ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 662/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 662/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 773/

R din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori

(pronunțată în dosarul nr. 1521/235/2008), s-au

respins, ca nefondate, recursurile declarate

de către, inculpații

F.I.

,

si

F.A.

, ambii deținuți in

Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 318/ A din 17 noiembrie

2008 a Tribunalului Cluj.

Potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestului preventiv,

începând cu data de 3 martie 2008 și până în prezent.

S-a stabilit în

favoarea Baroului de Avocați Cluj-Napoca suma de câte 300 lei onorariu pentru

apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Au fost obligați inculpații

recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 450 lei cheltuieli judiciare,

din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.

S-a reținut că,

prin sentința penală nr.

972 din 07 iulie 2008 a Judecătoriei Gherla, a fost condamnat inculpatul

F.I.,

la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută

de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42

C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C.

pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea

executării pedepsei.

S-a menținut măsura

arestării inculpatului și s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul

reținerii și arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la

zi.

A fost condamnată

inculpata

F.A.,

la pedepsele de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la act sexual cu un minor, prevăzută de

art. 26 raportat la art. 198 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 42 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus contopirea

pedepselor în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2

luni închisoare; în final 3 ani 2 luni închisoare.

S-au interzis

inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d)

și e) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la

terminarea executării pedepsei.

S-a menținut măsura

arestării inculpatei și s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul

reținerii și arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la

zi.

Au fost obligați

inculpații să achite fiecare, câte 600 lei, cheltuieli judiciare către stat din

care, suma totală de 200 lei, reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu,

s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, doamnei avocate P.M.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că partea vătămată C.A.B. s-a născut

la 05 mai 1991, fiind fiica inculpatei F.A. și a numitului C.M., decedat la

câțiva ani după nașterea minorei.

Începând cu anul 1997,

inculpata a început o relație de concubinaj cu inculpatul F.I., cei doi

stabilindu-și reședința la locuința inculpatei F.A., în comuna Bonțida.

Împreună cu cei doi a locuit și partea vătămată C.A.B., fiica inculpatei.

Inculpații s-au căsătorit în anul 2000.

Potrivit propriilor

declarații, inculpatul a devenit întreținător al familiei, fiind salariat,

totodată asumându-și, alături de inculpata F.A., sarcina creșterii părții

vătămate C.A.B., aflându-se în relații bune cu aceasta, interesându-se de

situația sa școlară.

Potrivit declarațiilor

unor persoane apropiate familiei inculpaților, respectiv mama inculpatului F.I.,

martora D.I. și mama inculpatei F.A., martora B.A., cei doi obișnuiau să

consume băuturi alcoolice astfel încât ajungeau în stare de ebrietate.

Partea vătămată, C.A.B.,

a declarat că începând din perioada în care aceasta a împlinit vârsta de 8 ani,

în jurul anului 1999, având în vedere vârsta părții, a fost determinată de

către inculpată să se implice, alături de acesta în activități de natură

sexuală, și anume, atingerea organelor sexuale ale inculpatului de către partea

vătămată, atingerea cu buzele a zonei pubiene a părții vătămate. Partea

vătămată arată că inculpatul motiva aceste activități ca fiind „joacă” și că

actele se săvârșeau atunci când mama sa, inculpata F.A. nu se afla la

domiciliu. Actele s-au repetat pe parcursul a aproximativ 6 ani, săvârșindu-se

atât când inculpatul se afla în stare de ebrietate cât și atunci când

inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice. Purtarea acestuia

devenea mai agresivă, susține partea vătămată, pe fondul consumului de alcool,

acesta solicitând părții vătămate să se dezbrace, să introducă organul genital

al inculpatului în cavitatea bucală, inculpatul atingându-și acest organ de

organul sexual al părții vătămate, fără a o penetra. Partea vătămată nu a

anunțat pe inculpata F.A. despre cele ce se petreceau întrucât era speriată de

amenințările tatălui său că o va agresa dacă va proceda în acest sens.

Înainte ca partea

vătămată să împlinească vârsta de 14 ani, în luna martie a anului 2005,

potrivit părții vătămate, inculpatul a întreținut un raport sexual cu partea vătămată.

Potrivit acesteia, inițiativa actului sexual a aparținut inculpatului care,

după ce a supus-o la perversiuni, așa cum se întâmplase anterior, s-a urcat pe

aceasta, și-a introdus organul genital în cel al părții vătămate și a

penetrat-o provocând deflorarea minorei.

Potrivit părții

vătămate, inculpatul i-a solicitat să nu relateze cele întâmplate inculpatei F.A.,

amenințând partea vătămată „că o va omora în bătaie”. Temându-se, partea

vătămată s-a conformat și contactele sexuale normale și orale dintre cei doi au

continuat.

Inculpatul susține

cele declarate de partea vătămată cu privire la existența și momentul actului

sexual inițial însă susține că acesta s-a desfășurat la inițiativa părții

vătămate.

La aproximativ o

săptămână după acest contact, susține inculpatul, a încunoștințat mama părții

vătămate, inculpata F.A. despre cele petrecute între acesta și fiica

inculpatei, propunându-i totodată să întrețină raporturi sexuale toți trei.

Inculpatul nu a remarcat vreo manifestare de revoltă a soției sale raportat la

cele ce-i fuseseră aduse la cunoștință sau la solicitarea sa, nu a primit

răspuns imediat la solicitare, însă în seara aceleiași zile, după ce s-a întors

de la serviciu, a constatat că soția sa și fiica acesteia se aflau în pat,

dezbrăcate. Inculpatul a început să întrețină un raport sexual cu soția sa, în

timp ce partea vătămată era de față și imediat ulterior, sub privirile

inculpatei a întreținut raport sexual cu partea vătămată după care acesta a

avut din nou un contact sexual cu inculpata.

Potrivit inculpatului,

actele de această natură, cu soția sa și partea vătămată, care au început

înainte ca minora să împlinească vârsta de 14 ani, au fost repetate foarte

frecvent, uneori chiar zilnic, fără a constrânge în acest sens pe soția sa, ori

pe fiica acesteia. Actele au fost întrerupte doar de plecarea inculpaților în

străinătate, în luna august a anului 2007 și s-au reluat după întoarcerea

acestora în țâră, în decembrie 2007.

Partea vătămată

confirmă în parte cele declarate de inculpată, cu privire la actele sexuale

întreținute împreună cu inculpata, plasând momentul începerii acestora în vara

anului 2006. Partea vătămată a remarcat existenta unor discuții între mama și

tatăl său vitreg în acest sens dar și-a manifestat dezacordul față de astfel de

acte. Inculpatul a amenințat-o că va fi alungată de acasă și agresată.

A doua zi, la

solicitarea inculpatului care a încuiat ușa locuinței și le-a solicitat

inculpatei și fiicei sale să se dezbrace, cei trei au întreținut împreună

raporturi sexuale, în modul descris de inculpați. În timp ce inculpatul

întreținerea contact sexual cu partea vătămată, inculpata îl mângâia pe acesta

pe spate.

Actele s-au repetat,

potrivit părții vătămate, de patru ori, ultimul raport sexual în care au fost

implicate toate cele trei părți s-a petrecut după întoarcerea inculpaților din

străinătate, în apropiere de precedentele sărbători de iarnă. Între inculpat și

partea vătămată un ultim raport sexual s-a întreținut la 21 februarie 2008 iar

la 28 februarie 2008, după o discuție în contradictoriu cu mama sa, partea

vătămată a decis să aducă la cunoștința autorităților cele anterior petrecute.

Inițial, partea vătămată a fost rezervată în a declara despre implicarea mamei

sale în abuzurile repetate la care a fost supusă.

Și inculpata F.A

recunoaște că a participat la raporturi sexuale alături de inculpat și fiica

sa. În ce privește persoana care a avut inițiativa în ceea ce privește actele

sexuale, inițial aceasta a susținut că inculpatul le-a propus mamei și fiicei

să participe la astfel de raporturi, la refuzul său inițial acesta reacționând

prin aceea că „nu a mai vorbit cu noi două zile” și că vor fi nevoite să

presteze munci suplimentare în gospodărie.

Cu ocazia audierii

sale în calitate de inculpată, aceasta a declarat că a fost de acord să

participe la raporturi sexuale împreună cu soțul și fiica sa în urma

solicitării formulate de ambii. Solicitându-i-se să precizeze momentul când au

fost inițiate aceste acte, inculpata, care anterior nu precizase acest moment,

a declarat, raportându-se la vârsta fiicei sale că ultima zi de naștere

sărbătorită de aceasta înainte de actele sexuale fusese cea de 14 ani.

Inculpata arată că nu s-a implicat în primul act petrecut după ce a acceptat

propunerea soțului său ori a celor doi, privindu-i pe aceștia, însă a

participat la celelalte două mângâindu-l pe inculpat în timp ce acesta avea

contact cu fiica sa și, ulterior întreținând raport sexual cu inculpatul în

prezența fiicei sale. În declarația sa inițială, inculpata a declarat că

înainte de a pleca în străinătate raporturile între cei trei s-au repetat de

trei ori, reluându-se după întoarcerea din străinătate, iar cu ocazia audierii

în calitate de inculpată a făcut referire la trei ocazii în care s-au

întreținut actele.

Inculpata mai arată că

nu a fost constrânsă, nici personal și nici partea vătămată la întreținerea

actelor sexuale și că nici înainte de inițierea actelor și nici după vreunul

dintre acestea nu a adus la cunoștința nimănui, nici a autorităților, nici a

altor membrii ai familiei (mama inculpatei sau a inculpatului), activitățile

care se desfășurau între inculpați și partea vătămată, deși și-a dat seama că

aceste acte erau foarte grave și dăunătoare fiicei sale. Inculpata mai susține

că le-a pus în vedere soțului și fiicei sale să înceteze relațiile sexuale, că

nu a aflat că între soțul și fiica sa fuseseră întreținute astfel de acte până

în luna februarie 2008, înainte ca partea vătămată să-i aducă la cunoștință că

va anunța poliția.

Declarațiile

inculpaților, cu privire la raporturile sexuale întreținute între partea

vătămată și inculpat, la unele din care a participat și inculpata F.A. sunt

susținute și de concluziile Raportului de Constatare medico-legală nr. 1431/II/c/12

din 10 martie 2008. Cu ocazia examinării părții vătămate la 1 martie 2008, s-a

constatat că aceasta prezintă semnele unei deflorări vechi, a cărei dată nu

se

poate

preciza, că partea vătămată nu prezintă urme, de

violență fizică, nefiind relevate indicii ale unui act sexual recent.

De asemenea, în

Raportul psihologic, la care ne refeream anterior, s-a concluzionat că partea

vătămată prezintă consecințele unui abuz sexual de un adult, consecințele fiind

puternic evidențiate la nivel psihologic prin sentimente pregnante de rușine,

vise terifiante repetate, sentimente de inutilitate, lipsa interesului pentru

activități curente, imagine de sine negativă.

Partea vătămată a mai

declarat că unele dintre actele sexuale întreținute cu inculpatul s-au săvârșit

în urma constrângerilor psihice sau fizice la care a fost supusă de către

inculpatul F.I.

Fapta inculpatului F.I.,

care, în baza unei rezoluții infracționale unice a întreținut, în mod repetat,

raporturi sexuale cu partea vătămată C.A.B., în perioada anilor 2005 - 2008,

atât înainte ca partea vătămată să împlinească

vârsta

de

15 ani

cât

și ulterior

acestui

moment, abuzând de

influența sa asupra părții vătămate în calitate de soț al mamei părții vătămate

și întreținător al familiei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii continuate de act sexual cu un minor, prevăzută de dispozițiile art.

198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

Fapta inculpatei F.A.

care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a ajutat

inculpatul F.I. să întrețină în mod repetat raporturi sexuale cu fiica

inculpatei, minora C.A.B., atât înainte ca minora să împlinească vârsta de 15

ani cât și ulterior acestui moment, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii continuate de complicitate la act sexual cu un minor, prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

Ajutorul dat de către

inculpata F.A. inculpatului F.I. s-a materializat atât prin acțiuni, cât și

prin inacțiuni, neîndeplinirea obligațiilor legale de natură să înlesnească

săvârșirea infracțiunii.

Astfel, inculpata s-a

implicat în mod activ în activitățile desfășurate între inculpat și partea

vătămată. Aceștia întrețineau raporturi sexuale în prezența inculpatei, care

mângâia inculpatul în acest timp după care, imediat întreținea raport sexual cu

inculpatul în prezența fiicei sale. Fără îndoială că această atitudine era de

natură să asigure continuarea actelor sexuale prin prezența mamei părții

vătămate și implicarea sa în același gen de acte la care inculpatul supunea

partea vătămată.

În același timp,

inculpata și-a încălcat obligațiile instituite în sarcina sa de dispozițiile

art. 101 C. fam., art. 32 din Legea nr. 272/2004, neluând nici o

măsură eficientă de a întrerupe actele care se exercitau asupra minorei de

către inculpat, acte în mod clar de natură să pericliteze grav sănătatea și

dezvoltarea psihică armonioase a fiicei sale.

Fapta inculpatei F.A.,

care și-a supus, în mod repetat fiica minoră, partea vătămată C.A.B., actelor

sexuale săvârșite de inculpatul F.I., acte la săvârșirea cărora a participat și

pe care nu le-a întrerupt deși era obligată în acest sens, acte care nu numai

că au pus în gravă primejdie, dar au și afectat, după cum reținem din raportul

psihologic efectuat în cauză, dezvoltarea intelectuală și morală a minorei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate

minorului, prevăzute de art. 306 C. pen.

Întrucât aceleași acte

materiale săvârșite de către inculpată întrunesc elementele constitutive ale

mai multor infracțiuni, sunt aplicabile, în ce o privește pe aceasta, dispozițiile

art. 33 lit. b) C. pen.

La individualizarea

pedepsei pe care a stabilit-o inculpatului F.I., instanța de fond a avut în

vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 C. pen.: gradul de pericol

social al faptei, care este relativ ridicat raportat la consecințele produse

asupra victimei; persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la 6 luni

închisoare cu suspendare condiționată în anul 2001 și are o comportare în

general bună în familie și societate, limitele speciale ale pedepsei.

În baza acestor

elemente, instanța de fond a stabilit inculpatului F.I., o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

La individualizarea

pedepsei pe care a stabilit-o inculpatei F.A. pentru fiecare infracțiune,

instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 C.

pen.; gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat

la consecințele produse asupra părții vătămate; persoana inculpatei, care nu a

mai fost condamnată și are o comportare în general bună în familie și

societate, limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune.

În baza acestor

elemente, instanța de fond a stabilit inculpatei, o pedeapsă de 3 ani

închisoare pentru infracțiunea de act complicitate la actul sexual cu un minor

și o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de rele tratamente

aplicate minorului.

În temeiul art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai

grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare; în final 3

ani 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C.

pen., văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de C.E.D.O. în cauza S.

și P. împotriva României, instanța apreciază că, având în vedere natura

faptelor săvârșite de inculpați se justifică interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru inculpata F.A. și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C.

pen., pentru inculpatul F.I., începând cu data rămânerii definitive a

sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în

consecință.

Prin ordonanțele din

03 martie 2008, organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24

ore a inculpaților.

Prin încheierea penală

numărul 6 din 04 martie 2008 a Judecătoriei Gherla s-a dispus arestarea

preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 04

martie 2008. Această măsură a fost menținută de către instanța superioară

(Tribunalului Cluj) prin decizia penală numărul 19/R/2008 și apoi de către

Judecătoria Gherla, până în prezent. Având în vedere că împrejurările care au

determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și în temeiul art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., instanța de fond a menținut măsura arestării inculpaților.

În temeiul art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul

reținerii și arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la

zi.

Persoana vătămată C.A.B.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, inculpatul

F.I. și inculpata F.A.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Gherla a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate

pentru nelegalitate și netemeinicie; în motivare se arată că, raportat la

infracțiunile deduse judecății, prima instanță în mod nelegal nu a aplicat

inculpaților și pedepsele complementare prevăzută de art. 64 C. pen., alături

de pedepsele principale, deși legea prevede obligativitatea acestora; totodată,

având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor pentru care au fost

trimiși în judecată, în mod netemeinic a aplicat pedepse orientate spre minimul

special prevăzut de lege; astfel, se solicită a se aplica inculpaților

pedepsele complementare prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C. pen., alături de

pedepsele principale ale căror cuantum să fie majorat.

Inculpații nu au

arătat în scris motivele; la cuvântul în dezbateri judiciare, apărătorul

inculpatului a solicitat respingerea excepției tardivității apelului declarat

de clientul său, iar pe fondul cauzei, ambii apărători ai inculpaților au

solicita reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, prin reținerea de

circumstanțe atenuante, ținând cont de comportamentul celor doi pe parcursul procesului

penal.

Prin decizia penală nr.

318 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla desființându-se hotărârea atacată în

ce privește cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților și omisiunea

aplicării pedepselor complementare.

Pronunțând o nouă

hotărâre în limitele de mai sus:

F.I.

a fost condamnat în

baza art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 42 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, la

pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a), b), e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei

principale.

S-a făcut aplicarea art.

71 și 64 lit. a), b) și e) C. pen.

F.A.

a

fost condamnată în baza art. 26 raportat la art. 198 alin. (1) și (2) C. pen.,

cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la act sexual cu un minor, la pedeapsa de 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) și e)

C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale;

în baza art. 306 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente

aplicate minorului, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după

terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

b) C. pen., s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente, iar în

baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, inculpata

urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe

o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a menținut starea de

arest preventiv a inculpaților și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia,

timpul detenției preventive începând cu data de 3 martie 2008 până la zi.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare

avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

S-a admis excepția.

S-a respins, ca tardiv,

apelul declarat de inculpatul F.I. împotriva sentinței penale nr. 972 din 7

iulie 2008 a Judecătoriei Gherla.

S-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpata

F.A.

împotriva sentinței

penale nr. 972 din 7 iulie 2008 a Judecătoriei Gherla.

Inculpații au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în apel în sumă

de 160 lei, fiecare.

S-a stabilit în

favoarea Baroului de Avocați Cluj onorarii avocațiale din oficiu în sumă de 200

lei, cuvenite av. R.D.A.N., suma de 100 lei și av. P.P., suma de 100 lei, ce

s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de

fapt conformă cu realitatea, de altfel necontestată de inculpați și sprijinită

pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.

Rezultă din întreg

materialul probator administrat în cauză că, în perioada anilor 2005 - 2008, în

mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul F.I. a întreținut

raporturi sexuale cu partea vătămată C.A.B., atât înainte ca partea vătămată să

împlinească vârsta de 15 ani, cât și ulterior, abuzând de influența sa asupra

părții vătămate în calitate de soț al mamei părții vătămate și întreținător al

familiei.

În aceeași perioadă

mai sus-amintită, inculpata F.A., în mod repetat, în baza aceleași rezoluții

infracționale, a ajutat inculpatul să întrețină raporturi sexuale repetate cu

fiica ei minoră C.A.B., atât înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 15

ani, cât și ulterior acestui moment.

Totodată, în aceeași

perioadă de timp, inculpata F.A., în mod repetat, în baza aceleași rezoluții

infracționale, și-a supus fiica minoră C.A.B., actelor sexuale comise de

inculpat, acte la săvârșirea cărora a și participat, pe care nu le-a întrerupt

deși era obligată în acest sens, acte care nu numai că au pus în primejdie

gravă dar au și afectat, după cum reiese din raportul psihologic efectuat în

cauză, dezvoltarea intelectuală și morală a minorei.

Vinovăția inculpaților

fiind pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare

juridică a faptelor reținute în sarcina lor, însă cuantumul pedepselor

stabilite, tribunalul le apreciază ca fiind prea mic raportat la gravitatea

deosebită a faptelor imputate, urmările nefaste produse, calitatea

inculpaților, calitatea și vârsta părții vătămate.

Totodată, prima

instanță a omis a aplica alături de pedepsele stabilite și pedepse

complementare prevăzută de art. 64 C. pen., cu toate că raportat la

infracțiunile deduse judecății, dispozițiile art. 198 C. pen., respectiv 306 C.

pen., precum și art. 65 C. pen., prevăd obligativitatea aplicării acestora.

Cu privire la apelul

declarat de inculpatul F.I., la termenul din data de 17 noiembrie 2008,

tribunalul a pus din oficiu în discuția părților excepția tardivității acestuia

pe care a unit-o cu fondul, urmând a se pronunța prin prezenta și pe care a

admis-o pentru următoarele considerente: astfel, copie după minuta sentinței de

fond i-a fost comunicată inculpatului în data de 11 iulie 2008.

Potrivit prevederilor art.

363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de apel de 10 zile, prevăzută de art. 363

alin. (1) C. proc. pen., curge de la comunicare pentru inculpații deținuți și

s-a împlinit la data de 22 iulie 2008.

Inculpatul a declarat

apel abia în data de 27 august 2008, mult peste termenul legal.

Raportat la motivele

de apel invocate de inculpată prin apărător, respectiv reținerea de

circumstanțe atenuante în favoarea acesteia, tribunalul le apreciază ca total

nejustificate, pentru considerentele anterior menționate.

Împotriva deciziei în

termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului atât de către inculpatul

F.I. cât și de către inculpata F.A.

În ceea ce privește

apelul exercitat de către primul, respectiv F.I., instanța de recurs va examina,

într-o primă fază, aspectul esențial pe care l-a urmărit inculpatul, respectiv

constatarea unei greșite dispoziții de respingere ca tardiv a apelului său, o

casare a deciziei din acest punct de vedere și o trimitere a cauzei spre

rejudecare instanței de apel în ideea examinării pe fond a. primei căi ordinare

exercitate de către acesta.

Practic, instanța de

recurs are de reiterat situația concret reținută și probată prin documentele

aflate la dosar și anume aceea că minuta sentinței de fond i-a fost comunicată

expres acestuia la data de 11 iulie 2008. De altfel, inculpatul a și luat la

cunoștință de minuta respectivă atâta vreme cât există consemnări că aceasta a

fost prezentată destinatarului și a și semnat de primire.

În aceste condiții, termenul

de apel ce este de 10 zile s-a împlinit la data de 22 iulie 2008, iar

exercitarea efectivă a căii de atac s-a concretizat la multe zile ulterioare

acestui termen, respectiv la 27 august 2008.

Invocarea unei anumite

erori, unor necunoștințe juridice sau a împrejurării că este pentru prima dată

pus în situația în a avea afaceri judiciare, nu sunt situații pertinente și ce

să poată avea suport juridic în a fi susținute în sprijinul unei soluții

diametral opuse.

Așa fiind, se va

constata o deplină legalitate în pronunțarea la nivelul tribunalului a soluției

de respingere a apelului acestuia ca tardiv.

După cum s-a

menționat, pe fond, critica inculpatei F.A. ce poate fi examinată prin

extindere și cu privire la situația inculpatului F.I., cu mențiunea în plus că

sentinței de fond i s-au adus modificări și la nivelul apelului, inclusiv

inculpatului F.I., aspect ce poate fi contestat de către acesta din urmă pe

calea recursului de față, respectiv procesul de individualizare a sancțiunilor

aplicate inculpaților, sunt de făcut de către instanța de recurs următoarele

remarci:

Fără discuție că

starea de fapt consemnată de instanțele inferioare este conformă cu realitatea,

la modul substanțial nici nu a fost contestată de către inculpați, aceasta a

fost conturată în urma interpretării și analizei materialului probator

administrat în cauză.

Vinovăția inculpaților

fiind pe deplin dovedită, este de consemnat că instanța de fond a procedat la o

corectă încadrare juridică a faptelor, iar corectivele aduse inclusiv la nivelul

tribunalului remarcă în ceea ce privește cuantumul pedepselor, echilibru

raportat la gravitatea deosebită a faptelor imputate, urmările nefaste produse,

calitățile pe care le-au avut inculpații față de victimă în cauză, respectiv

cea de tată vitreg pentru F.I. și cea de mamă pentru F.A. precum și vârsta mai

mult decât fragedă a părții vătămate.

Sancțiunile de câte 5

ani închisoare, pedepse principale, corespund întru totul scopului general și

special al acestora, nu pot fi aduse corective, în cauză s-au depus numeroase

documente pentru a avea o imagine cât mai completă asupra contextului

infracțional, persoanelor și personalității inculpaților, fiind de tras

concluzia în urma examinării tuturor acestor documente, că sancțiunile sunt

temeinic apreciate.

Așa fiind, recursurile

de față apar a fi nefondate, urmând a fi respinse în consecință pe

considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea

perioadei arestului preventiv pentru inculpați din 3 martie 2008 la zi.

II. Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul F.I. criticând-o ca nelegală și netemeinică

solicitând casarea acesteia.

Din oficiu, examinând actele

și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de dispozițiile art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., potrivit cărora „pot fi casate cu recurs

deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale ... curți de apel.”

Înalta Curte are în vedere că recursul de față a fost declarat împotriva unei

decizii pronunțată de Curtea de Apel Cluj ca instanță de recurs, chestiune care

contravine flagrant dispozițiilor imperative mai sus citate și care atentează

la ordinea de drept și constituțională.

În consecință, recursul

promovat de inculpatul F.I. se privește ca inadmisibil și urmează a fi respins

ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a

II-a C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul F.I., împotriva deciziei penale nr. 773 din 18

decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 februarie 2009.