ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 662/2009

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin decizia penală nr. 773/ R din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori (pronunțată în dosarul nr. 1521/235/2008), s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de către, inculpații F.I. , si F.A. , ambii deținuți in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 318/ A din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 martie 2008 și până în prezent. S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj-Napoca suma de câte 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Au fost obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 450 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 972 din 07 iulie 2008 a Judecătoriei Gherla, a fost condamnat inculpatul F.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei. S-a menținut măsura arestării inculpatului și s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la zi.

A fost condamnată inculpata F.A., la pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la act sexual cu un minor, prevăzută de art. 26 raportat la art. 198 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare; în final 3 ani 2 luni închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.

S-a menținut măsura arestării inculpatei și s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la zi. Au fost obligați inculpații să achite fiecare, câte 600 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma totală de 200 lei, reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, doamnei avocate P.M.C. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că partea vătămată C.A.B. s-a născut la 05 mai 1991, fiind fiica inculpatei F.A. și a numitului C.M., decedat la câțiva ani după nașterea minorei. Începând cu anul 1997, inculpata a început o relație de concubinaj cu inculpatul F.I., cei doi stabilindu-și reședința la locuința inculpatei F.A., în comuna Bonțida.

Împreună cu cei doi a locuit și partea vătămată C.A.B., fiica inculpatei. Inculpații s-au căsătorit în anul 2000. Potrivit propriilor declarații, inculpatul a devenit întreținător al familiei, fiind salariat, totodată asumându-și, alături de inculpata F.A., sarcina creșterii părții vătămate C.A.B., aflându-se în relații bune cu aceasta, interesându-se de situația sa școlară. Potrivit declarațiilor unor persoane apropiate familiei inculpaților, respectiv mama inculpatului F.I., martora D.I. și mama inculpatei F.A., martora B.A., cei doi obișnuiau să consume băuturi alcoolice astfel încât ajungeau în stare de ebrietate.

Partea vătămată, C.A.B., a declarat că începând din perioada în care aceasta a împlinit vârsta de 8 ani, în jurul anului 1999, având în vedere vârsta părții, a fost determinată de către inculpată să se implice, alături de acesta în activități de natură sexuală, și anume, atingerea organelor sexuale ale inculpatului de către partea vătămată, atingerea cu buzele a zonei pubiene a părții vătămate. Partea vătămată arată că inculpatul motiva aceste activități ca fiind „joacă” și că actele se săvârșeau atunci când mama sa, inculpata F.A. nu se afla la domiciliu. Actele s-au repetat pe parcursul a aproximativ 6 ani, săvârșindu-se atât când inculpatul se afla în stare de ebrietate cât și atunci când inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Purtarea acestuia devenea mai agresivă, susține partea vătămată, pe fondul consumului de alcool, acesta solicitând părții vătămate să se dezbrace, să introducă organul genital al inculpatului în cavitatea bucală, inculpatul atingându-și acest organ de organul sexual al părții vătămate, fără a o penetra. Partea vătămată nu a anunțat pe inculpata F.A. despre cele ce se petreceau întrucât era speriată de amenințările tatălui său că o va agresa dacă va proceda în acest sens. Înainte ca partea vătămată să împlinească vârsta de 14 ani, în luna martie a anului 2005, potrivit părții vătămate, inculpatul a întreținut un raport sexual cu partea vătămată. Potrivit acesteia, inițiativa actului sexual a aparținut inculpatului care, după ce a supus-o la perversiuni, așa cum se întâmplase anterior, s-a urcat pe aceasta, și-a introdus organul genital în cel al părții vătămate și a penetrat-o provocând deflorarea minorei.

Potrivit părții vătămate, inculpatul i-a solicitat să nu relateze cele întâmplate inculpatei F.A., amenințând partea vătămată „că o va omora în bătaie”. Temându-se, partea vătămată s-a conformat și contactele sexuale normale și orale dintre cei doi au continuat. Inculpatul susține cele declarate de partea vătămată cu privire la existența și momentul actului sexual inițial însă susține că acesta s-a desfășurat la inițiativa părții vătămate. La aproximativ o săptămână după acest contact, susține inculpatul, a încunoștințat mama părții vătămate, inculpata F.A. despre cele petrecute între acesta și fiica inculpatei, propunându-i totodată să întrețină raporturi sexuale toți trei.

Inculpatul nu a remarcat vreo manifestare de revoltă a soției sale raportat la cele ce-i fuseseră aduse la cunoștință sau la solicitarea sa, nu a primit răspuns imediat la solicitare, însă în seara aceleiași zile, după ce s-a întors de la serviciu, a constatat că soția sa și fiica acesteia se aflau în pat, dezbrăcate. Inculpatul a început să întrețină un raport sexual cu soția sa, în timp ce partea vătămată era de față și imediat ulterior, sub privirile inculpatei a întreținut raport sexual cu partea vătămată după care acesta a avut din nou un contact sexual cu inculpata. Potrivit inculpatului, actele de această natură, cu soția sa și partea vătămată, care au început înainte ca minora să împlinească vârsta de 14 ani, au fost repetate foarte frecvent, uneori chiar zilnic, fără a constrânge în acest sens pe soția sa, ori pe fiica acesteia.

Actele au fost întrerupte doar de plecarea inculpaților în străinătate, în luna august a anului 2007 și s-au reluat după întoarcerea acestora în țâră, în decembrie 2007. Partea vătămată confirmă în parte cele declarate de inculpată, cu privire la actele sexuale întreținute împreună cu inculpata, plasând momentul începerii acestora în vara anului 2006. Partea vătămată a remarcat existenta unor discuții între mama și tatăl său vitreg în acest sens dar și-a manifestat dezacordul față de astfel de acte. Inculpatul a amenințat-o că va fi alungată de acasă și agresată. A doua zi, la solicitarea inculpatului care a încuiat ușa locuinței și le-a solicitat inculpatei și fiicei sale să se dezbrace, cei trei au întreținut împreună raporturi sexuale, în modul descris de inculpați.

În timp ce inculpatul întreținerea contact sexual cu partea vătămată, inculpata îl mângâia pe acesta pe spate. Actele s-au repetat, potrivit părții vătămate, de patru ori, ultimul raport sexual în care au fost implicate toate cele trei părți s-a petrecut după întoarcerea inculpaților din străinătate, în apropiere de precedentele sărbători de iarnă. Între inculpat și partea vătămată un ultim raport sexual s-a întreținut la 21 februarie 2008 iar la 28 februarie 2008, după o discuție în contradictoriu cu mama sa, partea vătămată a decis să aducă la cunoștința autorităților cele anterior petrecute. Inițial, partea vătămată a fost rezervată în a declara despre implicarea mamei sale în abuzurile repetate la care a fost supusă.

Și inculpata F.A recunoaște că a participat la raporturi sexuale alături de inculpat și fiica sa. În ce privește persoana care a avut inițiativa în ceea ce privește actele sexuale, inițial aceasta a susținut că inculpatul le-a propus mamei și fiicei să participe la astfel de raporturi, la refuzul său inițial acesta reacționând prin aceea că „nu a mai vorbit cu noi două zile” și că vor fi nevoite să presteze munci suplimentare în gospodărie. Cu ocazia audierii sale în calitate de inculpată, aceasta a declarat că a fost de acord să participe la raporturi sexuale împreună cu soțul și fiica sa în urma solicitării formulate de ambii. Solicitându-i-se să precizeze momentul când au fost inițiate aceste acte, inculpata, care anterior nu precizase acest moment, a declarat, raportându-se la vârsta fiicei sale că ultima zi de naștere sărbătorită de aceasta înainte de actele sexuale fusese cea de 14 ani.

Inculpata arată că nu s-a implicat în primul act petrecut după ce a acceptat propunerea soțului său ori a celor doi, privindu-i pe aceștia, însă a participat la celelalte două mângâindu-l pe inculpat în timp ce acesta avea contact cu fiica sa și, ulterior întreținând raport sexual cu inculpatul în prezența fiicei sale. În declarația sa inițială, inculpata a declarat că înainte de a pleca în străinătate raporturile între cei trei s-au repetat de trei ori, reluându-se după întoarcerea din străinătate, iar cu ocazia audierii în calitate de inculpată a făcut referire la trei ocazii în care s-au întreținut actele.

Inculpata mai arată că nu a fost constrânsă, nici personal și nici partea vătămată la întreținerea actelor sexuale și că nici înainte de inițierea actelor și nici după vreunul dintre acestea nu a adus la cunoștința nimănui, nici a autorităților, nici a altor membrii ai familiei (mama inculpatei sau a inculpatului), activitățile care se desfășurau între inculpați și partea vătămată, deși și-a dat seama că aceste acte erau foarte grave și dăunătoare fiicei sale. Inculpata mai susține că le-a pus în vedere soțului și fiicei sale să înceteze relațiile sexuale, că nu a aflat că între soțul și fiica sa fuseseră întreținute astfel de acte până în luna februarie 2008, înainte ca partea vătămată să-i aducă la cunoștință că va anunța poliția.

Declarațiile inculpaților, cu privire la raporturile sexuale întreținute între partea vătămată și inculpat, la unele din care a participat și inculpata F.A. sunt susținute și de concluziile Raportului de Constatare medico-legală nr. 1431/II/c/12 din 10 martie 2008. Cu ocazia examinării părții vătămate la 1 martie 2008, s-a constatat că aceasta prezintă semnele unei deflorări vechi, a cărei dată nu se poate preciza, că partea vătămată nu prezintă urme, de violență fizică, nefiind relevate indicii ale unui act sexual recent. De asemenea, în Raportul psihologic, la care ne refeream anterior, s-a concluzionat că partea vătămată prezintă consecințele unui abuz sexual de un adult, consecințele fiind puternic evidențiate la nivel psihologic prin sentimente pregnante de rușine, vise terifiante repetate, sentimente de inutilitate, lipsa interesului pentru activități curente, imagine de sine negativă.

Partea vătămată a mai declarat că unele dintre actele sexuale întreținute cu inculpatul s-au săvârșit în urma constrângerilor psihice sau fizice la care a fost supusă de către inculpatul F.I. Fapta inculpatului F.I., care, în baza unei rezoluții infracționale unice a întreținut, în mod repetat, raporturi sexuale cu partea vătămată C.A.B., în perioada anilor 2005 - 2008, atât înainte ca partea vătămată să împlinească vârsta de 15 ani cât și ulterior acestui moment, abuzând de influența sa asupra părții vătămate în calitate de soț al mamei părții vătămate și întreținător al familiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de act sexual cu un minor, prevăzută de dispozițiile art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

Fapta inculpatei F.A. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a ajutat inculpatul F.I. să întrețină în mod repetat raporturi sexuale cu fiica inculpatei, minora C.A.B., atât înainte ca minora să împlinească vârsta de 15 ani cât și ulterior acestui moment, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de complicitate la act sexual cu un minor, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. Ajutorul dat de către inculpata F.A. inculpatului F.I. s-a materializat atât prin acțiuni, cât și prin inacțiuni, neîndeplinirea obligațiilor legale de natură să înlesnească săvârșirea infracțiunii.

Astfel, inculpata s-a implicat în mod activ în activitățile desfășurate între inculpat și partea vătămată. Aceștia întrețineau raporturi sexuale în prezența inculpatei, care mângâia inculpatul în acest timp după care, imediat întreținea raport sexual cu inculpatul în prezența fiicei sale. Fără îndoială că această atitudine era de natură să asigure continuarea actelor sexuale prin prezența mamei părții vătămate și implicarea sa în același gen de acte la care inculpatul supunea partea vătămată. În același timp, inculpata și-a încălcat obligațiile instituite în sarcina sa de dispozițiile art. 101 C. fam., art. 32 din Legea nr. 272/2004, neluând nici o măsură eficientă de a întrerupe actele care se exercitau asupra minorei de către inculpat, acte în mod clar de natură să pericliteze grav sănătatea și dezvoltarea psihică armonioase a fiicei sale.

Fapta inculpatei F.A., care și-a supus, în mod repetat fiica minoră, partea vătămată C.A.B., actelor sexuale săvârșite de inculpatul F.I., acte la săvârșirea cărora a participat și pe care nu le-a întrerupt deși era obligată în acest sens, acte care nu numai că au pus în gravă primejdie, dar au și afectat, după cum reținem din raportul psihologic efectuat în cauză, dezvoltarea intelectuală și morală a minorei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzute de art. 306 C. pen. Întrucât aceleași acte materiale săvârșite de către inculpată întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, sunt aplicabile, în ce o privește pe aceasta, dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care a stabilit-o inculpatului F.I., instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 C. pen.: gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la consecințele produse asupra victimei; persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendare condiționată în anul 2001 și are o comportare în general bună în familie și societate, limitele speciale ale pedepsei. În baza acestor elemente, instanța de fond a stabilit inculpatului F.I., o pedeapsă de 3 ani închisoare. La individualizarea pedepsei pe care a stabilit-o inculpatei F.A.

pentru fiecare infracțiune, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 C. pen.; gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat la consecințele produse asupra părții vătămate; persoana inculpatei, care nu a mai fost condamnată și are o comportare în general bună în familie și societate, limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune. În baza acestor elemente, instanța de fond a stabilit inculpatei, o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de act complicitate la actul sexual cu un minor și o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare; în final 3 ani 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de C.E.D.O. în cauza S. și P. împotriva României, instanța apreciază că, având în vedere natura faptelor săvârșite de inculpați se justifică interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru inculpata F.A. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pentru inculpatul F.I., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință. Prin ordonanțele din 03 martie 2008, organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpaților.

Prin încheierea penală numărul 6 din 04 martie 2008 a Judecătoriei Gherla s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 04 martie 2008. Această măsură a fost menținută de către instanța superioară (Tribunalului Cluj) prin decizia penală numărul 19/R/2008 și apoi de către Judecătoria Gherla, până în prezent. Având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond a menținut măsura arestării inculpaților. În temeiul art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la zi.

Persoana vătămată C.A.B. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, inculpatul F.I. și inculpata F.A. Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate pentru nelegalitate și netemeinicie; în motivare se arată că, raportat la infracțiunile deduse judecății, prima instanță în mod nelegal nu a aplicat inculpaților și pedepsele complementare prevăzută de art. 64 C. pen., alături de pedepsele principale, deși legea prevede obligativitatea acestora; totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în mod netemeinic a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege; astfel, se solicită a se aplica inculpaților pedepsele complementare prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C. pen., alături de pedepsele principale ale căror cuantum să fie majorat.

Inculpații nu au arătat în scris motivele; la cuvântul în dezbateri judiciare, apărătorul inculpatului a solicitat respingerea excepției tardivității apelului declarat de clientul său, iar pe fondul cauzei, ambii apărători ai inculpaților au solicita reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, prin reținerea de circumstanțe atenuante, ținând cont de comportamentul celor doi pe parcursul procesului penal. Prin decizia penală nr. 318 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla desființându-se hotărârea atacată în ce privește cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților și omisiunea aplicării pedepselor complementare.

Pronunțând o nouă hotărâre în limitele de mai sus: 1. Inculpatul F.I. a fost condamnat în baza art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și e) C. pen. 2. Inculpata F.A.

a fost condamnată în baza art. 26 raportat la art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la act sexual cu un minor, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale; în baza art. 306 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, timpul detenției preventive începând cu data de 3 martie 2008 până la zi. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

S-a admis excepția. S-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul F.I. împotriva sentinței penale nr. 972 din 7 iulie 2008 a Judecătoriei Gherla. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata F.A. împotriva sentinței penale nr. 972 din 7 iulie 2008 a Judecătoriei Gherla. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în apel în sumă de 160 lei, fiecare. S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorarii avocațiale din oficiu în sumă de 200 lei, cuvenite av. R.D.A.N., suma de 100 lei și av. P.P., suma de 100 lei, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, de altfel necontestată de inculpați și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.

Rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză că, în perioada anilor 2005 - 2008, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul F.I. a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată C.A.B., atât înainte ca partea vătămată să împlinească vârsta de 15 ani, cât și ulterior, abuzând de influența sa asupra părții vătămate în calitate de soț al mamei părții vătămate și întreținător al familiei. În aceeași perioadă mai sus-amintită, inculpata F.A., în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, a ajutat inculpatul să întrețină raporturi sexuale repetate cu fiica ei minoră C.A.B., atât înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 15 ani, cât și ulterior acestui moment.

Totodată, în aceeași perioadă de timp, inculpata F.A., în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, și-a supus fiica minoră C.A.B., actelor sexuale comise de inculpat, acte la săvârșirea cărora a și participat, pe care nu le-a întrerupt deși era obligată în acest sens, acte care nu numai că au pus în primejdie gravă dar au și afectat, după cum reiese din raportul psihologic efectuat în cauză, dezvoltarea intelectuală și morală a minorei. Vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina lor, însă cuantumul pedepselor stabilite, tribunalul le apreciază ca fiind prea mic raportat la gravitatea deosebită a faptelor imputate, urmările nefaste produse, calitatea inculpaților, calitatea și vârsta părții vătămate.

Totodată, prima instanță a omis a aplica alături de pedepsele stabilite și pedepse complementare prevăzută de art. 64 C. pen., cu toate că raportat la infracțiunile deduse judecății, dispozițiile art. 198 C. pen., respectiv 306 C. pen., precum și art. 65 C. pen., prevăd obligativitatea aplicării acestora. Cu privire la apelul declarat de inculpatul F.I., la termenul din data de 17 noiembrie 2008, tribunalul a pus din oficiu în discuția părților excepția tardivității acestuia pe care a unit-o cu fondul, urmând a se pronunța prin prezenta și pe care a admis-o pentru următoarele considerente: astfel, copie după minuta sentinței de fond i-a fost comunicată inculpatului în data de 11 iulie 2008. Potrivit prevederilor art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., termenul de apel de 10 zile, prevăzută de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., curge de la comunicare pentru inculpații deținuți și s-a împlinit la data de 22 iulie 2008. Inculpatul a declarat apel abia în data de 27 august 2008, mult peste termenul legal. Raportat la motivele de apel invocate de inculpată prin apărător, respectiv reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acesteia, tribunalul le apreciază ca total nejustificate, pentru considerentele anterior menționate. Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului atât de către inculpatul F.I. cât și de către inculpata F.A.

În ceea ce privește apelul exercitat de către primul, respectiv F.I., instanța de recurs va examina, într-o primă fază, aspectul esențial pe care l-a urmărit inculpatul, respectiv constatarea unei greșite dispoziții de respingere ca tardiv a apelului său, o casare a deciziei din acest punct de vedere și o trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de apel în ideea examinării pe fond a. primei căi ordinare exercitate de către acesta. Practic, instanța de recurs are de reiterat situația concret reținută și probată prin documentele aflate la dosar și anume aceea că minuta sentinței de fond i-a fost comunicată expres acestuia la data de 11 iulie 2008. De altfel, inculpatul a și luat la cunoștință de minuta respectivă atâta vreme cât există consemnări că aceasta a fost prezentată destinatarului și a și semnat de primire.

În aceste condiții, termenul de apel ce este de 10 zile s-a împlinit la data de 22 iulie 2008, iar exercitarea efectivă a căii de atac s-a concretizat la multe zile ulterioare acestui termen, respectiv la 27 august 2008. Invocarea unei anumite erori, unor necunoștințe juridice sau a împrejurării că este pentru prima dată pus în situația în a avea afaceri judiciare, nu sunt situații pertinente și ce să poată avea suport juridic în a fi susținute în sprijinul unei soluții diametral opuse. Așa fiind, se va constata o deplină legalitate în pronunțarea la nivelul tribunalului a soluției de respingere a apelului acestuia ca tardiv. După cum s-a menționat, pe fond, critica inculpatei F.A.

ce poate fi examinată prin extindere și cu privire la situația inculpatului F.I., cu mențiunea în plus că sentinței de fond i s-au adus modificări și la nivelul apelului, inclusiv inculpatului F.I., aspect ce poate fi contestat de către acesta din urmă pe calea recursului de față, respectiv procesul de individualizare a sancțiunilor aplicate inculpaților, sunt de făcut de către instanța de recurs următoarele remarci: Fără discuție că starea de fapt consemnată de instanțele inferioare este conformă cu realitatea, la modul substanțial nici nu a fost contestată de către inculpați, aceasta a fost conturată în urma interpretării și analizei materialului probator administrat în cauză.

Vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită, este de consemnat că instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor, iar corectivele aduse inclusiv la nivelul tribunalului remarcă în ceea ce privește cuantumul pedepselor, echilibru raportat la gravitatea deosebită a faptelor imputate, urmările nefaste produse, calitățile pe care le-au avut inculpații față de victimă în cauză, respectiv cea de tată vitreg pentru F.I. și cea de mamă pentru F.A. precum și vârsta mai mult decât fragedă a părții vătămate. Sancțiunile de câte 5 ani închisoare, pedepse principale, corespund întru totul scopului general și special al acestora, nu pot fi aduse corective, în cauză s-au depus numeroase documente pentru a avea o imagine cât mai completă asupra contextului infracțional, persoanelor și personalității inculpaților, fiind de tras concluzia în urma examinării tuturor acestor documente, că sancțiunile sunt temeinic apreciate.

Așa fiind, recursurile de față apar a fi nefondate, urmând a fi respinse în consecință pe considerentele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea perioadei arestului preventiv pentru inculpați din 3 martie 2008 la zi. II. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul F.I. criticând-o ca nelegală și netemeinică solicitând casarea acesteia. Din oficiu, examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de dispozițiile art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., potrivit cărora „pot fi casate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale ... curți de apel.” Înalta Curte are în vedere că recursul de față a fost declarat împotriva unei decizii pronunțată de Curtea de Apel Cluj ca instanță de recurs, chestiune care contravine flagrant dispozițiilor imperative mai sus citate și care atentează la ordinea de drept și constituțională.

În consecință, recursul promovat de inculpatul F.I. se privește ca inadmisibil și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.I., împotriva deciziei penale nr. 773 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.