ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 380/2010

Deliberând asupra recursului civil de față:

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel

Ploiești la 15 mai 2009, contestatorul N.Ș. a solicitat ca, în contradictoriu

cu intimații D.E. și Autoritatea Tutelară – Primăria comunei Costești Vale,

județul Dâmbovița, să se dispună anularea deciziei civile nr. 410 din 6 mai

2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, să se desființeze hotărârea

pronunțată în recurs și rejudecându-se să se dispună refacerea expertizei ADN,

în cuprinsul căreia sunt, în opinia sa, o serie de greșeli care pot fi

îndreptate de către Comisia Superioară medico – legală.

Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, prin decizia civilă nr. 600 pronunțată la 24 iunie 2009,

a respins ca nefondată contestația în anulare, reținând că motivele invocate de

către contestator nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și art. 318 C.

proc. civ., întrucât se referă la pretinse erori determinate de aprecierea

probelor și nu la greșeli materiale evidente iar, pe de altă parte, față de

soluția pronunțată în recurs, respectiv constatarea nulității acestuia, nu se

poate cenzura modul în care instanța a stabilit situația de fapt.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs

contestatorul N.Ș., susținând că i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, instanța nepronunțându-se asupra cererilor sale.

La prima zi de înfățișare, Curtea din oficiu, a pus în

discuție admisibilitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 320 alin. (3)

C. proc. civ.

Examinând excepția invocată, Curtea va constata că aceasta

este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.,

hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată.

În speță, decizia atacată cu contestație în anulare de către

contestatorul N.Ș., respectiv decizia nr. 410 din 6 mai 2009 a Curții de Apel

Ploiești este o decizie irevocabilă, prin care s-a constatat nul recursul

formulat de acesta împotriva deciziei civile nr. 42 din 11 februarie 2009 a

Tribunalului Dâmbovița.

Ca atare, și decizia recurată, prin care s-a soluționat

contestația în anulare este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ.

În aceste condiții decizia Curții de Apel Ploiești nu mai

este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform dispozițiilor art. 299

alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, Curtea va constata că recursul

contestatorului N.Ș. este inadmisibil și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul N.Ș.

împotriva deciziei nr. 600 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.