ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la data de 8

martie 2007, reclamantul M.I.N., în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a

solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 208 din 21 februarie 2007 emis

de Ministerul Sănătății Publice, până la soluționarea pe fond a cererii de

anulare a ordinului.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, în

urma câștigării concursului pentru ocuparea postului de manager al Spitalului

Județean de Urgență „Sf. Pantelimon” din Focșani, reclamantul a fost numit în

această funcție prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1310 din 13 decembrie

2006 și la 14 decembrie 2006 s-a încheiat contractul de management; prin

Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 208 din 21 februarie 2007 s-a dispus

revocarea sa din funcția de manager și încetarea contractului de management,

ordin care a avut la bază Raportul de inspecție nr. EN/1893 din 21 februarie

2007 și Raportul de analiză nr. EN/1894 din 21 februarie 2007, care nu i-au

fost aduse la cunoștință; că nu s-a efectuat o cercetare prealabilă; că există

pericolul neîndeplinirii criteriilor de performanță pentru anul 2007, astfel

cum au fost stabilite cu Autoritatea de Sănătate Publică; că reclamantul va fi

lipsit de drepturi salariale și va fi afectat prin nerespectarea concursului pe

care l-a câștigat.

Prin sentința civilă nr. 3/2007 a Curții

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, cererea a fost

admisă.

Instanța a reținut că sunt întrunite

cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, ordinul având și aparență de nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen pârâtul.

În motivarea recursului s-a arătat, în

esență, că soluționarea cauzei a avut loc prin necitarea legală a pârâtului.

Astfel, recurentul a precizat că a fost citat la data de 12 martie 2007 la

orele 15

00

, moment la care instanța deja dezbătuse cauza. S-a mai

arătat: că plângerea prealabilă a fost depusă tot la data 12 martie 2007,

pârâtul neavând timpul necesar pentru formularea unui răspuns și că reclamantul

a fost revocat din funcția de manager al spitalului pentru grave abateri de la

legislația sanitară.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă

că prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1310 din 13 decembrie 2006, M.I.N. a

fost numit în funcția de manager, pe o perioadă de 3 ani, la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon” din Focșani, iar prin Ordinul Ministerului

Sănătății nr. 208 din 21 februarie 2007, acesta a fost revocat din funcția de

manager pentru existența unei culpe grave în neîndeplinirea obligațiilor

managerului (filele 9 și 10 dosar fond).

Instanța de fond a apreciat corect faptul

că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la „cazul bine justificat”

prevăzut de textul legal, se constată că ordinul contestat are o aparență de

nelegalitate. Culpa gravă nu este individualizată, ordinul nu este motivat sub

acest aspect, apărările petentului nu sunt analizate și nu se motivează respingerea

lor. De asemenea, ordinul nu indică termenul de contestare și nici instanța

competentă.

În ce privește „iminența producerii unei

pagube”, condiție de asemenea impusă de art. 14 din Legea contenciosului

administrativ, Curtea apreciază că și această cerință este îndeplinită. Ca

urmare a revocării din funcție, reclamantul ar fi lipsit de drepturile

salariale și de asemenea, ar suferi un prejudiciu moral ca urmare a revocării intempestive,

după un timp atât de scurt de la numirea în funcția de manager ca urmare a

promovării unui concurs.

Este reală susținerea intimatului în

sensul că recurentul a emis un nou ordin de revocare a reclamantului din

aceeași funcție (Ordinul Ministerului Sănătății nr. 668 din 24 mai 2007, fila

18 din dosar), însă acest fapt nu poate determina respingerea recursului ca

fiind lipsit de interes.

Procedeul recurentului denotă atitudinea

ostilă față de intimat, întrucât, repunându-l în funcție în baza sentinței

recurate, conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 509 din 10 aprilie 2007

(fila 17 din dosar), după aproximativ o lună l-a revocat din nou din funcția de

manager printr-un ordin identic celui contestat în prezenta cauză.

Referitor la judecarea cauzei în

condițiile unei proceduri de citare nelegale a pârâtului, Curtea apreciază că

motivul de recurs nu este întemeiat.

Din practicaua sentinței rezultă că

soluționarea cauzei a avut loc în ziua de 12 martie 2007, la orele 13

30

,

pârâtul fiind citat la orele 10

30

, astfel cum se consemnează pe

dovada de citare aflată la fila 45 în dosarul de fond, dovadă returnată la

instanță la orele 11

42

.

Celelalte motivări din cuprinsul cererii

de recurs nu reprezintă motive structurate de recurs și nu sunt relevante

pentru soluționarea cauzei.

În ce privește susținerea recurentului în

sensul că plângerea prealabilă a fost formulată tot la data de 12 martie 2007,

Curtea constată că nu este reală.

Din recipisa poștală aflată la fila 6

dosar fond rezultă că plângerea a fost depusă de petent la data de 7 martie

2007 și nicidecum la data de 12 martie 2007 când s-a pronunțat sentința civilă

nr. 3 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse recursul va

fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine

publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Sănătății Publice împotriva sentinței nr. 3 din 12 martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul să plătească

intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

iunie 2007.