ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4362/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 6988

din 25 iunie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins excepția nulității cererii de chemare în

judecată, precum și recursul declarat de contestatoarea S.G.G. împotriva

încheierii din 22 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și familie, în contradictoriu cu intimații D.A.B.

și P.G.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Înalta Curte a reținut următoarele:

La data de 19

octombrie 2007 S.G.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

civile nr. 861 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în

calea de atac a recursului.

Pe parcursul

judecării contestației în anulare, contestatoarea a invocat excepția de

neconstituționalitate a art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea din

22 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de sesizare a

Curții Constituționale, considerând, în mod corect, că textul pretins

neconstituțional nu are legătură cu dispozițiile art. 317- 318 C. proc. civ.,

care reglementează motivele pentru care se poate formula contestație în

anulare.

Nici nulitatea

cererii de chemare în judecată inițiale nu se regăsește printre motivele pentru

care se poate face contestație și, prin urmare, nu poate face obiect de analiză

nici într-un recurs ce vizează o încheiere de respingere a sesizării Curții

Constituționale.

Împotriva deciziei

nr. 6988 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, recurenta-contestatoare a formulat o

altă contestație în anulare, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe.

În motivarea cererii

contestatoarea arată că, în opinia sa, decizia menționată este greșită și este

admisibil să fie anulată, deoarece nu există nici o dispoziție legală în

vigoare care să limiteze competența de ordine publică a Î.C.C.J. a României de

examina, într-un recurs ce vizează o încheiere prin care s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale, excepția de ordine publică prin care a cerut

să se declare nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată nesemnate de

nimeni, mai ales că excepția, odată admisă, ar fi făcut inutilă judecarea

recursului pe fond.

În drept, invocă

prevederile art. 317 alin. (2), art. 108 alin. (1), art. 159, art. 162 C. proc.

civ., art. 126 alin. (3) din Constituție.

Contestatoarea mai

invocă și decizia nr. 39/2007 a Secțiilor Unite ale Î.C.C.J., care se referă la

sancțiunea nulității cererii de recurs, care este, în opinia recurentei, tot o

cerere de chemare în judecată, singurul mod de împlinire al lipsei semnăturii

fiind cel prevăzut de art. 133 alin. (2) C. proc. civ.

Contestatoarea

solicită admiterea contestației, anularea deciziei și rejudecarea recursului,

în vederea pronunțării unei noi decizii legale și temeinice.

Intimații nu au depus

la dosar întâmpinare.

Intimatul D.A.B. a

solicitat, cu ocazia dezbaterilor, respingerea contestației în anulare,

întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciuna din prevederile art. 317

sau art. 318 C. proc. civ.

Totodată, a solicitat

și amendarea contestatoarei pentru abuz de drept de petiție și pentru

rea-credință în exercitarea drepturilor procesuale, deoarece este a treia oară

când, în aceeași cauză, contestatoarea atacă o hotărâre a Înaltei Curți,

opunându-se astfel soluționării definitive a cauzei.

Intimatul a depus la

dosar și cerere scrisă în acest sens.

Contestația în

anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Calea de atac

extraordinară poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres

și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În ceea ce privește

contestația întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.,

aceasta se poate îndrepta împotriva unei hotărâri irevocabile, când judecata

s-a făcut cu lipsă de procedură sau când s-au încălcat norme de ordine publică

privitoare la competență.

Art. 318 C. proc.

civ. prevede posibilitatea atacării cu contestație în anulare a hotărârii

pronunțate în recurs, dacă aceasta este rezultatul unei greșeli materiale sau

când, respingându-se recursul, a fost omis din greșeală a fi cercetat vreunul

din motivele de modificare sau de casare.

În speță,

contestatoarea nu invocă niciunul din aceste motive în susținerea contestației,

trimiterea la dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. fiind pur formală.

Astfel, contestatoarea

nu pretinde că nu ar fi fost legal citată le judecata recursului și nici că

Înalta Curte, atunci când a judecat recursul, ar fi încălcat vreo normă de

ordine publică privitoare la competență.

În realitate,

contestatoarea este nemulțumită de soluția primită în recurs, cu referire

concretă la respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată, în

legătură cu care Înalta Curte a considerat că nu poate fi valorificată în

recursul care vizează exclusiv o încheiere de respingere a cererii de sesizare

a Curții Constituționale, și aceasta dată în cursul judecății unei alte

contestații în anulare.

Contestatoarea tinde

la reformarea acestei soluții, prin trimitere la regimul excepțiilor de ordine

publică și la o pretinsă competență nelimitată a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, deși calea de atac a contestației în anulare, la care a apelat, este

una extraordinară, de retractare, nedevolutivă și poate fi exercitată exclusiv

pentru motivele prevăzute de art. 317alin. (1) și art. 318 C. proc. civ.

Astfel cum a fost

formulată și motivată, contestația în anulare apare ca fiind inadmisibilă și

Înalta Curte o va respinge.

Dat fiind că asupra

motivelor pentru care se poate formula contestație în anulare și asupra

caracterului exclusiv al acestora constatatoarei i s-a atras atenția chiar prin

decizia atacată, Înalta Curte constată că persistența contestatoarei în

introducerea acestei noi căi de atac este expresia relei-credințe, așa cum

susține intimatul.

Pentru acest motiv,

în baza art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta

Curte îi va aplica o amendă judiciară de 50 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare declarată de contestatoarea S.G.G. împotriva deciziei nr. 6988 din 25

iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală în dosarul nr. 9433/1/2008.

Aplică contestatoarei o amendă

judiciară în sumă de 50 lei.

Irevocabilă în ceea ce privește contestația în

anulare.

Cu drept de reexaminare în termen de

15 zile de la comunicare în ceea ce privește amenda.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 septembrie 2010.