ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2439/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 114 din 10 martie 2008 a Tribunalului Satu Mare a fost condamnat inculpatul G.I. (fost Ș.) la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (2) lit. b/1) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II ,lit. b), d), e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 3 septembrie 2007 la zi. A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Satu Mare a sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. D.L. conform delegației din 14 ianuarie 2008 a Baroului Satu Mare. Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Satu Mare a reținut următoarea stare de fapt: În seara zilei de 1 septembrie 2007, în jurul orei 19,00 inculpatul însoțit de tatăl său, de fiica minora G.A., partea vătămata din prezenta cauză, de fratele său și soția acestuia, precum și o mătușă pe nume S.M., se întorceau de la un botez la care au participat în localitatea Socond.

După ce au ajuns la domiciliul inculpatului, în jurul orelor 23, pentru ca tatăl inculpatului a insistat să se întoarcă la domiciliul său din localitatea Socond, și pentru că se afla în stare avansata de ebrietate, inculpatul s-a oferit să-l conducă o bucată de drum, chemând-o și pe fiica sa să-i însoțească în această deplasare. Cei doi au condus tatăl inculpatului o bucată de cea. 500 metri, după care acesta și-a continuat deplasarea spre localitatea de domiciliu, iar inculpatul însoțit de fiica sa s-au întors spre casă. Ajunși la marginea localității Stâna, lângă "legheleu" inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale cu fiica sa, iar urmare a opoziției exprimată de aceasta a lovit-o cu pumnul în zona fetei după care, minora a cedat și a acceptat să întrețină raport sexual cu tatăl ei.

Incidentul de la marginea localității a fost auzit de martorul M.M., care în declarația dată în fața instanței și aflată la fila 79 arată că a auzit partea vătămată plângând și solicitându-i inculpatului să o lase în pace, l-a auzit pe acesta cerându-i părții vătămate să-i sărute organul genital, minora plângea și se exprima "lasa-mă, lasa-mă tată" însă inculpatul a insistat și la un moment dat a auzit-o pe minora exprimându-se "bine dar apoi mă lași în pace". Martorul a recunoscut după vocile auzite persoanele implicate în acest fapt, iar în ziua următoare a relatat martorei B.M., care a chemat-o pe partea vătămată și a întrebat-o dacă cele relatate sunt reale. Potrivit depoziției acestei martore, aflată la fila 80 din dosarul instanței, minora în prezenta ei, a surorii inculpatului, numita U.F.

și a martorului M. a arătat că cele auzite sunt reale, relatând totodată că de mai mulți ani este obligată să întrețină raporturi sexuale cu tatăl ei, însă nu a povestit nimănui cele întâmplate fiindu-i frică. Aceeași martora arată însă că după reîntoarcerea minorei de la Centrul de minori unde a fost încredințată de către Direcția Generala de protecție a copilului, partea vătămată a relatat că nu sunt reale faptele la care s-a referit în ziua imediat următoare incidentului și a că povestit doar pentru a se răzbuna pe tatăl ei care nu o lăsase să plece cu un băiat din localitatea Corni. Totodată această martora a mai arătat că discuțiile pe care martorul M. Ie-a auzit între inculpat și partea vătămată vizau refuzul acesteia din urma de a întreține raporturi sexuale cu inculpatul.

După declanșarea cercetărilor în cauză și arestarea inculpatului, minora a fost scoasă din mediul familiar și dată în plasament la o mătușă pe nume V.R., de unde ulterior a fost cazata la Centrul de Tranzit. La insistentele mamei și ale minorei, acesta a fost reîncredințată familiei, însă după revenirea acesteia în localitatea de domiciliu au început amenințările din partea fraților inculpatului, amenințări care urmăreau retragerea acuzațiilor făcute la adresa inculpatului. Instanța a fost sesizată cu privire la aceste amenințări de către consilierii din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, fiind comunicată totodată dorința minorei de a reveni la Centru de asistenta sociala și protecția victimelor în scopul de a i se asigura protecție.

Față de caracterul faptei reținute în sarcina inculpatului, cum ședința publică ar putea aduce atingere moralei, demnității și vieții intime, și cum Serviciu de probațiune a sesizat instanța cu aspectele mai sus arătate, s-a dispus judecarea cauzei în ședință nepublică, potrivit prevederilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen. În raport de aceste aspecte, minora a fost audiată în camera de consiliu la data de 14 ianuarie 2008, în prezenta apărătorului inculpatului și a reprezentantei Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului, confirmând amenințările și presiunile la care este supusă de către familia inculpatului.

Tot cu ocazia audierii sale a relatat faptul că în seara zilei de 1 septembrie 2008 tatăl ei a încercat să întrețină raporturi sexuale cu ea, însă s-a opus, reproșându-i că "mai bine să aibă raporturi sexuale cu prietenul ei de 20 ani decât cu el': iar la auzul acestor reproșuri partea vătămată a început să plângă, tatăl ei a lovit-o cu pumnul în zona fetei, după care aceasta a cedat, culcându-se cu tatăl ei. Partea vătămată a relatat că incidentul a avut loc pe legheleu, iar în ziua următoare a fost întrebată de martorul M. dacă este adevărat că tatăl său întreține raporturi sexuale cu ea, minora a negat de frică să nu-l înștiințeze pe tatăl ei și apoi acesta să o bată, însă a povestit tot mătușii sale V.I.

care a și anunțat politia. Tot cu acea ocazie partea vătămată a mai arătat că de le eliberarea din pușcărie a tatălui ei, acesta a forțat-o să întrețină raporturi sexuale cu el, atât normale cât și anale, chiar i-a cerut să întrețină și raporturi sexuale orale, însă minora a refuza și atunci inculpatul a lovit-o cu pumnul în ureche. Partea vătămată a mai povestit că raporturile sexuale se consumau preponderent când inculpatul se afla în stare de ebrietate, însă au fost ocazii când nu era beat și a obligat-o să întrețină raport sexual cu el. Acestea se consumau cel mai adesea în casă, când mama părții vătămate era plecat în sat, însă destul de frecvent inculpatul se băga în pat lângă partea vătămată și în prezenta mamei acesteia, iar când era întrebat de ce se culcă lângă fiica lui răspunsul venea că vrea să o încălzească.

în urma acestor discuții inculpatul și-a întrebat soția dacă este geloasă pe fiica sa. Un alt aspect care se impune a fi menționat este legat de violentele fizice pe care inculpatul le exercita asupra sa, acestea fiind și cauza păstrării sub tăcere a abuzurilor sexuale la care era supusă de către tatăl ei, de frica acestora acceptând consumarea raporturilor sexuale și tot de teama lor nerelatând cele întâmplate. Inculpatul a negat în mod constant comiterea faptei, arătând că totul se bazează doar pe dorința de răzbunare a fiicei lui, care vroia să fugă de acasă cu un băiat de etnie rromă din localitatea Corni cu care familia părții vătămate nu erau de acord, și nu au permis minorei să plece cu el.

Nu recunoaște de asemenea nici incidentul din seara zilei de 1 septembrie 2008, arătând că în seara respectivă, după ce și-a condus tatăl o bucată de drum, însoțit fiind de fiica sa, au revenit în localitate, minora a intrat în locuință, iar inculpatul a rămas pentru a sta de vorba cu vecinul M.M. Aceste susțineri ale inculpatului nu sunt confirmate prin nici un mijloc de proba, martorul M. nefăcând nici o referire cu privire la vreo discuție pe care inculpatul susține că ar fi avut-o în seara respectiva cu el. Potrivit referatului de evaluare efectuat, consilierii din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare arată că în privința infracțiunii de viol pentru care este acuzat inculpatul exista doua poziții: cea a inculpatului care este susținută de soția sa, de familia extinsă și de membrii comunității, potrivit căruia cele arătate de partea vătămata nu sunt conforme cu realitatea, și poziția părții vătămate care susține comiterea faptei.

Inculpatul consideră că este victima dorinței de răzbunare a fiicei lui, încercând astfel să pună capăt agresiunilor fizice pe care Ie-a manifestat fata de ea și pentru a se putea casatori, în comunitatea de rromi fetele obișnuind să-și întemeieze o familie încă de la vârsta de 14 ani. Oricum partea vătămată avea deja vârsta de 15 ani, a dorit să facă acest lucru, însă persoana aleasă nu a fost pe placul familiei. Inculpatul recunoaște că manifesta violente fizice față de fiica sa, însă acestea le considera metode de pedepsire atunci când fiica sa pleca la discoteca sau când încerca să realizeze legături mai strânse cu diferiți tineri, considerând că acest comportament al părții vătămate nu este în conformitate cu valorile promovate de către familie.

Din cuprinsul aceluiași referat, instanța retine că informațiile oferite de către victima contrazic însă susținerile inculpatului. Aceasta evidențiază faptul că agresivitatea fizică din partea tatălui său se datora sentimentelor de gelozie pe care acesta le resimțea atunci când ea purta discuții cu băieți ori atunci când refuza să întrețină raporturi sexuale cu el, accentuate și de starea de ebrietate in care se afla de cele mai multe ori. Partea vătămată susține că tatăl său profita de orice ocazie în care rămânea singur cu ea ori își crea el astfel de ocazii, trimițând-o pe mama în sat cu diferite probleme de rezolvat, luând-o cu el la muncă sau la evenimente în familie, cerând mamei să rămână acasă.

Potrivit raportului de evaluare psiho-socială a minorei, efectuat de Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului, întocmit în cursul urmăririi penale, se retine că abuzul sexual asupra minorei a constat în participarea la activități sexuale necorespunzătoare vârstei și dezvoltării ei psihosexuale, molestare sexuala. Simptomatologia abuzului sexual este evidenta în cazul de față și constă în tulburarea de stres post traumatică, episod depresiv sever, coșmaruri frecvente legate de abuz și tatăl abuza tor.

La fila 75 din dosarul de urmărire penală se află depus Raportul de Constare Tehnico Științifica întocmit de Laboratorul de detecție al comportamentului simulat, care concluzionează că pentru răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei, în traseele diagramelor poligraf s-au evidențiat modificări psihofiziologice caracteristice reactivității emoționale (enervare neuromusculara la nivel toracic și abdominal, tensiune arteriala, creșteri de amplitudine și durata ale curbei bioelectrice E. D.A.) care constituie indici specifici detecției comportamentului simulat al acestui subiect. În raport de aspectele mai sus reținute, vinovăția inculpatului în comiterea faptei de scrise în actul de sesizare al instanței este indubitabilă.

Fără a lua în considerare la stabilirea vinovăției inculpatului faptele pe care partea vătămată le imputa acestuia, instanța a apreciat că prin coroborarea declarației pe care aceasta a dat-o atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, cu depozițiile martorilor audiați, cu raportul de constare tehnico științifică și cu cel de evaluare a minorei, și nu în ultimul rând luând în considerare referatul de evaluare al inculpatului, se poate afirma fără nici un dubiu că inculpatul, prin constrângere și violente a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată în seara zilei de 1 septembrie 2007, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, comisă în forma prev. și ped.

de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 și alin. (3) C. pen. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a reținut că acesta a fost condamnat în repetate rânduri la pedepse cu executare prin privare de libertate pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, ultima condamnare fiind de 3 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1401/2001 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă din executarea căreia s-a liberat la data de 16 octombrie 2002, rămânându-i un rest neexecutat de 376 zile, rest în raport de care în cauză s-a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., fapta fiind comisă în stare de recidiva post executorie.

În raport de aceste aspecte, fata de încadrarea juridica stabilită prin actul de sesizare ai instanței, unde a fost reținuta comiterea faptei în stare de recidiva post condamnatorie, dându-se eficiența prevederilor art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen., în ședința publică din 17 decembrie 2007 s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind înlăturate prevederile art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen. reținându-se la încadrarea juridică dată faptei aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Fapta comisă de inculpat este mai mult decât reprobabilă, gravitatea ei fiind deosebită, și față de consecințele pe care le poate avea asupra dezvoltării ulterioare fizice și psihice a părții vătămate, pedeapsa s-a impus a fi aplicată corespunzător.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul G.I. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței mai sus arătate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există fapta de viol. În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea este lovită de nulitate absolută, întrucât partea vătămată a fost audiată în cameră de consiliu în lipsa inculpatului și a apărătorului său. Referitor la fapta reținută în sarcina sa inculpatul a arătat că la dosarul cauzei există declarațiile părții vătămate, declarații contradictorii și neconfirmate de celelalte probe administrate în cauză, martorii audiați arătând că partea vătămată a încercat să plece de acasă cu o persoană mai în vârstă, iar din actele medicale nu rezultă faptul că aceasta ar fi fost violată.

Prin decizia penală nr. 43/A din 13 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând hotărârea apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, instanța de apel a reținut că aceasta este legală și temeinică având în vedere următoarele motive : În mod corect a stabilit prima instanță starea de fapt reținută prin rechizitoriu, împrejurările în care a fost comisă fapta, vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost individualizată în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat că în data de 1 septembrie 2007, în jurul orelor 23,00, inculpatul a plecat împreună cu partea vătămată G.A., fiica sa în vârstă de 14 ani la un botez în localitatea Socond; la întoarcerea acasă la marginea loc. Stâna inculpatul i-a cerut părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu el, fiind refuzat de către aceasta, motiv pentru care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, după care a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată. Starea de fapt mai sus expusă a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate G.A., care a arătat că a fost violată în repetate rânduri de către inculpat, începând de la vârsta de 12 ani, dar nu a povestit nimănui despre acest lucru, deoarece inculpatul era violent și o bătea atât pe ea cât și pe mama ei.

Această declarație se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză: raport medico legal, declarații martori M.M. și B.M. Astfel, martorul M.M. a arătat în declarația dată în fața instanței că în seara zilei de 1 septembrie 2007 a mers la o fântână să ia apă, ocazie cu care a auzit-o pe partea vătămată plângând și cerându-i inculpatului să o lase în pace, iar pe inculpat I-a auzit cerându-i părții vătămate să-i sărute organul genital. De asemenea, martora B.M. a arătat că martorul M.M. i-a relatat a doua zi cele auzite, iar ea i-a cerut părții vătămate să vină la ea acasă unde a întrebat-o dacă este adevărat că a avut relații sexuale cu inculpatul; partea vătămată a început să plângă și i-a relatat că în seara de 01 septembrie 2007 a fost violată de către inculpat, spunându-i totodată, că această situație durează de mai mulți ani.

Prima instanță a avut în vedere și concluziile raportului de evaluare psiho socială a minorei efectuat de Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, întocmit în cursul urmăririi penale, din care rezultă că abuzul sexual asupra minorei a constat în participarea acesteia la activități sexuale necorespunzătoare vârstei și dezvoltării ei psihosexuale, simptomatologia abuzului sexual fiind evidentă și constând în tulburare de stres postraumatică, episod depresiv sever, coșmaruri frecvente legate de abuz și tatăl abuzator.

Referitor la susținerea apărătorului inculpatului potrivit căreia hotărârea primei instanțe este lovită de nulitatea absolută întrucât partea vătămată a fost audiată de prima instanță în lipsa inculpatului și a apărătorului acestuia, curtea constată că aceasta este neîntemeiată, din încheierea de ședință din 14 ianuarie 2008 rezultând că într-adevăr audierea acesteia s-a făcut în cameră de consiliu în lipsa inculpatului, însă apărătorul desemnat din oficiu, av. D.N., pentru a-l asista pe inculpat a fost prezent, și a luat cunoștință de conținutul declarațiilor date de aceasta, având posibilitatea să-i pună întrebări acesteia, exercitându-și astfel drepturile de apărător.

Audierea în cameră de consiliu a părții vătămate în lipsa inculpatului este justificată câtă vreme din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că în acea perioadă partea vătămată minoră fusese amenințată de aparținătorii familiei inculpatului, cu agresiuni fizice, în scopul schimbării declarației pe care a dat-o în fața organelor de urmărire penală cu privire la faptul că a fost violată de către inculpat, în sensul de a nu mai recunoaște abuzul sexual (f. 32 dos. primă instanță). Față de motivele mai sus arătate, Curtea a constatat că apelul declarat de inculpatul apelant este nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.I., invocând cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen. și solicitând în principal achitarea sa în baza art. 11pct. 2lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar în subsidiar redozarea pedepsei. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că inculpatul nu a comis fapta pentru care este cercetat, acuzații le ce i-au fost aduse de către partea vătămată fiind un act de răzbunare, iar în privința individualizării pedepsei s-au invocat circumstanțele personale ale inculpatului. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare susmenționate. Curtea constată că recursul este nefondat. În ce privește prima critică formulată de inculpat, grava eroare de fapt, în sensul prev. de art. 385/9 pct. 18 C. proc.

pen. presupune existența unei contradicții evidente, esențiale și necontroversate între probele administrate în cauză și starea de fapt reținută de instanțele de fond și/sau apel, având drept consecință o rezolvare greșită a acțiunii penale. În speță, chiar dacă inculpatul a negat în mod constant săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, vinovăția sa a fost stabilită în urma coroborării probelor administrate în cauză, conform art. 63alin. (2) C. proc. pen. Astfel, declarațiile constante ale părții vătămate, fiica minoră a inculpatului sunt susținute de declarațiile martorului M.M. de concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, precum și cele ale raportului de constatare tehnico-științifică în urma examinării inculpatului cu tehnica de tip poligraf.

Credibilitatea afirmațiilor acuzatoare ale părții vătămate este susținută de raportul de evaluare psihologică întocmit de Direcția generală de asistență socială și protecția copilului, care atestă faptul că evaluarea psihologică a victimei, interviul, observarea directă și simptomatologia acesteia indică posibilitatea existenței unor agresiuni de natură sexuală-molestare sexuală (fil.41 d.u.p.). De altfel, partea vătămată și-a menținut poziția procesuală inițială și în faza de judecată, inclusiv cu ocazia confruntării cu inculpatul (fila 49 d. fond). Incidentul din seara zilei de 1 septembrie 2007,constând în constrângerea victimei de a întreține raport sexual cu inculpatul, a fost confirmat de martorul M.M., care i-a văzut pe cei doi în pădurea de la marginea localității Stâna și a auzit-o pe partea vătămată plângând și cerându-i inculpatului să o lase în pace, precum și de martora B.M.

; căreia victima i-a relatat a doua zi cele întâmplate. Raportul de constatare medico-legală confirmă la rândul său faptul că partea vătămată a suferit violențe în regiunea fronto-parietală și la nivelul spatelui ce pot data din ziua de 1 septembrie 2007, fără a se putea evidenția prezența unor eventuali spermatozoizi în secreția vaginală și anală (în condițiile în care victima a fost examinată la data de 3 septembrie 2007). În ce privește poziția procesuală adoptată de inculpat încă din faza de urmărire penală, de nerecunoaștere a faptei, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în urma examinării inculpatului cu tehnica de tip poligraf a concluzionat în sensul că răspunsurile acestuia la întrebările relevante ale cauzei (referitoare chiar la întreținerea de relații sexuale prin constrângere cu victima) au evidențiat modificări psihofiziologice caracteristice reactivității emoționale care constituie indici specifici detecției comportamentului simulat.

De altfel, deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, el nu a putut oferi nici o explicație pentru cele relatate de martorul M.M. și nici pentru concluziile raportului de constatare medico-legală. Toate aceste mijloace de probă au fost corespunzător evaluate de către instanțele de fond și apel, care au soluționat în mod corect acțiunea penală cu care au fost investite, condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată. Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei nu este întemeiată.

Pedeapsa de 15 ani închisoare, situată între minim și maxim, reflectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost comisă(victima fiind propria fiică),consecințele negative pe care aceasta le va avea în planul dezvoltării fizice și psihice a victimei(în condițiile în care ea nu împlinise încă 15 ani),circumstanțele personale ale inculpatului(care a suferit până în prezent 7 condamnări, ceea ce denotă un dispreț constant pentru valorile ocrotite de legea penală),ca și atitudinea pe care a înțeles să o adopte pe parcursul procesului penal. Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, neexistând motive care să justifice coborârea acesteia sub limita stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel.

În consecință, cum ambele critici formulate de inculpat sunt neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de inculpat, deducând prevenția la zi și obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 43/A din 13 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 septembrie 2007 la 16 iulie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2008.