ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6067/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6067/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 1253 din 25 februarie 2010, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de
pârâta N.D., împotriva deciziei nr. 557 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel
Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și
de familie.
Pentru a pronunța această
decizie, instanța a reținut că prin decizia nr. 662 din 21 aprilie
2009, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins
contestația în anulare formulată de contestatoarea N.D., împotriva
deciziei civile nr. 358 din 10 martie 2009, pronunțată de
același tribunal.
Împotriva acestei hotărâri, a
declarat recurs contestatoarea, cale de atac soluționată prin decizia
nr. 557 din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,
secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în
sensul respingerii ca inadmisibile.
Această ultimă
hotărâre a fost atacată cu recurs care a fost înaintat Înaltei
Curți de Csație și Justiție, recursul fiind respins ca
inadmisibil, prin decizia civilă nr. 1253 din 25 februarie 2010.
Pentru a decide în acest sens,
Înalta Curte a reținut că potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt
susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel
și hotărârile date în primă instanță fără
drept de apel. Așadar, pot fi atacate cu recurs hotărârile
definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din
dispozițiile art. 377 alin. (2) raportat la art. 299 C. proc. civ., cu
referire la hotărârile irevocabile, rezultă că sistemul român de
jurisdicție statuează principiul unicității recursului,
dreptul la această cale, stingându-se prin exercitare. Drept urmare,
posibilitatea declarării mai multor recursuri este exclusă.
Împotriva deciziei Înaltei
Curți de Casație și Justiție, pârâta N.D. a formulat
prezenta cerere de revizuire susținând, în esență, că
actele eliberate de Comisia Locală Titu sunt nereale, ceea ce va demonstra
prin depunerea unui nou înscris, reprezentat de răspunsul primit de la această
intimată, urmare unei noi adrese înaintate acestei instituții.
La termenul de azi, 12 noiembrie
2010, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii
de revizuire în raport de premisa înscrisă în preambulul art. 322 C. proc.
civ., anume, că sunt suceptibile de revizuire deciziile instanței de
recurs, atunci când acestea evocă fondul.
Față de excepția
invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este
întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele
considerente:
În speță, prin
hotărârea atacată cu revizuire către pârâta N.D., respectiv,
decizia nr. 1253 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, s-a respins ca inadmisibil recursul promovat împotriva
deciziei civile nr. 557 din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și
de familie.
Ca atare, întrucât decizia a
cărei revizuire se cere, nu evocă fondul, pe lângă împrejurarea
că nu se întemeiază pe niciuna dintre ipotezele expres și
limitativ reglementate de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ., cererea de revizuire
va fi respinsă pe calea excepției de inadmisibilitate, nefiind
îndeplinită cerința premisă anterior menționată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă
cererea de revizuire formulată de revizuienta N.D., împotriva deciziei
civile nr. 1253 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.