ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6059/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 380 din 26 ianuarie 2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de

pârâtul N.S., împotriva deciziei nr. 600 din 24 iunie 2009 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța a reținut că prin contestația în anulare

înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la 15 mai 2009, contestatorul

N.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații D.E. și

Autoritatea Tutelară – Primăria Comunei Costești Vale

Județul Dâmbovița, să se dispună anularea deciziei civile nr.

410 din 6 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

să se desființeze hotărârea pronunțată în recurs

și, rejudecându-se, să se dispună refacerea expertizei ADN, în

cuprinsul căreia sunt, în opinia sa, o serie de greșeli care pot fi

îndreptate de către Comisia Superioară medico-legală.

Contestația în anulare a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C.

proc. civ.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr.

600 din 24 iunie 2009 a respins ca nefondată contestația în anulare,

constatând că motivele invocate de către contestator nu se

încadrează în dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.,

întrucât se referă la pretinse erori determinate de aprecierea probelor

și nu la greșeli materiale evidente iar, pe de altă parte,

față de soluția pronunțată în recurs, respectiv, de

constatare a nulității acestuia, nu se poate cenzura modul în care

instanța a stabilit situația de fapt.

Împotriva deciziei menționate,

a declarat recurs contestatorul N.S., susținând că i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât instanța nu s-a

pronunțat asupra cererilor sale.

La prima zi de înfățișare,

Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea recursului,

raportat la dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

Excepția inadmisibilității

recursului a fost admisă, reținându-se că potrivit

dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în

contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată.

În speță decizia

atacată cu contestație în anulare de către contestatorul N.S.,

respectiv decizia nr. 410 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești,

era o decizie irevocabilă, prin care s-a constatat nul recursul formulat

de acesta, împotriva deciziei civile nr. 42 din 11 februarie 2009 a

Tribunalului Dâmbovița.

Ca atare, și decizia

recurată, prin care s-a soluționat contestația în anulare era

irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ.

În aceste condiții, s-a

apreciat că decizia Curții de Apel Ploiești nu mai era

susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform dispozițiilor art.

299 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 380 din 26

ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, pârâtul N.S. a formulat

prezenta cerere de revizuire.

În cererea de revizuire de

solicită instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța

să fie admisă cererea de revizuire în vederea efectuării unei

noi expertize medico-legale.

La termenul de judecată din 12

noiembrie 2010, Înalta Curte a invocat excepția

inadmisibilității cererii de revizuire în raport de art. 322 alin. (1)

C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

322 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi

atacată cu revizuire atunci când evocă fondul.

În speță, prin decizia

atacată cu revizuire către pârâtul N.S., respectiv, decizia nr. 380

din 26 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil

recursul formulat de pârât împotriva deciziei civile nr. 600 din 24 iunie 2009

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Ca atare, întrucât decizia a

cărei revizuire se cere nu evocă fondul, pe lângă împrejurarea

că nu se întemeiază pe niciuna dintre ipotezele expres și

limitativ reglementate de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ., cererea de revizuire

va fi respinsă pe calea excepției de inadmisibilitate, nefiind

îndeplinită cerința premisă anterior menționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de N.S., împotriva deciziei civile nr. 380

din 26 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.