ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3045/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea adresată Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 februarie 2008, SC V.A. SA Pitești a solicitat restituirea sumei de 53.900 lei achitată cu titlu de cauțiune în baza ordinului de plată nr. 240 din 9 august 2007, la C.E.C., filiala Argeș. În motivarea acestei cereri, petenta a arătat că recursul declarat de ea împotriva Deciziei nr. 72/F/C din 9 august 2007 a Curții de apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 44 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 646/46/2007.

În drept, societatea comercială a invocat dispozițiile art. 723 alin. (3) C. proc. civ. Prin Încheierea nr. 46/F-CC din 26 martie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus restituirea către petentă a cauțiunii în sumă de 53.900 lei, depusă cu ordinul de plată nr. 240 din 9 august 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță, intimata A.N.A.F., direcția generală a finanțelor publice Argeș, nu urmărește obligarea petentei la plata unor despăgubiri pentru un prejudiciu care să-i fi fost cauzat prin exercitarea de către petentă a căii de atac a recursului și mai mult, cererea sa „de suspendare a procedurii vremelnice a Deciziei nr. 72/F/C din 9 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă”.

În drept, s-au invocat prevederile art. 7231 alin. (3), coroborat cu art. 280 alin. (5) C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A.N.A.F., direcția generală a finanțelor publice Argeș. Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis cererea de restituire a cauțiunii plătite de societatea comercială petentă în cauza care a avut ca obiect suspendarea executării unor acte administrativ fiscale, deoarece cererea de suspendare a fost respinsă ca neîntemeiată prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile.

Prin hotărârile respective, instanțele de judecată sesizate nu au dispus restituirea cauțiunii și nici nu s-a pronunțat până în prezent o hotărâre irevocabilă de soluționare a fondului litigiului dintre părți privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin raportul nr. 67444 din 18 iunie 2007 și respectiv, decizia nr. 72 din 9 august 2007. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Așa cum rezultă din actele depuse în dosar, cauțiunea în valoare de 53.900 lei a fost achitată de SC V.A. SA Pitești cu ordinul de plată nr. 240 din 9 august 2007, la C.E.C., filiala Argeș. Această cauțiune fusese stabilită ca o condiție legală pentru soluționarea de către instanța de judecată competentă a cererii agentului economic de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 155 din 18 iunie 2007, privind obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 538.953 lei (reprezentând impozit pe profit, T.V.A.

și acciză). Prin Decizia nr. 72/F/C din 9 august 2007, Curtea Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată și această hotărâre a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de societatea comercială prin Decizia nr. 46 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotărâre irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei.

Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. Ori în speță, condițiile stabilite de normele legale mai sus enunțate nu sunt îndeplinite, de vreme ce la dosar nu există o declarație expresă a părții interesate că nu urmărește obligarea părții adverse la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate și nici o hotărâre judecătorească irevocabilă de soluționare în fond a litigiului administrativ-fiscal dintre părți, având ca obiect anularea deciziei de impunere fiscală nr. 155 din 18 iunie 2007, privind obligațiile fiscale în valoare totală de 538.953 lei.

Constatând așadar, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii penetentei SC V.A. SA Pitești pentru restituirea cauțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva Încheierii nr. 46/F-CC din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de restituire a cauțiunii formulată de reclamanta SC V.A. SA Pitești, ca neîntemeiată. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.