ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4362/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 6988 din 25 iunie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, precum și recursul declarat de contestatoarea S.G.G. împotriva încheierii din 22 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, în contradictoriu cu intimații D.A.B. și P.G. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut următoarele: La data de 19 octombrie 2007 S.G.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 861 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în calea de atac a recursului.

Pe parcursul judecării contestației în anulare, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin încheierea din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, considerând, în mod corect, că textul pretins neconstituțional nu are legătură cu dispozițiile art. 317- 318 C. proc. civ., care reglementează motivele pentru care se poate formula contestație în anulare. Nici nulitatea cererii de chemare în judecată inițiale nu se regăsește printre motivele pentru care se poate face contestație și, prin urmare, nu poate face obiect de analiză nici într-un recurs ce vizează o încheiere de respingere a sesizării Curții Constituționale.

Împotriva deciziei nr. 6988 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, recurenta-contestatoare a formulat o altă contestație în anulare, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe. În motivarea cererii contestatoarea arată că, în opinia sa, decizia menționată este greșită și este admisibil să fie anulată, deoarece nu există nici o dispoziție legală în vigoare care să limiteze competența de ordine publică a Î.C.C.J. a României de examina, într-un recurs ce vizează o încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția de ordine publică prin care a cerut să se declare nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată nesemnate de nimeni, mai ales că excepția, odată admisă, ar fi făcut inutilă judecarea recursului pe fond.

În drept, invocă prevederile art. 317 alin. (2), art. 108 alin. (1), art. 159, art. 162 C. proc. civ., art. 126 alin. (3) din Constituție. Contestatoarea mai invocă și decizia nr. 39/2007 a Secțiilor Unite ale Î.C.C.J., care se referă la sancțiunea nulității cererii de recurs, care este, în opinia recurentei, tot o cerere de chemare în judecată, singurul mod de împlinire al lipsei semnăturii fiind cel prevăzut de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. Contestatoarea solicită admiterea contestației, anularea deciziei și rejudecarea recursului, în vederea pronunțării unei noi decizii legale și temeinice. Intimații nu au depus la dosar întâmpinare. Intimatul D.A.B. a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, respingerea contestației în anulare, întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciuna din prevederile art. 317 sau art. 318 C. proc.

civ. Totodată, a solicitat și amendarea contestatoarei pentru abuz de drept de petiție și pentru rea-credință în exercitarea drepturilor procesuale, deoarece este a treia oară când, în aceeași cauză, contestatoarea atacă o hotărâre a Înaltei Curți, opunându-se astfel soluționării definitive a cauzei. Intimatul a depus la dosar și cerere scrisă în acest sens. Contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente: Calea de atac extraordinară poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. În ceea ce privește contestația întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., aceasta se poate îndrepta împotriva unei hotărâri irevocabile, când judecata s-a făcut cu lipsă de procedură sau când s-au încălcat norme de ordine publică privitoare la competență.

Art. 318 C. proc. civ. prevede posibilitatea atacării cu contestație în anulare a hotărârii pronunțate în recurs, dacă aceasta este rezultatul unei greșeli materiale sau când, respingându-se recursul, a fost omis din greșeală a fi cercetat vreunul din motivele de modificare sau de casare. În speță, contestatoarea nu invocă niciunul din aceste motive în susținerea contestației, trimiterea la dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. fiind pur formală. Astfel, contestatoarea nu pretinde că nu ar fi fost legal citată le judecata recursului și nici că Înalta Curte, atunci când a judecat recursul, ar fi încălcat vreo normă de ordine publică privitoare la competență.

În realitate, contestatoarea este nemulțumită de soluția primită în recurs, cu referire concretă la respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată, în legătură cu care Înalta Curte a considerat că nu poate fi valorificată în recursul care vizează exclusiv o încheiere de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, și aceasta dată în cursul judecății unei alte contestații în anulare. Contestatoarea tinde la reformarea acestei soluții, prin trimitere la regimul excepțiilor de ordine publică și la o pretinsă competență nelimitată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși calea de atac a contestației în anulare, la care a apelat, este una extraordinară, de retractare, nedevolutivă și poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de art. 317alin.

(1) și art. 318 C. proc. civ. Astfel cum a fost formulată și motivată, contestația în anulare apare ca fiind inadmisibilă și Înalta Curte o va respinge. Dat fiind că asupra motivelor pentru care se poate formula contestație în anulare și asupra caracterului exclusiv al acestora constatatoarei i s-a atras atenția chiar prin decizia atacată, Înalta Curte constată că persistența contestatoarei în introducerea acestei noi căi de atac este expresia relei-credințe, așa cum susține intimatul. Pentru acest motiv, în baza art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte îi va aplica o amendă judiciară de 50 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatoarea S.G.G. împotriva deciziei nr. 6988 din 25 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 9433/1/2008. Aplică contestatoarei o amendă judiciară în sumă de 50 lei. Irevocabilă în ceea ce privește contestația în anulare. Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește amenda. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2010.