ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6059/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 380 din 26 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul N.S., împotriva deciziei nr. 600 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la 15 mai 2009, contestatorul N.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații D.E. și Autoritatea Tutelară – Primăria Comunei Costești Vale Județul Dâmbovița, să se dispună anularea deciziei civile nr. 410 din 6 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, să se desființeze hotărârea pronunțată în recurs și, rejudecându-se, să se dispună refacerea expertizei ADN, în cuprinsul căreia sunt, în opinia sa, o serie de greșeli care pot fi îndreptate de către Comisia Superioară medico-legală.

Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 600 din 24 iunie 2009 a respins ca nefondată contestația în anulare, constatând că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., întrucât se referă la pretinse erori determinate de aprecierea probelor și nu la greșeli materiale evidente iar, pe de altă parte, față de soluția pronunțată în recurs, respectiv, de constatare a nulității acestuia, nu se poate cenzura modul în care instanța a stabilit situația de fapt. Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs contestatorul N.S., susținând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor sale.

La prima zi de înfățișare, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. Excepția inadmisibilității recursului a fost admisă, reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În speță decizia atacată cu contestație în anulare de către contestatorul N.S., respectiv decizia nr. 410 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, era o decizie irevocabilă, prin care s-a constatat nul recursul formulat de acesta, împotriva deciziei civile nr. 42 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Dâmbovița. Ca atare, și decizia recurată, prin care s-a soluționat contestația în anulare era irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. În aceste condiții, s-a apreciat că decizia Curții de Apel Ploiești nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva deciziei nr. 380 din 26 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pârâtul N.S. a formulat prezenta cerere de revizuire. În cererea de revizuire de solicită instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie admisă cererea de revizuire în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale. La termenul de judecată din 12 noiembrie 2010, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu revizuire atunci când evocă fondul. În speță, prin decizia atacată cu revizuire către pârâtul N.S., respectiv, decizia nr. 380 din 26 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul formulat de pârât împotriva deciziei civile nr. 600 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Ca atare, întrucât decizia a cărei revizuire se cere nu evocă fondul, pe lângă împrejurarea că nu se întemeiază pe niciuna dintre ipotezele expres și limitativ reglementate de art. 322 pct. 1-9 C. proc.

civ., cererea de revizuire va fi respinsă pe calea excepției de inadmisibilitate, nefiind îndeplinită cerința premisă anterior menționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de N.S., împotriva deciziei civile nr. 380 din 26 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.