ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2862/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Petenta S.U. a formulat calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 1035/R din 5 10 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile Legii nr. 10/2001 și decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia civilă nr. 1035/R din 5 10 2009 pronunțată în dosarul nr. 8363/107/2007, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de recurenta S.U., împotriva deciziei civile nr. 146/2009 a Tribunalului Brașov prin care s-a respins apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 8901/2008 a Judecătoriei Brașov, pe care a păstrat-o.

La termenul din 7 mai 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, părțile prezente având poziția exprimată în practicaua prezentei decizii. Analizând excepția invocată, ca excepție peremtorie, care face inutilă pronunțarea asupra oricăror alte aspecte ale cauzei, în situația în care este considerată ca fiind fondată, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 299 C. proc. civ., hotărârile susceptibile de a fi atacate cu recurs sunt hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Prin urmare, o hotârâre pronunțată în recurs nu mai poate fi atacată din nou cu recurs, căci orice cale de atac se poate exercita o singură dată.

Aceasta deoarece căile de atac sunt unice și limitativ menționate în lege, astfel că nu poate fi exercitată nicio altă cale de atac în afara celor prescrise de lege, instanța de control având obligația de a verifica numai dacă a fost corect menționată în hotărâre calea de atac sau dacă în hotărârea atacată s-a făcut o corectă recalificare a căii de atac. În speță, soluția pronunțată în recurs s-a realizat după parcurgerea procedurilor specifice judecății în primă instanță, a căii de atac a apelului, cât și a recursului, astfel încât, prin parcurgerea ambelor căi ordinare de atac și a celei extraordinare a recursului, a fost urmată procedura obișnuită de verificare a temeiniciei și legalității hotărârii primei instanțe, în primul grad de jurisdicție, astfel că nu se poate constata vreo greșeală în calificarea căilor de atac.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că problema competenței de soluționare a cauzei în primă instanță a fost tranșată în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii de declinare, prin decizia civilă nr. 219 din 11 iunie 2006 a Curții de apel Brașov, aceste aspecte nemaiputând fi puse în discuție deoarece au fost rezolvate în mod irevocabil, intrând sub puterea lucrului judecat. Pentru aceste argumente, constatând că în prezenta cauză a fost exercitată calea de atac a recursului împotriva unei decizii irevocabile, pronunțată în soluționarea unui recurs, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisbil. Astfel fiind, văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va obliga partea căzută în pretenții la 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimații N.A.

și N.M., cuantumul acestora fiind redus în raport de munca desfășurată de avocatul intimațiilor, față de împrejurarea că, fiind exercitată o cale de atac inadmisibilă, cauza s-a soluționat la primul termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.U., împotriva deciziei civile nr. 1035 R din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, ca inadmisibil. Obligă pe recurentă la 3.000 RON cheltuieli de judecată, reduse, către intimații N.A. și N.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2010.