ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2334/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 566 din 7 iunie 2006,

Tribunalul Buzău a admis acțiunea având ca obiect expropriere, formulată de SC H.

SA, în contradictoriu cu pârâții P.I.I.I., B.G., D.L., P.G., D.I., M.I. și O.C.

și a respins cererile reconvenționale formulate de reclamanții B.G., P.G., P.C.I.

și D.I., ca neîntemeiate.

Prin aceeași sentință, s-a dispus exproprierea

suprafeței de 4200 mp teren situată în punctul „Între Râuri", sat Lunca

Priporului, în intravilanul orașului Nehoiu, proprietatea pârâților, după cum

urmează: P.I.I.I. suprafața de 1000 mp reconstituită conform titlului de

proprietate din 26 aprilie 2004; B.N.G. și D.L. suprafața de 1240 mp, în

indiviziune, reconstituită conform titlului de proprietate din 27 aprilie 2004;

D.A., M.I. și O.C. suprafața de 360 mp, în indiviziune, reconstituită conform

titlului de proprietate din 20 aprilie 2004 și P.C.G. suprafața de 1600 mp

reconstituită conform titlului de proprietate din 27 februarie 2003.

Expropriatorul Statul Român, prin SC H. SA, a fost

obligat la plata de despăgubiri, astfel: pârâtului P.I.I.I. 13.560 euro;

pârâților B.G. și D.L., în indiviziune, 16.814,40 euro; pârâților D.A., M.I. și

O.C., în indiviziune, 488,16 euro și pârâtului P.C.G. 21.696 euro, sume ce se

vor plăti la cursul B.N.R. din ziua plății.

S-a stabilit termen de achitare a despăgubirilor 30

zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și s-a luat act că nu s-au

solicitat cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 5 din

16 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și a admis

apelurile formulate de pârâții P.I.I.I., D.A. și M.I. și a schimbat în parte

sentința primei instanțe, în sensul că a fost obligată reclamanta la plata

despăgubirilor către pârâți, conform variantei I din raportul de expertiză -

refacere, întocmit de experții S.M. și P.H., efectuat în apel, după cum

urmează: P.I.I.I. 73.330 lei valoarea terenului și 510 lei despăgubiri; B.G. și

D.L. 90.929 lei valoarea terenului și 632 lei despăgubiri; D.I., M.I. și O.C. 26.399

lei valoarea terenului și 184 lei despăgubiri și P.C.G. 117.328 lei valoarea

terenului și 816 lei despăgubiri. Au fost menținute în rest dispozițiile

sentinței și a fost obligată apelanta reclamantă SC H. SA să plătească

apelantului P.I. 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în

apel.

Prin decizia nr. 6680 pronunțată la 5 noiembrie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală a

admis recursul declarat de reclamanta SC H. SA prin S.H. Buzău, a casat decizia

nr. 5 din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe. A fost respins recursul declarat de pârâții B.N.G.,

D.L. și P.G. și s-a constatat nul recursul declarat de pârâtul P.I.I.I.

S-a arătat că, cu ocazia rejudecării, se va administra

probatoriul necesar (înscrisuri, completare la raportul de expertiză ori

efectuarea unei alte expertize), pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor în

raport de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și se vor avea în vedere

toate mijloacele de apărare invocate de părți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Ploiești sub nr. 5781.3/42/2006, care, ținând cont de obiectivele deciziei de

casare a instanței superioare, a dispus administrarea de probatorii pe linia

acesteia cu acte și expertiză tehnică de specialitate, iar prin decizia

nr. 259 din 14 decembrie 2010 a admis apelul formulat

de reclamanta SC H. SA, împotriva sentinței civile nr. 566 pronunțată la 7

iunie 2006 de Tribunalul Buzău și a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de pârâții P.I.I.I., M.I. și D.A., împotriva aceleiași sentințe.

A fost admisă excepția tardivității cererii de aderare

la apel formulată de pârâții B.G., D.L. și P.G., excepție invocată de reclamanta

SC H. SA și a fost respinsă cererea pârâților B.G., D.L. și P.G. de aderare la

apel, ca tardiv formulată.

A fost schimbată în parte sentința, în sensul că a

fost obligată reclamanta să plătească pârâților despăgubiri după cum urmează: pentru

pârâtul P.I.I.I. 32.175 lei valoare teren și 510 lei despăgubiri; pentru

pârâții B.G. și D.L. 37.323 lei valoare teren și 632 lei despăgubiri, pentru

pârâții M.I., O.M. și S.A. (în calitate de moștenitori ai pârâtului O.C.,

decedat pe parcursul procesului), D.I., D.C., D.G. și D.M. (în calitate de

moștenitori ai pârâtei D.A., decedată pe parcursul procesului) 11.262 lei

valoare teren și 184 lei despăgubiri și pentru pârâtul P.G. - 51.480 lei

valoare teren și 816 lei despăgubiri, valoarea terenului fiind calculată

conform raportului de expertiză P.A., întocmit în apel. Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, la sumele

pe care instanța le-a stabilit, au fost avute în vedere în raport de conținutul

raportului de expertiză efectuat de expertul P.A., de opiniile celor doi

experți, G.E. și R.N., de actele depuse la dosar anexate la raportul de

expertiză final în care sunt exemplificate valori ale suprafețelor de teren

identice cu cele din prezenta cauză și despăgubirile aferente, care să reflecte

cât mai bine realitatea, cu estimarea prețului de piață pentru terenurile în

cauză.

Expertul P.A. în lucrarea efectuată a precizat că

pentru stabilirea prețului pe m.p. s-a utilizat metoda comparației prin

bonitare și metoda comparației directe ambele anexate la lucrarea efectuată,

metodele comandate de Asociația Națională a Evaluatorilor din România care are

la bază ofertele spre vânzare ce au fost publicate pe internet.

De asemenea, expertul a justificat contravaloarea

despăgubirilor, cât și a suprafețelor de teren expropriate, ținând cont de

prețul de piață rezultat prin analiza pieței imobiliare în zonă, respectiv

împrejurimile localității Nehoiu, pentru astfel de proprietăți imobiliare,

terenuri libere, ofertele de prețuri pentru acestea, cât și pentru terenuri cu

case pe ele, în raport de oferte și tranzacții pe care le-a anexat la expertiza

efectuată în cauză și la care, de altfel, părțile au renunțat de a mai formula

obiecțiuni.

Cât privește apelul declarat de către pârâții P.I.I.I.

și D.A., s-a arătat că urmează a fi respins ca nefondat, întrucât prin

criticile formulate aceștia nu au făcut dovada nerespectării legii cererii și a

ofertei, criticile acestora referitoare la contravaloarea terenului și a

despăgubirilor ce urmează a fi acordate fiind infirmate de restul probatoriilor

cu acte și expertiză tehnică de specialitate.

În ceea ce privește excepția tardivității cererii de

aderare la apelul declarat de pârâții P.G., D.L. și B.G., formulată de către

reclamantă, curtea de apel a apreciat-o ca fiind întemeiată, fiind admisă

motivat de faptul că dispozițiile art. 293 C. proc. civ. prevăd că: “intimatul

este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul

făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la

schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de

înfățișare.”

Având în vedere aceste dispoziții legale și raportând

data la care pârâții au formulat cererile de aderare, respectiv la 03 martie 2009

la apelul declarat de reclamanta SC H. SA prin SH Buzău și respectiv la 18 martie

2009 la apelul declarat de P.I.I.I., cu mult peste prima zi de înfățișare, instanța

a admis excepția tardivității cererii de aderare la apel și, drept consecință,

a respins apelul declarat de către aceștia ca fiind tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în

termen legal, pârâții P.C.I.I.I., B.G., D.L., P.G. - decedat, calitatea sa

procesuală fiind preluată de moștenitorii P.V. și P.I. și pârâtul M.I.

Recurentul - pârât P.C.I.I.I., prin recursul său, a

indicat dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a criticat

decizia din apel întrucât au fost stabilite greșit cuantumul despăgubirilor și

a prejudiciului cauzat.

Recurentul - pârât M.I., în dezvoltarea motivelor de

recurs, a arătat că instanța de apel nu a analizat toate probele pe care acesta

le-a administrat în cauză, iar experții care au întocmit rapoartele de

expertiză nu au avut în vedere probele propuse.

De asemenea, a arătat că nu este de acord cu sumele

stabilite de instanța de apel cu titlu de despăgubiri, acestea fiind prea mici.

Recurenții B.G., D.L. și P.G., prin recursul declarat,

au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au arătat că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 25, 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, în sensul că la

stabilirea despăgubirilor nu a fost avut în vedere prețul real al terenurilor.

La termenul de judecată din 29 martie 2012, Înalta

Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursurilor declarate de

pârâții P.C.I.I.I. și M.I., precum și excepția inadmisibilității recursului

declarat de pârâții B.G., D.L., P.G. - decedat, calitatea sa procesuală fiind

preluată de moștenitorii P.V. și P.I., excepție invocată, de altfel, și de

intimata - reclamantă, prin întâmpinare.

Recursurile declarate de pârâții P.C.I.I.I. și M.I. sunt

nule, pentru considerentele comune la care ne vom referi în continuare.

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C.

proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs,

motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ.,

iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2),

care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea

motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de

art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul

formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat

hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice

nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate

examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă

încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

În speță, prin recursurile declarate de pârâții P.C.I.I.I.

și M.I., nu s-au formulat critici privind soluția pronunțată prin decizia

recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest text.

Dezvoltarea criticilor formulate de cei doi recurenți

vizează doar chestiuni de fapt și modul în care instanța de apel a făcut

aprecierea probelor cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru

terenul expropriat.

Or, modul în care instanța de judecată a făcut

aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea

probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304

C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., se vor constata nule

recursurile

declarate de pârâții P.C.I.I.I. și M.I.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâții B.G.,

D.L., P.G. - decedat, calitatea sa procesuală fiind preluată de moștenitorii P.V.

și P.I. se constată următoarele:

În primul ciclu procesual, recursul declarat de

pârâții B.G., D.L. și P.G. a fost respins,

reținându-se că acești recurenți nu au declarat apel împotriva sentinței primei

instanțe, achiesând astfel la soluția pronunțată de tribunal.

Totodată, s-a constatat că acești recurenți nu pot

critica, pe calea recursului, decizia instanței de apel prin care li s-au

acordat cu titlu de despăgubiri valori mai mari decât cele la care au achiesat

prin nedeclararea apelului.

Cu ocazia rejudecării apelului, după casare, pârâții B.G.,

D.L. și P.G. au formulat cerere de aderare la apelul declarat de reclamanta SC H.

SA și la apelul declarat de pârâtul P.C.I.I.I., iar prin decizia ce face

obiectul recursului de față a fost respinsă cererea de aderare la apel, ca

tardiv formulată.

În raport de aceste împrejurări și având în vedere că

în prezentul recurs nu au fost formulate critici împotriva soluției dată

cererii de aderare la apel, ceea ce echivalează cu neexercitarea căii de atac a

aderării la apel, se constată că hotărârea primei instanțe a intrat în puterea

lucrului judecat față de pârâții B.G., D.L. și P.G., iar exercitarea căii de

atac a recursului, prin care s-au formulat doar critici ce vizează fondul

cauzei, apare ca fiind omisso medio, astfel că recursul declarat de aceștia va

fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții

B.G., D.L., P.G. - decedat, calitatea sa procesuală fiind preluată de

moștenitorii P.V. și P.I. împotriva deciziei nr. 259 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești - secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată nule recursurile declarate de pârâții P.C.I.I.I.

și M.I. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.