ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2439/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2439/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului penal de față;

Prin

sentința penală nr. 114 din 10 martie 2008 a Tribunalului Satu Mare a fost

condamnat inculpatul G.I. (fost

Ș.) la 15

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) teza

II,

lit. b), d), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol

prev. de art. 197 alin. (2) lit. b/1) și alin. (3) C. pen. cu

aplic.

art. 37

lit. b) C. pen.

S-a

făcut aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza

II

,lit. b), d),

e) C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestului preventiv de la 3 septembrie 2007 la zi.

A

constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de

1000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen. a

dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați

Satu Mare a sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu

av. D.L. conform delegației din 14 ianuarie 2008 a Baroului Satu Mare.

Pentru

a pronunța această sentință Tribunalul Satu Mare a reținut următoarea stare de

fapt:

În

seara zilei de 1 septembrie 2007, în jurul orei 19,00 inculpatul însoțit de

tatăl său, de fiica minora G.A., partea vătămata din prezenta cauză, de fratele

său și soția acestuia, precum și o mătușă pe nume S.M., se întorceau de la un

botez la care au participat în localitatea Socond. După ce au ajuns la

domiciliul inculpatului, în jurul orelor 23, pentru ca tatăl inculpatului a

insistat să se întoarcă la domiciliul său din localitatea Socond, și pentru că

se afla în stare avansata de ebrietate, inculpatul s-a oferit să-l conducă o

bucată de drum, chemând-o și pe fiica sa să-i însoțească în această deplasare.

Cei

doi au condus tatăl inculpatului o bucată de cea. 500 metri, după care acesta

și-a continuat deplasarea spre localitatea de domiciliu, iar inculpatul însoțit

de fiica sa s-au întors spre casă. Ajunși la marginea localității Stâna, lângă

"legheleu" inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale cu

fiica sa, iar urmare a opoziției exprimată de aceasta a lovit-o cu pumnul în

zona fetei

după care, minora a cedat și a

acceptat să întrețină raport sexual cu

tatăl ei.

Incidentul

de la marginea localității a fost auzit de martorul M.M., care în declarația

dată în fața instanței și aflată la fila 79 arată că a auzit partea vătămată

plângând și solicitându-i inculpatului să o lase în pace, l-a auzit pe acesta

cerându-i părții vătămate să-i sărute organul genital, minora plângea și se

exprima "lasa-mă, lasa-mă tată" însă inculpatul a insistat și la un

moment dat a auzit-o pe minora exprimându-se "bine dar apoi mă lași în

pace".

Martorul a recunoscut după vocile auzite

persoanele implicate

în acest

fapt, iar în ziua următoare a relatat martorei B.M.,

care

a chemat-o pe partea vătămată și a întrebat-o dacă cele relatate sunt reale.

Potrivit depoziției acestei martore, aflată la fila

80 din dosarul instanței, minora în prezenta ei, a surorii inculpatului,

numita U.F. și a martorului M. a arătat că cele auzite sunt reale,

relatând totodată că de mai mulți ani este obligată să întrețină raporturi

sexuale cu tatăl ei, însă nu a povestit nimănui cele întâmplate fiindu-i frică.

Aceeași

martora arată însă că după reîntoarcerea minorei de la Centrul de minori unde a

fost încredințată de către Direcția Generala de protecție a copilului, partea

vătămată a relatat că nu sunt reale faptele la care s-a referit în ziua imediat

următoare incidentului și a că povestit doar pentru a se răzbuna pe tatăl ei

care nu o lăsase să plece cu un băiat din

localitatea Corni.

Totodată

această martora a mai arătat că discuțiile pe care martorul M. Ie-a auzit între

inculpat și partea vătămată vizau refuzul acesteia din urma de a întreține

raporturi sexuale cu inculpatul.

După

declanșarea cercetărilor în cauză și arestarea inculpatului, minora a fost

scoasă din mediul familiar și dată în plasament la o mătușă pe nume V.R., de

unde ulterior a fost cazata la Centrul de Tranzit.

La

insistentele mamei și ale minorei, acesta a fost reîncredințată familiei, însă

după revenirea acesteia în localitatea de domiciliu au început amenințările din

partea fraților inculpatului, amenințări care urmăreau retragerea acuzațiilor

făcute la adresa inculpatului.

Instanța

a fost sesizată cu privire la aceste amenințări de către consilierii din cadrul

Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul

Satu Mare, fiind comunicată totodată dorința minorei de a

reveni la Centru de

asistenta sociala și protecția victimelor în scopul

de a i

se asigura protecție.

Față

de caracterul faptei reținute în sarcina inculpatului, cum ședința publică ar

putea aduce atingere moralei, demnității și vieții intime, și cum Serviciu de

probațiune a sesizat instanța cu aspectele mai sus arătate, s-a dispus

judecarea cauzei în ședință nepublică, potrivit prevederilor art. 290 alin. (2)

C. proc. pen.

În

raport de aceste aspecte, minora a fost audiată în camera de consiliu la data

de 14 ianuarie 2008, în prezenta apărătorului inculpatului și a reprezentantei

Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului, confirmând

amenințările și presiunile la care este supusă de către familia inculpatului.

Tot cu ocazia audierii sale a relatat faptul că în seara zilei de 1 septembrie

2008

tatăl ei a încercat să întrețină

raporturi sexuale cu ea, însă s-a opus,

reproșându-i că "mai bine

să aibă raporturi sexuale cu prietenul ei de 20 ani decât cu el': iar la auzul

acestor reproșuri partea vătămată a început să plângă, tatăl ei a lovit-o cu

pumnul în zona fetei, după care aceasta a cedat, culcându-se cu tatăl ei.

Partea vătămată a relatat că incidentul a avut loc pe legheleu, iar în ziua

următoare a fost întrebată de martorul M. dacă este adevărat că tatăl său

întreține raporturi sexuale cu ea, minora a negat de frică să nu-l înștiințeze

pe tatăl ei și apoi acesta să o bată, însă a povestit tot mătușii sale V.I.

care a și anunțat politia.

Tot

cu acea ocazie partea vătămată a mai arătat că de le eliberarea din pușcărie a

tatălui ei, acesta a forțat-o să întrețină raporturi sexuale cu el, atât

normale cât și anale, chiar i-a cerut să întrețină și raporturi sexuale orale,

însă minora a refuza și atunci inculpatul a lovit-o cu pumnul în ureche.

Partea

vătămată a mai povestit că raporturile sexuale se consumau preponderent când

inculpatul se afla în stare de ebrietate, însă au fost ocazii când nu era beat

și a obligat-o să întrețină raport sexual cu el. Acestea se consumau cel mai

adesea

în casă, când mama părții vătămate

era plecat în sat, însă destul de

frecvent inculpatul se băga în pat

lângă partea vătămată și în

prezenta mamei

acesteia, iar când era întrebat de ce se culcă lângă

fiica lui răspunsul venea că vrea să o

încălzească. în urma acestor

discuții inculpatul și-a întrebat soția

dacă este geloasă pe fiica sa.

Un

alt aspect care se impune a fi menționat este legat de violentele fizice pe

care inculpatul le exercita asupra sa, acestea fiind și cauza păstrării sub

tăcere a abuzurilor sexuale la care era supusă de către tatăl ei, de frica acestora

acceptând consumarea raporturilor sexuale și tot de teama lor nerelatând cele

întâmplate.

Inculpatul

a negat în mod constant comiterea faptei, arătând că totul se bazează doar pe

dorința de răzbunare a fiicei lui, care vroia să fugă de acasă cu un băiat de

etnie rromă din localitatea Corni cu care familia părții vătămate nu erau de

acord, și nu au permis minorei să plece cu el.

Nu

recunoaște de asemenea nici incidentul din seara zilei de 1 septembrie 2008,

arătând că în seara respectivă, după ce și-a condus tatăl o bucată de drum,

însoțit fiind de fiica sa, au revenit în

localitate,

minora a intrat în locuință, iar inculpatul a rămas pentru a

sta de

vorba cu vecinul M.M.

Aceste susțineri ale inculpatului nu sunt

confirmate prin nici un

mijloc de proba, martorul M.

nefăcând nici o referire cu privire la vreo discuție pe care inculpatul susține

că ar fi avut-o în seara respectiva cu el.

Potrivit

referatului de evaluare efectuat, consilierii din cadrul

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Satu Mare arată că

în privința infracțiunii de viol pentru care este

acuzat inculpatul exista doua poziții: cea a inculpatului care este susținută

de soția sa, de familia extinsă și de membrii comunității, potrivit căruia cele

arătate de partea vătămata nu sunt conforme cu realitatea, și

poziția părții vătămate care susține comiterea

faptei.

Inculpatul

consideră că este victima dorinței de răzbunare a fiicei lui, încercând astfel

să pună capăt agresiunilor fizice pe care Ie-a manifestat fata de ea și pentru

a se putea casatori, în comunitatea de rromi fetele obișnuind să-și întemeieze

o familie încă de la vârsta de 14 ani. Oricum partea vătămată avea deja vârsta

de 15 ani, a dorit să facă acest lucru, însă persoana aleasă nu a fost pe

placul familiei. Inculpatul recunoaște că manifesta violente fizice față de

fiica sa, însă acestea le considera metode de pedepsire atunci când fiica sa

pleca la discoteca sau când încerca să realizeze legături mai strânse cu

diferiți tineri, considerând că acest comportament al părții vătămate nu este

în conformitate cu valorile promovate de către familie.

Din

cuprinsul aceluiași referat, instanța retine că informațiile oferite de către

victima contrazic însă susținerile inculpatului. Aceasta evidențiază faptul că

agresivitatea fizică din partea tatălui său se datora sentimentelor de gelozie

pe care acesta le resimțea atunci când ea purta discuții cu băieți ori atunci

când refuza să întrețină raporturi sexuale cu el, accentuate și de starea de

ebrietate in care se afla de cele mai multe ori. Partea vătămată susține că

tatăl său profita de orice ocazie în care rămânea singur cu ea ori își crea el

astfel de ocazii, trimițând-o pe mama în sat cu

diferite probleme de rezolvat, luând-o cu el la muncă sau la evenimente

în familie, cerând mamei să rămână acasă.

Potrivit

raportului de evaluare psiho-socială a minorei, efectuat de Direcția Generala

de Asistenta Sociala și Protecția Copilului, întocmit în cursul urmăririi

penale, se retine că abuzul sexual asupra minorei a constat în participarea la

activități sexuale

necorespunzătoare

vârstei și dezvoltării ei psihosexuale, molestare

sexuala. Simptomatologia abuzului sexual este

evidenta în cazul de

față și constă în tulburarea de stres post

traumatică, episod depresiv sever, coșmaruri frecvente legate de abuz și tatăl

abuza tor.

La

fila 75 din dosarul de urmărire penală se află depus Raportul de Constare

Tehnico Științifica întocmit de Laboratorul de detecție al comportamentului

simulat, care concluzionează că pentru răspunsurile inculpatului la întrebările

relevante ale cauzei,

în traseele diagramelor

poligraf

s-au evidențiat modificări

psihofiziologice caracteristice reactivității

emoționale (enervare neuromusculara la nivel toracic și abdominal, tensiune

arteriala,

creșteri de amplitudine și durata

ale curbei bioelectrice E. D.A.) care

constituie indici specifici

detecției comportamentului simulat al acestui subiect.

În

raport de aspectele mai sus reținute, vinovăția inculpatului în comiterea faptei

de scrise în actul de sesizare al instanței este indubitabilă. Fără a lua în

considerare la stabilirea vinovăției inculpatului faptele pe care partea

vătămată le imputa acestuia, instanța a apreciat că prin coroborarea

declarației pe care aceasta a dat-o atât în cursul urmăririi penale cât și pe

parcursul cercetării judecătorești, cu depozițiile martorilor audiați, cu

raportul de constare tehnico științifică și cu cel de evaluare a minorei, și nu

în ultimul rând luând în considerare referatul de evaluare al inculpatului, se

poate afirma fără nici un dubiu că inculpatul, prin constrângere și violente a

întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată în seara zilei de 1 septembrie

2007, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,

comisă în forma prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a

reținut că acesta a

fost condamnat în repetate rânduri la

pedepse cu executare prin privare de libertate pentru săvârșirea de infracțiuni

contra patrimoniului, ultima condamnare fiind de 3 ani închisoare aplicata prin

sentința penală nr. 1401/2001 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă din executarea

căreia s-a liberat la data de 16 octombrie 2002, rămânându-i un rest neexecutat

de 376 zile, rest în raport de

care

în cauză s-a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., fapta

fiind comisă în stare de recidiva post executorie. În raport de aceste aspecte,

fata de încadrarea juridica stabilită prin actul de sesizare ai instanței, unde

a fost reținuta comiterea faptei în stare de recidiva post condamnatorie,

dându-se eficiența prevederilor art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen., în ședința

publică din 17 decembrie 2007 s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a

faptei, fiind înlăturate prevederile art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen.

reținându-se la încadrarea juridică dată faptei aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.

Fapta

comisă de inculpat este mai mult decât reprobabilă,

gravitatea ei fiind deosebită, și față de consecințele pe care le poate

avea

asupra dezvoltării ulterioare fizice și psihice a părții vătămate, pedeapsa s-a

impus a fi aplicată corespunzător.

Împotriva

sentinței penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul G.I. solicitând

admiterea acestuia, desființarea sentinței mai sus arătate și trimiterea cauzei

spre

rejudecare, iar în subsidiar achitarea

sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., întrucât nu există fapta de viol.

În

motivarea apelului s-a arătat că hotărârea este lovită de nulitate absolută,

întrucât partea vătămată a fost audiată în cameră de consiliu în lipsa

inculpatului și a apărătorului său. Referitor la fapta reținută în sarcina sa

inculpatul a arătat că la dosarul cauzei există declarațiile părții vătămate,

declarații contradictorii și neconfirmate de celelalte probe administrate în

cauză, martorii audiați arătând că partea vătămată a încercat să plece de acasă

cu o persoană mai în vârstă, iar din actele medicale nu rezultă faptul că

aceasta ar fi fost violată.

Prin

decizia penală nr. 43/A din 13 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea

de arest a

inculpatului.

A

fost obligat apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând

hotărârea apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, instanța de

apel a reținut că aceasta este legală

și

temeinică având în vedere următoarele motive :

În

mod corect a stabilit prima instanță starea de fapt reținută

prin rechizitoriu, împrejurările în care a fost

comisă fapta, vinovăția

inculpatului, iar pedeapsa aplicată acestuia a

fost individualizată în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen.

Din

probele administrate în cauză a rezultat că în data de 1 septembrie 2007, în

jurul orelor 23,00, inculpatul a plecat împreună cu partea vătămată G.A., fiica

sa în vârstă de 14 ani la un botez în localitatea Socond; la întoarcerea acasă

la marginea loc. Stâna inculpatul i-a cerut părții vătămate să întrețină

raporturi sexuale cu el, fiind refuzat de către aceasta, motiv pentru care i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii, după care a întreținut raport sexual

normal cu partea vătămată.

Starea

de fapt mai sus expusă a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate G.A.,

care a arătat că a fost violată în repetate rânduri de către inculpat, începând

de la vârsta de 12 ani, dar nu a povestit nimănui despre acest lucru, deoarece

inculpatul era violent și o bătea atât pe ea cât și pe mama ei.

Această

declarație se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză: raport

medico legal, declarații martori M.M. și B.M. Astfel, martorul M.M. a arătat în

declarația dată în fața instanței că în seara zilei de

1 septembrie 2007 a mers la o fântână să ia apă, ocazie cu care a

auzit-o pe

partea vătămată plângând și cerându-i inculpatului să o lase

în pace, iar pe inculpat I-a auzit cerându-i părții vătămate să-i sărute

organul genital.

De

asemenea, martora B.M. a arătat că martorul

M.M.

i-a relatat a doua zi cele auzite, iar ea i-a cerut părții

vătămate să

vină la ea acasă unde a întrebat-o dacă este adevărat

că a avut relații sexuale cu inculpatul; partea vătămată a început să

plângă și i-a relatat că în seara de 01

septembrie 2007 a fost violată de către

inculpat, spunându-i totodată,

că această situație durează de mai mulți ani.

Prima

instanță a avut în vedere și concluziile raportului de evaluare psiho socială a

minorei efectuat de Direcția generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului, întocmit în cursul urmăririi penale, din care rezultă că abuzul

sexual asupra minorei a constat în participarea acesteia la activități sexuale

necorespunzătoare vârstei și dezvoltării ei psihosexuale, simptomatologia

abuzului sexual fiind evidentă și constând în tulburare de stres postraumatică,

episod depresiv sever, coșmaruri frecvente legate de abuz și tatăl abuzator.

Referitor

la susținerea apărătorului inculpatului potrivit căreia hotărârea primei

instanțe este lovită de nulitatea absolută întrucât partea vătămată a fost

audiată de prima instanță în lipsa inculpatului și a apărătorului acestuia,

curtea constată că aceasta este neîntemeiată, din încheierea de ședință din 14

ianuarie 2008 rezultând că într-adevăr audierea acesteia s-a făcut în cameră de

consiliu în lipsa inculpatului, însă apărătorul

desemnat din oficiu, av. D.N., pentru a-l asista pe inculpat a fost prezent, și

a luat cunoștință de conținutul declarațiilor date de aceasta, având

posibilitatea să-i pună întrebări acesteia, exercitându-și astfel drepturile de

apărător. Audierea în cameră de consiliu a părții vătămate în lipsa

inculpatului este justificată câtă vreme din actele

aflate la dosarul cauzei rezultă că în acea perioadă partea vătămată

minoră

fusese amenințată de aparținătorii familiei inculpatului, cu agresiuni fizice,

în scopul schimbării declarației pe care a dat-o în fața organelor de urmărire

penală cu privire la faptul că a fost violată de către inculpat, în sensul de a

nu mai recunoaște abuzul sexual (f. 32 dos. primă instanță).

Față de motivele mai sus arătate, Curtea a

constatat că apelul

declarat de inculpatul apelant este

nefondat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.I., invocând cazurile de casare

prev.

de

art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și

solicitând în principal achitarea sa în baza art. 11pct. 2lit. a) rap. la art. 10

lit. c) C. proc. pen. iar în subsidiar redozarea pedepsei. În dezvoltarea

motivelor de recurs, s-a susținut că inculpatul nu a comis fapta pentru care

este cercetat, acuzații le ce i-au fost aduse de către partea vătămată fiind un

act de răzbunare, iar în privința individualizării pedepsei s-au invocat

circumstanțele personale ale inculpatului.

Examinând

hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate

și a cazurilor de casare susmenționate.

Curtea constată că recursul

este

nefondat.

În ce privește prima critică formulată de

inculpat, grava eroare

de fapt, în sensul

prev.

de

art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. presupune

existența unei contradicții evidente, esențiale și necontroversate între

probele administrate în cauză și starea de fapt reținută de instanțele de fond

și/sau apel, având drept consecință o rezolvare greșită a acțiunii penale.

În

speță, chiar dacă inculpatul a negat în mod constant săvârșirea infracțiunii

pentru care este cercetat, vinovăția sa a fost stabilită în urma coroborării

probelor administrate în cauză, conform art. 63alin. (2) C. proc. pen.

Astfel,

declarațiile constante ale părții vătămate, fiica minoră a inculpatului sunt

susținute de declarațiile martorului M.M. de

concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, precum și cele

ale raportului de constatare tehnico-științifică în urma examinării

inculpatului cu tehnica de tip poligraf.

Credibilitatea

afirmațiilor acuzatoare ale părții vătămate este susținută de raportul de

evaluare psihologică întocmit de Direcția

generală de asistență socială și

protecția copilului, care atestă faptul

că evaluarea

psihologică a victimei, interviul, observarea directă și simptomatologia

acesteia indică posibilitatea existenței unor agresiuni de natură

sexuală-molestare sexuală (fil.41 d.u.p.). De altfel, partea vătămată și-a

menținut poziția procesuală inițială și în faza de judecată, inclusiv cu ocazia

confruntării cu inculpatul (fila 49 d. fond).

Incidentul

din seara zilei de 1 septembrie 2007,constând în constrângerea victimei de a

întreține raport sexual cu inculpatul, a fost confirmat de martorul M.M., care

i-a văzut pe cei doi în pădurea de la marginea localității Stâna și a auzit-o

pe partea vătămată plângând și cerându-i inculpatului să o lase în pace, precum

și de martora B.M.

;

căreia victima i-a relatat a doua zi cele

întâmplate.

Raportul

de constatare medico-legală confirmă la rândul său faptul că partea vătămată a suferit

violențe în regiunea fronto-parietală și la nivelul spatelui ce pot data din

ziua de 1 septembrie 2007, fără a se putea evidenția prezența unor eventuali

spermatozoizi în secreția vaginală și anală (în condițiile în care victima a

fost examinată la data de 3 septembrie 2007).

În ce privește poziția procesuală adoptată de

inculpat încă din

faza de urmărire penală, de

nerecunoaștere a faptei, raportul de

constatare

tehnico-științifică întocmit în urma examinării inculpatului

cu tehnica

de tip poligraf a concluzionat în sensul că răspunsurile acestuia la

întrebările relevante ale cauzei (referitoare chiar la întreținerea de relații

sexuale prin constrângere cu victima) au evidențiat modificări psihofiziologice

caracteristice reactivității emoționale care constituie indici specifici

detecției comportamentului simulat.

De

altfel, deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, el nu a putut

oferi nici o explicație pentru cele relatate de martorul M.M. și nici pentru

concluziile raportului de constatare medico-legală.

Toate

aceste mijloace de probă au fost corespunzător evaluate de către instanțele de

fond și apel, care au soluționat în mod corect acțiunea penală cu care au fost

investite,

condamnându-l pe inculpat pentru

infracțiunea pentru care acesta a

fost trimis în judecată.

Nici critica referitoare la individualizarea

pedepsei nu este întemeiată. Pedeapsa de 15 ani închisoare, situată între minim

și maxim, reflectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost

comisă(victima fiind propria fiică),consecințele negative pe care

aceasta le va avea

în planul dezvoltării fizice și psihice a victimei(în

condițiile

în care ea nu împlinise încă 15 ani),circumstanțele personale ale

inculpatului(care a suferit până în prezent 7 condamnări, ceea ce denotă un

dispreț constant pentru valorile ocrotite de legea penală),ca și atitudinea pe

care a înțeles să o adopte pe parcursul procesului penal.

Toate aceste circumstanțe reale și personale au

fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, neexistând motive care

să justifice coborârea acesteia sub limita stabilită de prima instanță și

menținută de instanța de apel.

În consecință, cum ambele critici formulate de

inculpat sunt neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de

inculpat, deducând prevenția la zi și obligându-l

la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 43/A din 13 mai 2008 a Curții de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al

arestării

preventive de la 3 septembrie 2007 la 16 iulie 2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din

fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 iulie 2008.