ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1549/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1681 din 20 decembrie 2007, a condamnat pe inculpatul L.P.M., la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unui cuțit cu lama de 8 cm folosit la săvârșirea faptei. Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată V.L. nu s-a constituit parte civilă, inculpatul fiind obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Ioan București suma de 2.613 lei despăgubiri materiale, la aceasta adăugându-se dobânda legală. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În după-amiaza zilei de 26 ianuarie 2007, C.D.D. și fratele lui, angajați la SC P. SRL pentru ridicarea construcției unui hotel, după ce au consumat alcool, la un moment dat aflându-se cu ei și inculpatul, s-au reîntors la locul de muncă, aici ei fiind cazați la parterul și etajul I al imobilului, în dormitoare comune.

După intrarea în clădire, pe scări, cei doi au auzit țipete și înjurături, C.D.D. văzându-l pe inculpat când, cu un cuțit, îl amenința și îl fugărea pe F.D. Larma creată i-a determinat pe mai mulți muncitori, printre aceștia aflându-se și V.L., să iasă din camerele ocupate, V.L. cerându-i inculpatului să nu mai facă gălăgie. În acel moment, inculpatul, având asupra sa cuțitul, s-a apropiat și i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului, după care a fugit. Sesizând imediat vătămarea adusă colegului lor, „că i-au ieșit organele interne”, ceilalți muncitori au alertat paza clădirii, aceasta a solicitat intervenția poliției și salvarea. Diagnosticul pus victimei, la internarea de urgență în spital, a fost „eviscerație liberă post-traumatică prin plagă abdominală penetrantă de flanc stâng - etilism acut”.

Raportul de constatare medico-legală a înscris că leziunile suferite de victimă s-au putut produce prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător la data de 26 ianuarie 2007, au necesitat pentru vindecare 22 zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt prin aprecierea nelegală a probelor, el considerându-se nevinovat, mai ales pentru că era în stare avansată de ebrietate, în aceeași stare aflându-se și victima și martorii, nu a fost găsit cuțitul cu care se presupune că ar fi lovit victima. În subsidiar, inculpatul a criticat sentința și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 36 din 11 februarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și a materialului cauzei, se apreciază că probatoriul administrat a stabilit, fără dubiu, situația de fapt și vinovăția inculpatului. Astfel, declarațiile constante ale victimei, se coroborează cu cele ale martorilor C.D.D., F.D., F.M., acesta chiar întrebându-l pe inculpat de ce l-a agresat pe V.L. Inculpatul, în loc să-i răspundă, s-a dus în camera lui, a luat un ciocan, a revenit și a intenționat să-l lovească în cap, atitudine respinsă de cel în cauză prin luarea, de la inculpat, a ciocanului și intervenția celorlalți muncitori.

Solicitarea inculpatului de a fi exonerat de răspundere pentru că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 49 C. pen. (beția), nu poate fi primită, inculpatul, în momentul săvârșirii faptei se afla în stare de beție voluntară, deci potrivit propriei sale voințe și nu unor împrejurări independente. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se apreciază că orientându-se la pedeapsa de 8 ani închisoare, apropiată de minimul special prevăzut de textele incriminatoare, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social al faptei fiind mărit și de consecințele suportate de victimă, iar în ce privește persoana inculpatului, acesta, anterior, fiind condamnat la 5 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Totodată, executarea pedepsei în regim de privare de libertate corespunde scopului acesteia, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P.M. împotriva deciziei penale nr. 36 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 ianuarie 2007 la 2 februarie 2007 și de la 16 martie 2007 la 6 mai 2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2008.