de calcul,

experții au ajuns la valori diferite, pentru că au plecat de la prețuri

diferite și au aplicat coeficienți diferiți.

Prima

instanță a mai reținut ,că prețul de circulație propus de expertul desemnat de

instanță de 13,56 Euro/mp corespunde prețului zonei și tendinței crescătoare a

acestuia și asigură o reală despăgubire a persoanelor deposedate de terenurile

proprietatea lor, fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantei că alți

proprietari au acceptat prețul oferit de aceasta.

În privința

cererii reconvenționale, s-a reținut că, deși au fost acordate mai multe

termene de judecată, pârâții-reclamanți nu au făcut dovada pretențiilor.

Curtea de Apel

Ploiești, prin decizia civilă nr. 5 din 16 ianuarie 2008, a respins apelul

declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe.

Au fost admise

apelurile declarate de pârâții P.I.I., D.I. și M.I. și a fost schimbată în

parte sentința primei instanțe, în sensul că a fost obligată reclamanta la

plata despăgubirilor către pârâți, conform variantei

I

din

raportul de

expertiză întocmit de experții S.M. și P.H.,

efectuat în apel, după cum urmează: P.I.I.I.73.330 lei valoarea terenului și

510 lei despăgubiri; B.G. și D.L. 90.929 lei valoarea terenului și 632 lei

despăgubiri; D.I., M.I. și O.C. 26.399 lei valoarea terenului și 184 lei

despăgubiri și P.C.G. 117.328 lei valoarea terenului și 816 lei despăgubiri.

Instanța de

apel a reținut că pârâții fiind de acord cu exproprierea, singurele puncte de

divergență sunt cele privind cuantumul despăgubirilor și a lipsei de folosință.

Potrivit

concluziilor raportului de expertiză (refacere) efectuat în apel, valoarea unui

metru pătrat de teren expropriat este de 73,33 lei, echivalentul sumei de 21,56

Euro, fiind calculate și despăgubirile aduse proprietarilor prin expropriere.

Aceste sume

sunt mai mari decât cele acordate de prima instanță, iar din conținutul

lucrărilor efectuate la tribunal rezultă că expertizele nu au fost efectuate de

o comisie de experți, așa cum prevede în mod expres art. 25 din Legea nr.

33/1994 și nici în funcție de criteriile legale cuprinse în art. 26 alin. (1) din

același act normativ.

De aceea, nu pot fi

avute în vedere „lucrările de expertiză efectuate la tribunal".

În privința

apelurilor declarate de P.I.I.I. și D.A. pentru lipsa de folosință, motivat de

faptul că au fost încheiate contracte de închiriere, instanța de apel a

constatat că, potrivit contractelor depuse la dosar, locațiunea privește alte

terenuri, iar în privința apelantului M.I., s-a reținut că cererea privind

lipsa de folosință a fost formulată pentru prima dată în apel, cu încălcarea

dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., text sub incidența căruia sunt

și solicitările apelantului-pârât P.I.I.I.„care au ca obiect 12% anual din 1983

și până la data pronunțării hotărârii, scutire de plata curentului electric pe

aceeași perioadă, daune morale", precum și solicitările pârâților „C.C. și

D.L.".

Instanța de

apel a reținut că, deși ceilalți pârâți persoane fizice nu au atacat hotărârea

cu apel, există un caz de coparticipare pasivă sub aspectul modului de

soluționare a capătului de cerere având ca obiect despăgubiri ca urmare a

exproprierii.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanta H. SA prin SH Buzău și pârâții B.N.G.,

D.L., P.G. și P.C.I. I.

Reclamanta,

invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că, deși la instanța de apel

s-a admis efectuarea unei expertize motivat

de

faptul că în lucrările efectuate la prima instanță nu s-a avut în vedere prețul

de circulație, eventual o medie a acestuia cu prețul din metoda comparației

bonitare, comisia de experți, în lucrarea depusă la dosar la data de 12

decembrie 2007, nu a ținut seama de prețul de circulație al terenului, aplicând

numai metoda comparației prin bonitare, încălcând astfel art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994.

A susținut

recurenta că, deși s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța

de apel nu a cerut experților să răspundă la obiecțiuni și a luat în

considerare varianta

I

din expertiză care „omite cu

desăvârșire" prețul de circulație al terenurilor, de care luase cunoștință

când s-au deplasat în teren și despre care se puteau informa cu minime

diligente la birourile notariale din zonă și la Primăria Nehoiu.

În varianta

I,

terenurile

au fost supraevaluate și nu s-a avut în vedere prețul de circulație al

terenurilor similare, conform art. 26 alin. (2) din legea specială.

Pârâții B.N.G.,

D.L. și P.G., fără să invoce vreun motiv de recurs, au arătat, în esență, că la

curtea de apel au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și au depus la

dosar acte cu care au demonstrat care este valoarea terenului.

Au susținut

recurenții că, în privința cererii reconvenționale, în mod greșit s-a reținut

că au existat contracte de închiriere, deși nu au existat asemenea acte, și,

făcând referiri la modul în care s-a întocmit expertiza, și-au exprimat

nemulțumirea cu privire la modul de calcul al despăgubirilor, arătând că

valoarea de vânzare-cumpărare a terenului propus pentru expropriere este de 50 Euro/mp,

că valoarea despăgubirilor pentru imposibilitatea de utilizare a terenului este

de 1 Euro/mp/an și că au dreptul la cheltuieli de judecată efectuate în tot

cursul procesului.

Pârâtul P.C.I.I.I.,

invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că a fost proprietar

individual până în anul 1989, fiind deposedat samavolnic în luna aprilie 1983,

că în cazul de față nu s-a respectat legea cererii și a ofertei, însă, față de

scopul pentru care s-a urmărit obținerea terenului, stabilirea prețului pe mp

trebuia raportată la obiective similare (cazul firmei Nokia).

Pentru că pe

valea Buzăului nu s-a găsit teren similar pentru construirea unei hidrocentrale

identice, prețul real ar trebui să fie mult mai mare decât cel solicitat, de 75

Euro/mp.

Recurentul-pârât

a mai arătat, că despăgubirea de 510 lei este mică față de consecințele

deposedării samavolnice și că fără terenurile care fac obiectul pricinii nu se putea

construi

H. Nehoiu și a precizat care este cuantumul

pretențiilor sale.

Pentru considerentele

la care ne vom referi în continuare, va fi admis recursul declarat de

reclamantă, se va respinge recursul declarat de pârâții B.N.G., D.L. și P.G. și

se va constata nul recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I..

În privința recursului declarat

de reclamantă, se constată că susținerile acesteia, care fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt întemeiate, deoarece instanța

de apel, nesocotind dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a

stabilit dreptul la despăgubiri al pârâților, în raport de varianta

I

din

expertiza întocmită la această instanță.

În privința

imobilelor expropriate, despăgubirea se stabilește în condițiile art. 25 și art.

26 din Legea nr. 33/1994.

Articolul 26

din lege prevede, în alin. (1), că despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite, iar în alin. (2) este stabilit modul în care se face calculul

cuantumului despăgubirilor.

În privința

cuantumului despăgubirilor, textul dispune „La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Or, din

varianta

I

a expertizei, întocmită de experții S.M. și P.H.,

însușită de instanța de apel, nu rezultă că experții au ținut seama de prețul

cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel în unitatea

administrativ-teritorială.

Cei doi

experți nu au arătat care sunt prețurile cu care se vând terenurile în

localitatea Nehoiu, iar, în lipsa unor înscrisuri care să ateste prețul de

vânzare al terenurilor, nici instanța nu a ținut seama de acest preț, așa cum

prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Obiecțiunile la

raportul de expertiză formulate de reclamantă, care priveau, în principal,

prețul de circulație al terenurilor, în sensul textului citat, au fost respinse

de instanță, deși pentru corecta aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994, trebuia să se administreze proba cu înscrisuri pentru a se stabili

prețul de circulație al terenurilor și să se ceară experților să completeze

lucrarea, calculând cuantumul despăgubirilor ținând seama de acest preț.

În varianta

II,

expertul

C.S. se referă la „prețul de vânzare în mod obișnuit pentru imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială", arătând că ar fi. mai

mic decât cel rezultat din utilizarea metodei comparației prin bonitare, însă

nu este precizat prețul de vânzare, iar la dosar nu s-au depus înscrisuri din

care să rezulte care era acest preț la data întocmirii raportului de expertiză,

așa cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În privința

recursului declarat de pârâții B.N.G., D.L. și P.G., la termenul din 23

octombrie 2008, s-a invocat din oficiu excepția inadmisibilității, iar, în

privința recursului declarat de pârâtul P.C.I.I.I., s-a invocat excepția

nulității.

Prin

neapelarea sentinței primei instanțe, pârâții B.N.G., D.L. și P.G. au achiesat

la soluția pronunțată de tribunal.

De aceea,

recurenții-pârâți B.N.G., D.L. și P.G., care nu au declarat apel, puteau declara

recurs împotriva deciziei pronunțate în apel numai în ipoteza în care, prin

admiterea apelului declarat de reclamantă, li s-ar fi acordat despăgubiri în

cuantumuri mai mici decât cele acordate de prima instanță.

Or, în

prezenta cauză, prin decizia atacată, apelul declarat de reclamantă a fost

respins, iar instanța de apel, admițând apelurile declarate de 3 pârâți, au

majorat cuantumul despăgubirilor datorate de reclamantă și pentru

recurenții-pârâți care nu declaraseră apel.

Pentru că

acești recurenți nu pot critica, pe calea recursului, decizia instanței de apel

prin care li s-au acordat cu titlu de despăgubiri valori mai mari decât cele la

care au achiesat prin nedeclararea apelului, recursul va fi respins, fără să se

analizeze criticile formulate prin declarația de recurs.

Recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I. este nul.

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau , după

caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, care, conform art. 301 C. proc. civ., este de

15 zile de la comunicarea hotărârii, iar motivele de recurs sunt arătate

limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Articolul 306

alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2), care se referă la

motivele de ordine publică.

A motiva recursul, înseamnă, pe

de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Prin urmare,

nu orice nemulțumire a părții poate constitui motiv de recurs, iar în prezenta

cauză recurentul-pârât P.C.I.I.I. nu s-a conformat exigențelor cerute de art.

302

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Acesta, în declarația

de recurs, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 26

alin. (1) din Legea nr. 33/1994, însă nu a formulat critici care să facă

posibilă încadrarea în motivul de recurs invocat.

Fără să facă

susțineri privind nelegalitatea hotărârii atacate și să arate că vreo

dispoziție legală a fost încălcată sau aplicată greșit de instanța de apel,

recurentul a prezentat drept dezvoltare a nemulțumirii sale față de soluția

pronunțată, deposedarea samavolnică și nerespectarea legii cererii și a ofertei

și a susținut că prețul trebuia stabilit ca în cazul firmei Nokia, indicând

suma de 75 Euro/mp. A mai susținut, că despăgubirea de 510 lei este mică față

de consecințele deposedării samavolnice.

Susținerile

recurentului nefiind susceptibile de încadrare în vreunul din motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., sunt incidente prevederile

art. 306 alin. (1) din același cod.

Pentru

considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de reclamantă, va fi

casată decizia atacată și, conform art. 312, art. 314 C. proc. civ., se va

trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Cu ocazia

rejudecării, se va administra probatoriul necesar (înscrisuri, completare la

raportul de expertiză ori efectuarea unei alte expertize), pentru stabilirea

cuantumului despăgubirilor în raport de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

Recursul

declarat de pârâții B.N.G., D.L. și P.G. va fi respins, iar recursul declarat

de pârâtul P.C.I.I.I. se va constata nul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta H. SA prin S.H. Buzău, împotriva deciziei nr. 5

din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge

recursul declarat de pârâții B.N.G., D.L. și P.G. împotriva aceleiași decizii.

Constată nul

recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie

2008.