ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2009

Deliberând asupra recursului

de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1916/CA din 6 noiembrie 2007,

pronunțată de Tribunalul Hunedoara au fost respinse excepțiile invocate de

pârâta SC A.I.P. SRL Petroșani.

S-a admis ca fondată

acțiunea introdusă de reclamanta E.P.C.V.J., sucursala C.N.H. SA Petroșani,

împotriva pârâtei SC A.I.P. SRL și, în consecință, a fost obligată pârâta la

plata sumei de 382.524,57 ron ca plată nedatorată către reclamantă, s-a respins

acțiunea reclamantei față de pârâta D.G.F.P. Hunedoara ca nefondată și a fost

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.836,4 ron cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la cele două

excepții invocate de pârâtă s-au apreciat ca nefondate și, pe cale de

consecință, au fost respinse pentru următoarele considerente:

Cum prin hotărârea din 28

mai 2003, C.N.H. SA Petroșani a delegat competența subunităților aparținătoare,

în speță și reclamantei, direcțiunii acestora, subunitățile putând încheia

contracte și a promova acțiuni în justiție, Tribunalul a considerat că

reclamanta are calitate procesuală activă, motiv pentru care excepția invocată

în acest sens a fost respinsă.

În ce privește excepția

privind prescripția dreptului la acțiune, Tribunalul a apreciat-o ca nefondată,

motiv pentru care a fost respinsă, acțiunea fiind introdusă înăuntrul

termenului de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958, de vreme ce este

vorba de o plată nedatorată, situație în care termenul general de prescripție

curge de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că

plata a fost nedatorată, în speță 30 decembrie 2002, data înregistrării

procesului - verbal de control, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958,

aspect stabilit irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizie nr.

175 din 16 ianuarie 2007, în dosarul nr. 1443/57/2006.

Pe fondul cauzei, acțiunea

reclamantei este întemeiată, astfel că ea a fost admisă și, pe cale de

consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 382.524,57 ron, către

pârâtă, cu titlu de plată nedatorată, care din eroare a fost achitată de

reclamantă, pârâta neavând niciun temei de a primi această plată în caz contrar

s-ar afla în situația îmbogățirii fără justă cauză.

Ceea ce pârâta a prestat a

fost plătit, ba mai mult decât atât prin trecerea în devizele de lucrări de

valori mai mari decât cele reale pârâta a primit în mod nelegal o plată

nedatorată, situație în care este ținută s-o restituie.

În ce privește cuantumul

plății nedatorate, instanța a constatat că această sumă a fost stabilită de organul

de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Hunedoara prin procesul - verbal

intermediar din 2002 încheiat cu ocazia verificării devizelor de lucrări și a

documentelor financiare contabile încheiate între părți. În ce privește

acțiunea formulată și față de D.G.F.P. Hunedoara, în condițiile art. 57 – art. 59

C. proc. civ., Tribunalul a apreciat-o ca nefondată și pe cale de consecință a

fost respinsă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de textele invocate

pentru admiterea uni astfel de acțiuni. D.G.F.P. Hunedoara nu a pretins

aceleași drepturi ca și reclamanta și, mai mult decât atât, nu justifică niciun

interes pentru a promova o asemenea acțiune împotriva pârâtei SC A.I.P. SRL

Petroșani, lucru recunoscut de altfel de D.G.F.P. Hunedoara prin întâmpinările

depuse în fața instanței de fond.

Prin decizia comercială nr. 87/A

din 20 iunie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis apelul

declarat de pârâta SC A.I.P. SRL Petroșani împotriva sentinței mai sus

menționate.

A schimbat în tot sentința

atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva

pârâtei apelante.

A respins, ca inadmisibilă,

acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei D.G.F.P. Hunedoara.

A obligat-o pe intimata E.P.C.V.J.

să-i plătească apelantei suma de 3.420,70 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut, concluzionând, următoarele:

Din cuprinsul procesului - verbal

întocmit de D.G.F.P., rezultă că inspectorii nu au verificat realitatea

prestării serviciilor. Aceștia s-au limitat la a-și întemeia constatările de la

pct. B, pe critici aduse cuprinsului caietului de sarcini (pct. 1, 2 și 3).

Constatarea este nefondată. De fapt inspectorii au făcut constatările ignorând

contractul dintre părți încheiat cu respectarea caietului de sarcini; potrivit

caietului de sarcini, numărul de ore de lucru și prețurile urmau a fi

negociate, ceea ce s-a și realizat de către reclamantă și pârâta SC A.I.P. SRL.

A aprecia că cele constatate

arbitrar de către inspectori are întâietate în contra confirmării evidente a

respectării contractului de către ambele părți, ar însemna a înfrânge forța

contractului și a înlătura principiul de drept cuprins de art. 969 C. civ.

De altfel, în legătură cu

executarea contractului, s-au efectuat și cercetări penale care nu au confirmat

neglijența sau fapte intenționate ale reprezentanților părților de a atesta o

situație de fapt nereală; chiar și SC E. SA (în prezent E.) a atestat că nu

aplică normativele menționate în procesul - verbal.

Nici constatările

referitoare la prețuri nu pot fi privite ca întemeiate. În caietul de sarcini

și în contract nu se regăsesc prevederi privind limitarea prețului la cel

practicat de SC E. SA. Prețul lucrărilor este cel stabilit prin negociere între

părți și care a fost respectat de pârâta SC A.I.P. SRL. A accepta susținerea

reclamantei ar însemna că orice contract ar putea fi modificat arbitrar prin

raportare la criterii ce nu au fost avute în vedere la încheierea contractului.

Reclamanta nu a solicitat

administrarea altor probe care să infirme executarea de către pârâtă a

lucrărilor contractate sau facturarea unor lucrări fictive; chiar pârâta SC

A.I.P. SRL a solicitat efectuarea unei expertize față de care reclamanta s-a

opus la termenul de judecată din 20 iunie 2008 arătând că este tardiv

solicitată.

Nici susținerea reclamantei

potrivit căreia pârâta SC A.I.P. SRL a recunoscut expres pretențiile sale nu

este fondată. Această pârâtă a contestat constant prețurile reclamantei, așa

cum rezultă din întâmpinare. A fost contestată și executarea silită.

A constatat că, în

executarea contractului, pârâta a respectat întocmai prevederile acestuia, așa

încât, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1092 și art. 992

C. civ., toate plățile făcute de reclamantă pârâtei SC A.I.P. SRL fiind

datorate.

Curtea de Apel a mai

constatat că pârâta D.G.F.P. Hunedoara este terț față de raportul juridic

contractual dintre reclamantă și pârâta SC A.I.P. SRL; pârâta D.G.F.P.

Hunedoara nu poate avea nici drepturi și nici obligații născute din acest

contract, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Ca atare, în

mod greșit, tribunalul a respins acțiunea reclamantei față de pârâta D.G.F.P.

Hunedoara drept nefondată, impunându-se respingerea acțiunii, pe cale de

excepție, drept inadmisibilă.

Împotriva deciziei Curții de

Apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe prevederile art. 299 și

urm., art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 969, art. 970, art. 992, art. 1092

C. civ. și art. 149 și urm. C. proc. fisc. și solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii

instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Recurenta - reclamantă

formulează astfel următoarele motive de recurs:

apreciat greșit considerentele pentru care instanța de fond a pronunțat

sentința, în aplicarea prevederilor art. 992 și art. 1092 C. civ. cu privire la

plata nedatorată, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție

în cuprinsul deciziei nr. 175/2007 pronunțate în dosarul nr. 1443/57/2006, în

aceeași ordine de idei, instanța de apel omițând să ia în considerare și

susținerile reclamantei, cu privire la caracterul obligatoriu al procesului - verbal

de constatare din 10 decembrie 2002 al D.G.F.P.;

pronunțat o hotărâre viciată, interpretând greșit procedura executării fiscale

instituită de către D.G.F.P. Hunedoara prin aplicarea prevederilor art. 149 și

urm. C. proc. fisc., întrucât poprirea, nefiind contestată de către terțul

poprit în termenul prevăzut de lege a produs efecte juridice irevocabile, care

nu mai pot fi anulate în condițiile legii;

cu privire la introducerea în cauză a D.G.F.P. Hunedoara, consideră că instanța

de apel a respins greșit cererea, reținând faptul că pe cale de excepție este

inadmisibilă, D.G.F.P. Hunedoara fiind terț față de contractul părților aflate

în litigiu.

Recursul nu este fondat.

În ce privește primul motiv

de recurs, se constată că nu este întemeiat, potrivit considerentelor ce vor fi

arătate în continuare.

În primul rând, se impune a

fi precizat că prin decizia nr. 175/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție în dosarul nr. 1443/57/2006, nu s-a stabilit că plata efectuată de

reclamantă către pârâtă este nedatorată, ci doar în aplicarea dispozițiilor art.

315 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă a lămurit obiectul cauzei și a

indicat Tribunalului să verifice fondul acțiunii reclamantei prin raportare la

dispozițiile art. 992 și art. 1092 C. civ.; prin urmare, instanța supremă nu a

procedat la stabilirea acestui aspect, prin rejudecarea fondului, pentru că,

dacă ar fi fost așa, nu ar mai fi dispus casarea hotărârilor pronunțate și

trimiterea cauzei spre soluționare pe fond la Tribunal.

În ce privește fondul

cauzei, se constată că instanța de apel nu a omis să ia în considerare și

susținerile reclamantei prin care se afirmă caracterul obligatoriu al

procesului - verbal de constatare din 10 decembrie 2002 al D.G.F.P., - așa cu

eronat susține recurenta –, ci, dimpotrivă, a avut în vedere aceste susțineri,

dar a reținut, în baza întregului probatoriu administrat, că inspectorii care

au întocmit procesul verbal nu au verificat realitatea serviciilor, ci de fapt,

au făcut constatări ignorând contractul încheiat între părți cu respectarea

caietului de sarcini, împrejurare în care, corect a apreciat că nu se poate da

prioritate, ca relevanță acestor constatări în contra confirmării evidente a

respectării contractului de către ambele părți.

În ce privește cel de-al

doilea motiv de recurs, se constată că, este de asemenea, neîntemeiat, întrucât

din actele dosarului nu rezultă că pârâta ar fi recunoscut expres pretențiile

reclamantei, prin necontestarea executării silite impuse de către D.G.F.P.

Hunedoara, ci, dimpotrivă, că niciodată conturile pârâtei nu au făcut obiectul

executării silite pentru sumele pretinse de reclamantă.

În fine, referitor la cel

de-al treilea motiv de recurs se constată că este neîntemeiat, deoarece

într-adevăr, pârâta D.G.F.P. Hunedoara este un terț față de raportul juridic

contractul dintre reclamantă și pârâtă și nu poate avea, în consecință, nici

drepturi și obligații născute din contractul părților, astfel cum judicios a

apreciat și Curtea de Apel, a cărei soluție de respingere ca inadmisibil a

capătului de cerere împotriva pârâtei D.G.F.P. Hunedoara va fi menținută.

Astfel fiind, reținându-se

că reclamanta nu a formulat nicio critică întemeiată, care în raport de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei Curții de

Apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul

declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta E.P.C.V.J., sucursala C.N.H. SA Petroșani,

împotriva deciziei nr. 87/A din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2009.