ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1670/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 28/F/2008 pronunțată la data de 4 martie 2008 Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice și a

dispus anulara Ordinului nr. 669 din 23 mai 2007 emis de pârât, obligând

totodată autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale

aferente funcției de care acesta a fost lipsit în intervalul 23 mai 2007 - 26

octombrie 2007.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 1310 din 13

decembrie 2006 emis de Ministerul Sănătății Publice, reclamantul a fost numit

în funcția de manager al Spitalului Județean „Sf. Pantelimon" Focșani pe o

perioadă de 3 ani, iar prin dispoziția nr. 513 din 18 decembrie 2006 a fost

numit membru în Consiliul Director interimar pe funcția de director financiar

contabil, până la ocuparea postului prin concurs.

Prin Ordinul nr. 669

din 23 mai 2007 emis de Ministerul Sănătății Publice, reclamantul a fost

eliberat din funcție, instanța de fond reținând că acest ordin este lovit de

nulitate, deoarece nu există nici un act normativ care să-i permită autorității

pârâte să elibereze din funcție un membru al Consiliului Director, iar ordinul

respectiv reprezintă de fapt o sancțiune disciplinară din moment ce a avut la

bază un raport de control (nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007) prin care se

constată nereguli grave în activitatea profesională a reclamantului.

Mai reține

instanța de fond că ordinul respectiv nu este motivat în fapt și în drept, așa

cum prevăd dispozițiile codului muncii, legislația aplicabilă în speță,

întrucât legea specială, Legea nr. 75/2006 nu cuprinde norme care să

stabilească condițiile de formă și conținut ale actului de sancționare.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs în termenul prevăzut de lege pârâtul

Ministerul Sănătății Publice, invocând motivul de modificare a sentinței

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii".

Prin motivele de

recurs formulate, recurentul-pârât susține în esență următoarele:

-

în mod eronat instanța de

fond a reținut că aplicabilă în speță este Legea nr. 75/2006, în realitate

fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății, care reglementează competența ministrului sănătății în numirea

membrilor comitetului director al spitalelor publice, apreciindu-se prin

similitudine că aceeași persoană este competentă să și revoce membrii numiți.

-

în speță, în mod greșit a

considerat instanța de fond ca fiind aplicabile dispozițiile art. 117 din Legea

nr. 188/1999 a funcționarului public, text de lege care la rândul său face

trimitere la normele generale cuprinse în codul muncii, cu referire la forma și

conținutul sancțiunilor disciplinare. Reclamantul nu are calitate de funcționar

public, în speță este aplicabilă Legea nr. 95/2006, pentru că membrii

comitetului director ai spitalelor sunt numiți pe perioadă determinată, iar

aceștia încheie un contract de administrare cu managerul spitalului, contract

de administrare ce este reglementat de Legea nr. 95/2006 și nu de Codul muncii.

-

în mod eronat a reținut instanța

de fond că ordinul emis este nemotivat în fapt și în drept. Temeiul de drept îl

constituie Legea nr. 95/2006 și H.G. nr. 862/2006, iar cu privire la situația

de fapt rezultă în mod clar faptul că prin invocarea raportului de control,

faptele reținute și însușite în emiterea ordinului sunt cele prezentate în

raport.

-

greșit au fost acordate

drepturile salariale integrale până la data de 26 octombrie 2007, în loc de 11

octombrie 2007, data la care Curtea de Apel a dispus suspendarea executării

ordinului atacat.

Intimatul-reclamant a

depus note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea

sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile

legale incidente cauzei, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Prin dispoziția nr.

513 din 18 decembrie 2006 emisă de managerul Spitalului Județean de Urgență

„Sf. Pantelimon" Focșani intimatul-reclamant M.N. a fost numit în

continuare membru al Comitetului Director interimar, pe funcția de director

financiar-contabil, până la ocuparea postului prin concurs, funcție în care a

activat până la emiterea Ordinului nr. 669 din 23 mai 2007 al Ministerului

Sănătății Publice, prin care s-a dispus eliberarea sa din această funcție.

Ordinul a fost emis

în baza dispozițiilor Titlului VII, Spitalele, ale art. 183 din Legea nr.

95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările

ulterioare și a raportului de control nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007 aprobat

de conducerea Ministerului Sănătății Publice, precum și în temeiul H.G. nr.

862/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice.

Acest Ordin a fost

suspendat până la soluționarea cauzei pe fond, avându-se în vedere sentința

Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, cu nr.

596 din 17 octombrie 2007, în acest sens Ministerul Sănătății Publice emițând

Ordinul cu nr. 1406 din 26 octombrie 2007.

În speță, așa cum

corect susține recurentul-pârât într-un prim motiv de recurs, aplicabile sunt

dispozițiile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății cu

modificările și completările ulterioare, art. 179 alin. (5) din lege statuând

ca „până la ocuparea prin concurs a funcțiilor de conducere care fac parte din

Comitetul Director al spitalelor publice, conducerea interimară a spitalelor

publice din rețeaua Ministerului Sănătății Publice se numește prin Ordin al

Ministrului Sănătății Publice, iar pentru ministerele și instituțiile cu rețea

sanitară proprie, prin act administrativ al instituțiilor respective".

În situația în care

Ministrul Sănătății Publice poate numii membrii Comitetului Director interimar,

în mod corect susține recurentul-pârât, prin similitudine poate revoca acești

membri.

Cât privește

apărarea intimatului-reclamant în sensul că la momentul emiterii ordinului

contestat (23 mai 2005) nu era aplicabil textul art. 179 alin. (5) din Legea

nr. 95/2006, acesta fiind introdus ulterior prin art.

I

pct.

11 din Legea nr. 264/2007, trebuie observat că legiuitorul prin modificarea

textului de lege inițial a dorit să aducă precizări și să clarifice modalitatea

de numire și revocare din funcție a conducerilor interimare ale spitalelor

publice, dând-o în competența ministrului.

În plus,

trebuie menționat și faptul că la aceeași dată, prin Ordinul nr. 668 din 23 mai

2007 emis de Ministrul Sănătății Publice, managerul Spitalului județean de

urgență „Sf. Pantelimon" din Focșani, a fost destituit, ca și

intimatul-reclamant din funcția deținută, astfel încât orice măsura ar fi luat

nu mai putea produce efecte juridice.

Tot Legea nr.

95/2006, în art. 183 alin. (5), prevede că „membrii Comitetului Director vor

încheia cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă

de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți atât

indicatorii

specifici de performanță, cât și normele legale care reglementează drepturile

și obligațiile părților".

Deci legea

face referire la „încheierea unui contract de administrare, contract ce are o

natură juridică distinctă față de cea a contractului de muncă așa încât

susținerea intimatului reclamant (însușită și de instanța de fond), cum că în

speță se aplică dispozițiile Codului muncii nu este în concordanță cu

dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Pe de altă parte,

revocarea intimatului-reclamant din funcție nu reprezintă o sancțiune

disciplinară, pentru a fi necesară cercetarea administrativă prealabilă și

mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art.

268 alin. (2) C. muncii, așa cum susține reclamantul, măsura luată fiind una de

natură managerială, întrucât ocupând funcția de Director financiar - contabil,

intimatul-reclamant a încălcat grav și repetat prevederile legale, aducând

prejudicii însemnate instituției la care lucra.

Nefiind aplicabile

dispozițiile codului muncii nu pot fi reținute deci criticile

intimatului-reclamant cu privire la nulitatea ordinului atacat pentru că nu ar

conține mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de Codul

muncii.

Dar, chiar și în

situația în care s-ar admite acest punct de vedere al intimatului - reclamant,

este de observat că nu putem vorbi de nulitatea Ordinului respectiv, câtă vreme

în conținutul său este arătat temeiul de drept, art. 183 din Legea nr. 95/2006

și H.G. nr. 862/2006, totodată făcându-se trimitere la Raportul de inspecție

nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007, aprobat de conducerea Ministerului Sănătății

Publice.

Raportul de

control încheiat ca urmare a unui control de fond la Spitalul Județean de

Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani, intră în conținutul ordinului contestat,

și el releva grave abateri de la legislația în vigoare, faptele fiind săvârșite

de către membrii Comitetului Director, din care a

făcut

parte și intimatul-reclamant, acesta ocupând funcția de contabil și respectiv

director financiar contabil. În aceste condiții este neîntemeiată apărarea

intimatului-reclamant în sensul că presupusele abateri în îndeplinirea

obligațiilor de serviciu trebuiau individualizate și descrise în concret în

cuprinsul ordinului.

Faptele grave

reținute în cuprinsul raportului de control se referă la angajarea unității la

cheltuieli peste prevederile bugetare, nerespectarea cu bună știință a

prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, grave

neconcordanțe între structura spitalului, statul de funcții și numărul real de

paturi existent pe fiecare secție și compartiment, modul de organizare al

Spitalului, contractele de prestări servicii, etc.

Totodată,

reține raportul de control că în urma verificării aspectelor de natură medicală

s-a constatat că nu există nici o formă de control asupra corectitudinii

modului de recomandare, efectuare și decontare a investigațiilor de laborator

externalizate de conducerea Spitalului de Urgență „Sf.Pantelimon" Focșani,

fapte cu profunde implicații de natură financiară, propunându-se chiar

sesizarea autorităților competente și chiar a organelor de urmărire penală

pentru demararea anchetei penale și sancționarea persoanelor vinovate pentru

faptele prevăzute în raport.

Ca o

consecință a celor expuse, se constată că ordinul de eliberare din funcție a

intimatului-reclamant este unul legal, în condițiile în care membrii

Comitetului Director, printre care și intimatul au săvârșit fapte grave,

menținerea în continuare a acestora și deci și a intimatului-reclamant pe

funcția de Director financiar-contabil, ducând la perturbarea bunului mers al

Spitalului de Urgență Focșani, cu consecința perpetuării săvârșirii abaterilor

de la legislația aplicabilă în domeniu.

Așa fiind,

recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, se privește ca

fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentința

instanței de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii

formulate de reclamantul M.N.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Sănătății, împotriva sentinței civile nr. 28/F din 4

martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului M.N., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 martie 2009.