ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 5240/97/2006, reclamanta RA A. Valea Jiului a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 85 din 25 septembrie 2006 a A.N.A.F., D.G.A.M.C. și să se admită contestația înregistrată sub nr. 15516 din 4 aprilie 2006, în sensul anulării Procesului verbal intermediar nr. 3 din 31 iulie 2003 al D.G.F.P. Hunedoara. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 85/2006, pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C. a respins contestația reclamantei înregistrată sub nr. 15516 din 4 aprilie 2006 ca nedepusă în termenul legal.

Reclamanta a mai arătat că decizia atacată nu întrunește condițiile prevăzute de art. 181 C. proc. fisc., deoarece nu cuprinde calea de atac și termenul în care poate fi atacată și că este în termenul legal pentru formularea contestației, pentru că a luat cunoștință de dispozițiile organelor de cercetare penală la data de 28 martie 2006. Pe fondul cauzei, reclamanta a susținut că în cadrul expertizei contabile efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara s-a reținut că înregistrarea în evidența contabilă s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 72 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității și ale art. 6 alin. (3) din aceeași lege, iar facturile în discuție au fost supuse verificărilor de către Direcția de Control Fiscal din carul D.G.F.P.

Hunedoara în anii 2000, 2001, cu prilejul rambursării T.V.A.- ului. S-a mai arătat că, întrucât reclamanta nu are obligații către bugetul de stat nu pot fi calculate nici dobânzi și nici penalități de întârziere. Prin sentința civilă nr. 3922/CA/2006 a Tribunalului Hunedoara s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Alba Iulia. Prin sentința nr. 26 din 2 martie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta RA A. Valea Jiului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în luna iulie a anului 2003, reprezentanții pârâtei D.G.F.P.

Hunedoara efectuat un control fiscal al activității reclamantei pe perioada septembrie 999-mai 2003. Constatările făcute de inspectori cu această ocazie au fost consemnate în Procesul verbal intermediar nr. 3 din 31 iulie 2003. Procesul-verbal a fost adus la cunoștință reclamantei în ziua încheierii lui, și anume la 31 iulie 2003, așa cum rezultă din cuprinsul său (fila 26) fiind semnat și ștampilat de conducerea reclamantei. Reclamanta a contestat procesul verbal nr. 3 din 31 iulie 2003 la 4 aprilie 2006, așa cum rezultă din copia contestației (fila 9) din dosarul Tribunalului Hunedoara, deși în cuprinsul acestuia se menționa termenul de contestare, locul depunerii contestației și sancțiunea nerespectării termenului.

Contestația reclamantei a fost soluționată de pârâta D.G.A.M.C. prin decizia nr. 25 din 25 septembrie 2006, comunicată reclamantei la 29 septembrie 2006, aceasta fiind contestată la instanță în termenul legal. Verificând actele dosarului instanța de fond a constatat că decizia contestată în cauză este legală și temeinică, în mod corect contestația reclamantei fiind soluționată pe cale de excepție, reținându-se că la data formulării acesteia, reclamanta era decăzută din dreptul de contesta, ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, în vigoare la acea dată.

A mai apreciat prima instanță că susținerea reclamantei în sensul că termenul de a formula contestație a fost suspendat pe perioada derulării cercetărilor penale, finalizate prin Ordonanța Parchetului la data de 21 martie 2006 sunt neîntemeiate, deoarece existența unei cauze penale în derulare vizând fapte legate de constatările legate de actul de control administrativ-fiscal nu are drept consecință suspendarea dreptului de exercitare a căilor de atac împotriva actului administrativ, putând fi cel mult o cauză de suspendare a soluționării contestației, în conformitate cu dispozițiile art. 184 din O.G. nr. 92/2003. A concluzionat instanța de fond că reclamanta avea posibilitatea de a contesta procesul-verbal intermediar nr. 3 din 31 iulie 2007 întocmit de pârâta D.G.F.P.

Hunedoara până la data de 18 august 2003, inclusiv, contestația fiind formulată la data de 04 aprilie 2006, moment la care reclamanta era decăzută din acest drept. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta RA A. Valea Jiului, Petroșani criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În principal recurenta a solicitat casarea sentinței pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și trimiterea cauzei instanței competente respectiv Tribunalului Hunedoara. În aceste sens se arată că obiectul cauzei vizează anularea unui act administrativ fiscal, procesul verbal nr. 3 din 32 martie 2003 prin care s-au stabilit în sarcina recurentei obligații fiscale datorate bugetului de stat și local în sumă totală de 2.600.543.602 lei (ROL), deci o valoare mai mică de 500.000 lei (RON), caz în care competența de soluționare revine tribunalului.

Pe fondul cauzei, recurenta arată că nu datorează bugetului de stat obligațiile principale, TVA și impozit pe profit, și deci nu poate fi obligată nici la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, care sunt accesorii debitului principal. Apreciază că s-a încadrat în termenul de contestare, întrucât soluția dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara i-a fost comunicată cu adresa nr. 241/2006 înregistrată la unitatea recurentă la 28 martie 2006. Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului întrucât cauza a fost declinată la Curtea de Apel Alba Iulia conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în raport de organul emitent al deciziei contestate care este o autoritate publică centrală.

Susține intimata că soluția recurată este temeinică și legală, prin motivele de recurs fiind reluate apărările invocate în cuprinsul acțiunii. Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de ordine publică privind necompetența materială conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ. cu referire la art. 137 C. proc. civ., se constată următoarele: Competența materială de fond este reglementată de lege în funcție de două criterii: - poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice (autorității centrale/locale). - valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

În consecință, există două tipuri de competență, în funcție de obiectul actului administrativ: Astfel dacă obiectul actului administrativ nu este un impozit, taxă contribuție sau datorie vamală, competența se stabilește după poziția organului emitent, fiind irelevant cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune. În situația când obiectul actului administrativ, este un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, competența se stabilește după valoare nu după poziționarea organului emitent. Recurentei, prin actul administrativ contestat i s-au stabilit de organele de control fiscal, obligații fiscale în sumă totală de 2.600.543.602 lei(ROL), iar contestația formulată împotriva procesului verbal nr. 3 din 31 martie 2003 a fost respinsă prin Decizia nr. 85 din 25 septembrie 2006 emisă de D.G.A.M.C., în temeiul art. 186 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003, privind codul de procedură fiscală. În raport de aceste considerente conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se constată că este întemeiat motivul de recurs ce vizează necompetența materială a primei instanțe ce a fost sesizată cu un litigiu având ca obiect un act administrativ fiscal ce a stabilit în sarcina recurentei taxe, impozite ca obligații suplimentare cu o valoare mai mică de 500.000 lei. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 3 cu referire la art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara unde vor fi analizate și celelalte motive care vizează contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de RA A. Valea Jiului, Petroșani, împotriva sentinței civile nr. 26 din 2 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.