ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6067/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1253 din 25 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta N.D., împotriva deciziei nr. 557 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că prin decizia nr. 662 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea N.D., împotriva deciziei civile nr. 358 din 10 martie 2009, pronunțată de același tribunal. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs contestatoarea, cale de atac soluționată prin decizia nr. 557 din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul respingerii ca inadmisibile.

Această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs care a fost înaintat Înaltei Curți de Csație și Justiție, recursul fiind respins ca inadmisibil, prin decizia civilă nr. 1253 din 25 februarie 2010. Pentru a decide în acest sens, Înalta Curte a reținut că potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Așadar, pot fi atacate cu recurs hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2) raportat la art. 299 C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, rezultă că sistemul român de jurisdicție statuează principiul unicității recursului, dreptul la această cale, stingându-se prin exercitare.

Drept urmare, posibilitatea declarării mai multor recursuri este exclusă. Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâta N.D. a formulat prezenta cerere de revizuire susținând, în esență, că actele eliberate de Comisia Locală Titu sunt nereale, ceea ce va demonstra prin depunerea unui nou înscris, reprezentat de răspunsul primit de la această intimată, urmare unei noi adrese înaintate acestei instituții. La termenul de azi, 12 noiembrie 2010, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de premisa înscrisă în preambulul art. 322 C. proc. civ., anume, că sunt suceptibile de revizuire deciziile instanței de recurs, atunci când acestea evocă fondul.

Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: În speță, prin hotărârea atacată cu revizuire către pârâta N.D., respectiv, decizia nr. 1253 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a respins ca inadmisibil recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 557 din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Ca atare, întrucât decizia a cărei revizuire se cere, nu evocă fondul, pe lângă împrejurarea că nu se întemeiază pe niciuna dintre ipotezele expres și limitativ reglementate de art. 322 pct. 1-9 C. proc.

civ., cererea de revizuire va fi respinsă pe calea excepției de inadmisibilitate, nefiind îndeplinită cerința premisă anterior menționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta N.D., împotriva deciziei civile nr. 1253 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.