ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 5240/97/2006, reclamanta RA A. Valea Jiului a solicitat

instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea Deciziei nr.

85 din 25 septembrie 2006 a A.N.A.F., D.G.A.M.C. și să se admită contestația

înregistrată sub nr. 15516 din 4 aprilie 2006, în sensul anulării Procesului

verbal intermediar nr. 3 din 31 iulie 2003 al D.G.F.P. Hunedoara.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat, în esență, că prin Decizia nr. 85/2006, pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C. a

respins contestația reclamantei înregistrată sub nr. 15516 din 4 aprilie 2006

ca nedepusă în termenul legal.

Reclamanta a mai arătat că decizia

atacată nu întrunește condițiile prevăzute de art. 181 C. proc. fisc., deoarece

nu cuprinde calea de atac și termenul în care poate fi atacată și că este în

termenul legal pentru formularea contestației, pentru că a luat cunoștință de

dispozițiile organelor de cercetare penală la data de 28 martie 2006.

Pe fondul cauzei, reclamanta a

susținut că în cadrul expertizei contabile efectuată de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Hunedoara s-a reținut că înregistrarea în evidența contabilă s-a

făcut cu respectarea prevederilor art. 72 din Regulamentul de aplicare a Legii

contabilității și ale art. 6 alin. (3) din aceeași lege, iar facturile în

discuție au fost supuse verificărilor de către Direcția de Control Fiscal din

carul D.G.F.P. Hunedoara în anii 2000, 2001, cu prilejul rambursării T.V.A.- ului.

S-a mai arătat că, întrucât

reclamanta nu are obligații către bugetul de stat nu pot fi calculate nici

dobânzi și nici penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 3922/CA/2006

a Tribunalului Hunedoara s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze

în favoarea Curții de Alba Iulia.

Prin sentința nr. 26 din 2 martie

2007 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta RA A. Valea Jiului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că în luna iulie a anului 2003, reprezentanții

pârâtei D.G.F.P. Hunedoara efectuat un control fiscal al activității

reclamantei pe perioada septembrie 999-mai 2003. Constatările făcute de

inspectori cu această ocazie au fost consemnate în Procesul verbal intermediar

nr. 3 din 31 iulie 2003. Procesul-verbal a fost adus la cunoștință reclamantei

în ziua încheierii lui, și anume la 31 iulie 2003, așa cum rezultă din

cuprinsul său (fila 26) fiind semnat și ștampilat de conducerea reclamantei.

Reclamanta a contestat procesul

verbal nr. 3 din 31 iulie 2003 la 4 aprilie 2006, așa cum rezultă din copia

contestației (fila 9) din dosarul Tribunalului Hunedoara, deși în cuprinsul

acestuia se menționa termenul de contestare, locul depunerii contestației și

sancțiunea nerespectării termenului.

Contestația reclamantei a fost

soluționată de pârâta D.G.A.M.C. prin decizia nr. 25 din 25 septembrie 2006,

comunicată reclamantei la 29 septembrie 2006, aceasta fiind contestată la

instanță în termenul legal.

Verificând actele dosarului instanța

de fond a constatat că decizia contestată în cauză este legală și temeinică, în

mod corect contestația reclamantei fiind soluționată pe cale de excepție,

reținându-se că la data formulării acesteia, reclamanta era decăzută din

dreptul de contesta, ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de art. 4

din O.U.G. nr. 13/2001, în vigoare la acea dată.

A mai apreciat prima instanță că

susținerea reclamantei în sensul că termenul de a formula contestație a fost

suspendat pe perioada derulării cercetărilor penale, finalizate prin Ordonanța

Parchetului la data de 21 martie 2006 sunt neîntemeiate, deoarece existența

unei cauze penale în derulare vizând fapte legate de constatările legate de

actul de control administrativ-fiscal nu are drept consecință suspendarea

dreptului de exercitare a căilor de atac împotriva actului administrativ,

putând fi cel mult o cauză de suspendare a soluționării contestației, în

conformitate cu dispozițiile art. 184 din O.G. nr. 92/2003.

A concluzionat instanța de fond că

reclamanta avea posibilitatea de a contesta procesul-verbal intermediar nr. 3

din 31 iulie 2007 întocmit de pârâta D.G.F.P. Hunedoara până la data de 18

august 2003, inclusiv, contestația fiind formulată la data de 04 aprilie 2006,

moment la care reclamanta era decăzută din acest drept.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta RA A. Valea Jiului, Petroșani criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În principal recurenta a solicitat

casarea sentinței pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și

trimiterea cauzei instanței competente respectiv Tribunalului Hunedoara.

În aceste sens se arată că obiectul

cauzei vizează anularea unui act administrativ fiscal, procesul verbal nr. 3

din 32 martie 2003 prin care s-au stabilit în sarcina recurentei obligații

fiscale datorate bugetului de stat și local în sumă totală de 2.600.543.602 lei

(ROL), deci o valoare mai mică de 500.000 lei (RON), caz în care competența de

soluționare revine tribunalului.

Pe fondul cauzei, recurenta arată că

nu datorează bugetului de stat obligațiile principale, TVA și impozit pe profit,

și deci nu poate fi obligată nici la plata dobânzilor și penalităților de întârziere,

care sunt accesorii debitului principal.

Apreciază că s-a încadrat în

termenul de contestare, întrucât soluția dată de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Hunedoara i-a fost comunicată cu adresa nr. 241/2006 înregistrată la

unitatea recurentă la 28 martie 2006.

Prin întâmpinare intimata a

solicitat respingerea recursului întrucât cauza a fost declinată la Curtea de Apel Alba Iulia conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în raport de organul emitent

al deciziei contestate care este o autoritate publică centrală.

Susține intimata că soluția recurată

este temeinică și legală, prin motivele de recurs fiind reluate apărările

invocate în cuprinsul acțiunii.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma motivului de ordine publică privind necompetența materială conform art.

304 pct. 3 C. proc. civ. cu referire la art. 137 C. proc. civ., se constată

următoarele:

Competența materială de fond este

reglementată de lege în funcție de două criterii:

- poziționarea autorității publice

emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice (autorității

centrale/locale).

- valoarea impozitului, taxei,

contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ

contestat.

În consecință, există două tipuri de

competență, în funcție de obiectul actului administrativ:

Astfel dacă obiectul actului

administrativ nu este un impozit, taxă contribuție sau datorie vamală,

competența se stabilește după poziția organului emitent, fiind irelevant

cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune.

În situația când obiectul actului administrativ,

este un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, competența se stabilește

după valoare nu după poziționarea organului emitent.

Recurentei, prin actul administrativ

contestat i s-au stabilit de organele de control fiscal, obligații fiscale în

sumă totală de 2.600.543.602 lei(ROL), iar contestația formulată împotriva

procesului verbal nr. 3 din 31 martie 2003 a fost respinsă prin Decizia nr. 85 din 25 septembrie 2006 emisă de D.G.A.M.C., în temeiul art. 186 alin. (1) din

O.G. nr. 92/2003, privind codul de procedură fiscală.

În raport de aceste considerente conform

prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se

constată că este întemeiat motivul de recurs ce vizează necompetența materială

a primei instanțe ce a fost sesizată cu un litigiu având ca obiect un act

administrativ fiscal ce a stabilit în sarcina recurentei taxe, impozite ca

obligații suplimentare cu o valoare mai mică de 500.000 lei.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 304

pct. 3 cu referire la art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul,

casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara unde vor fi analizate și celelalte motive care vizează contestația

formulată împotriva actului administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de RA A. Valea

Jiului, Petroșani, împotriva sentinței civile nr. 26 din 2 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

iunie 2007.