ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1670/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 28/F/2008 pronunțată la data de 4 martie 2008 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice și a dispus anulara Ordinului nr. 669 din 23 mai 2007 emis de pârât, obligând totodată autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente funcției de care acesta a fost lipsit în intervalul 23 mai 2007 - 26 octombrie 2007. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 1310 din 13 decembrie 2006 emis de Ministerul Sănătății Publice, reclamantul a fost numit în funcția de manager al Spitalului Județean „Sf.

Pantelimon" Focșani pe o perioadă de 3 ani, iar prin dispoziția nr. 513 din 18 decembrie 2006 a fost numit membru în Consiliul Director interimar pe funcția de director financiar contabil, până la ocuparea postului prin concurs. Prin Ordinul nr. 669 din 23 mai 2007 emis de Ministerul Sănătății Publice, reclamantul a fost eliberat din funcție, instanța de fond reținând că acest ordin este lovit de nulitate, deoarece nu există nici un act normativ care să-i permită autorității pârâte să elibereze din funcție un membru al Consiliului Director, iar ordinul respectiv reprezintă de fapt o sancțiune disciplinară din moment ce a avut la bază un raport de control (nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007) prin care se constată nereguli grave în activitatea profesională a reclamantului.

Mai reține instanța de fond că ordinul respectiv nu este motivat în fapt și în drept, așa cum prevăd dispozițiile codului muncii, legislația aplicabilă în speță, întrucât legea specială, Legea nr. 75/2006 nu cuprinde norme care să stabilească condițiile de formă și conținut ale actului de sancționare. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul prevăzut de lege pârâtul Ministerul Sănătății Publice, invocând motivul de modificare a sentinței prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susține în esență următoarele: - în mod eronat instanța de fond a reținut că aplicabilă în speță este Legea nr. 75/2006, în realitate fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care reglementează competența ministrului sănătății în numirea membrilor comitetului director al spitalelor publice, apreciindu-se prin similitudine că aceeași persoană este competentă să și revoce membrii numiți. - în speță, în mod greșit a considerat instanța de fond ca fiind aplicabile dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 a funcționarului public, text de lege care la rândul său face trimitere la normele generale cuprinse în codul muncii, cu referire la forma și conținutul sancțiunilor disciplinare.

Reclamantul nu are calitate de funcționar public, în speță este aplicabilă Legea nr. 95/2006, pentru că membrii comitetului director ai spitalelor sunt numiți pe perioadă determinată, iar aceștia încheie un contract de administrare cu managerul spitalului, contract de administrare ce este reglementat de Legea nr. 95/2006 și nu de Codul muncii. - în mod eronat a reținut instanța de fond că ordinul emis este nemotivat în fapt și în drept. Temeiul de drept îl constituie Legea nr. 95/2006 și H.G. nr. 862/2006, iar cu privire la situația de fapt rezultă în mod clar faptul că prin invocarea raportului de control, faptele reținute și însușite în emiterea ordinului sunt cele prezentate în raport. - greșit au fost acordate drepturile salariale integrale până la data de 26 octombrie 2007, în loc de 11 octombrie 2007, data la care Curtea de Apel a dispus suspendarea executării ordinului atacat.

Intimatul-reclamant a depus note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin dispoziția nr. 513 din 18 decembrie 2006 emisă de managerul Spitalului Județean de Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani intimatul-reclamant M.N. a fost numit în continuare membru al Comitetului Director interimar, pe funcția de director financiar-contabil, până la ocuparea postului prin concurs, funcție în care a activat până la emiterea Ordinului nr. 669 din 23 mai 2007 al Ministerului Sănătății Publice, prin care s-a dispus eliberarea sa din această funcție.

Ordinul a fost emis în baza dispozițiilor Titlului VII, Spitalele, ale art. 183 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare și a raportului de control nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007 aprobat de conducerea Ministerului Sănătății Publice, precum și în temeiul H.G. nr. 862/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice.

Acest Ordin a fost suspendat până la soluționarea cauzei pe fond, avându-se în vedere sentința Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, cu nr. 596 din 17 octombrie 2007, în acest sens Ministerul Sănătății Publice emițând Ordinul cu nr. 1406 din 26 octombrie 2007. În speță, așa cum corect susține recurentul-pârât într-un prim motiv de recurs, aplicabile sunt dispozițiile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, art. 179 alin. (5) din lege statuând ca „până la ocuparea prin concurs a funcțiilor de conducere care fac parte din Comitetul Director al spitalelor publice, conducerea interimară a spitalelor publice din rețeaua Ministerului Sănătății Publice se numește prin Ordin al Ministrului Sănătății Publice, iar pentru ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie, prin act administrativ al instituțiilor respective". În situația în care Ministrul Sănătății Publice poate numii membrii Comitetului Director interimar, în mod corect susține recurentul-pârât, prin similitudine poate revoca acești membri.

Cât privește apărarea intimatului-reclamant în sensul că la momentul emiterii ordinului contestat (23 mai 2005) nu era aplicabil textul art. 179 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, acesta fiind introdus ulterior prin art. I pct. 11 din Legea nr. 264/2007, trebuie observat că legiuitorul prin modificarea textului de lege inițial a dorit să aducă precizări și să clarifice modalitatea de numire și revocare din funcție a conducerilor interimare ale spitalelor publice, dând-o în competența ministrului. În plus, trebuie menționat și faptul că la aceeași dată, prin Ordinul nr. 668 din 23 mai 2007 emis de Ministrul Sănătății Publice, managerul Spitalului județean de urgență „Sf. Pantelimon" din Focșani, a fost destituit, ca și intimatul-reclamant din funcția deținută, astfel încât orice măsura ar fi luat nu mai putea produce efecte juridice.

Tot Legea nr. 95/2006, în art. 183 alin. (5), prevede că „membrii Comitetului Director vor încheia cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți atât indicatorii specifici de performanță, cât și normele legale care reglementează drepturile și obligațiile părților". Deci legea face referire la „încheierea unui contract de administrare, contract ce are o natură juridică distinctă față de cea a contractului de muncă așa încât susținerea intimatului reclamant (însușită și de instanța de fond), cum că în speță se aplică dispozițiile Codului muncii nu este în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Pe de altă parte, revocarea intimatului-reclamant din funcție nu reprezintă o sancțiune disciplinară, pentru a fi necesară cercetarea administrativă prealabilă și mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 268 alin. (2) C. muncii, așa cum susține reclamantul, măsura luată fiind una de natură managerială, întrucât ocupând funcția de Director financiar - contabil, intimatul-reclamant a încălcat grav și repetat prevederile legale, aducând prejudicii însemnate instituției la care lucra. Nefiind aplicabile dispozițiile codului muncii nu pot fi reținute deci criticile intimatului-reclamant cu privire la nulitatea ordinului atacat pentru că nu ar conține mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de Codul muncii.

Dar, chiar și în situația în care s-ar admite acest punct de vedere al intimatului - reclamant, este de observat că nu putem vorbi de nulitatea Ordinului respectiv, câtă vreme în conținutul său este arătat temeiul de drept, art. 183 din Legea nr. 95/2006 și H.G. nr. 862/2006, totodată făcându-se trimitere la Raportul de inspecție nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007, aprobat de conducerea Ministerului Sănătății Publice. Raportul de control încheiat ca urmare a unui control de fond la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani, intră în conținutul ordinului contestat, și el releva grave abateri de la legislația în vigoare, faptele fiind săvârșite de către membrii Comitetului Director, din care a făcut parte și intimatul-reclamant, acesta ocupând funcția de contabil și respectiv director financiar contabil.

În aceste condiții este neîntemeiată apărarea intimatului-reclamant în sensul că presupusele abateri în îndeplinirea obligațiilor de serviciu trebuiau individualizate și descrise în concret în cuprinsul ordinului. Faptele grave reținute în cuprinsul raportului de control se referă la angajarea unității la cheltuieli peste prevederile bugetare, nerespectarea cu bună știință a prevederilor O.U.G.

nr. 60/2001 privind achizițiile publice, grave neconcordanțe între structura spitalului, statul de funcții și numărul real de paturi existent pe fiecare secție și compartiment, modul de organizare al Spitalului, contractele de prestări servicii, etc. Totodată, reține raportul de control că în urma verificării aspectelor de natură medicală s-a constatat că nu există nici o formă de control asupra corectitudinii modului de recomandare, efectuare și decontare a investigațiilor de laborator externalizate de conducerea Spitalului de Urgență „Sf.Pantelimon" Focșani, fapte cu profunde implicații de natură financiară, propunându-se chiar sesizarea autorităților competente și chiar a organelor de urmărire penală pentru demararea anchetei penale și sancționarea persoanelor vinovate pentru faptele prevăzute în raport.

Ca o consecință a celor expuse, se constată că ordinul de eliberare din funcție a intimatului-reclamant este unul legal, în condițiile în care membrii Comitetului Director, printre care și intimatul au săvârșit fapte grave, menținerea în continuare a acestora și deci și a intimatului-reclamant pe funcția de Director financiar-contabil, ducând la perturbarea bunului mers al Spitalului de Urgență Focșani, cu consecința perpetuării săvârșirii abaterilor de la legislația aplicabilă în domeniu. Așa fiind, recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, se privește ca fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentința instanței de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul M.N.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății, împotriva sentinței civile nr. 28/F din 4 martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului M.N., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.