ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2009

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1916/CA din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara au fost respinse excepțiile invocate de pârâta SC A.I.P. SRL Petroșani. S-a admis ca fondată acțiunea introdusă de reclamanta E.P.C.V.J., sucursala C.N.H. SA Petroșani, împotriva pârâtei SC A.I.P. SRL și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 382.524,57 ron ca plată nedatorată către reclamantă, s-a respins acțiunea reclamantei față de pârâta D.G.F.P. Hunedoara ca nefondată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.836,4 ron cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Cu privire la cele două excepții invocate de pârâtă s-au apreciat ca nefondate și, pe cale de consecință, au fost respinse pentru următoarele considerente: Cum prin hotărârea din 28 mai 2003, C.N.H.

SA Petroșani a delegat competența subunităților aparținătoare, în speță și reclamantei, direcțiunii acestora, subunitățile putând încheia contracte și a promova acțiuni în justiție, Tribunalul a considerat că reclamanta are calitate procesuală activă, motiv pentru care excepția invocată în acest sens a fost respinsă.

În ce privește excepția privind prescripția dreptului la acțiune, Tribunalul a apreciat-o ca nefondată, motiv pentru care a fost respinsă, acțiunea fiind introdusă înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958, de vreme ce este vorba de o plată nedatorată, situație în care termenul general de prescripție curge de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că plata a fost nedatorată, în speță 30 decembrie 2002, data înregistrării procesului - verbal de control, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, aspect stabilit irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizie nr. 175 din 16 ianuarie 2007, în dosarul nr. 1443/57/2006.

Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantei este întemeiată, astfel că ea a fost admisă și, pe cale de consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 382.524,57 ron, către pârâtă, cu titlu de plată nedatorată, care din eroare a fost achitată de reclamantă, pârâta neavând niciun temei de a primi această plată în caz contrar s-ar afla în situația îmbogățirii fără justă cauză. Ceea ce pârâta a prestat a fost plătit, ba mai mult decât atât prin trecerea în devizele de lucrări de valori mai mari decât cele reale pârâta a primit în mod nelegal o plată nedatorată, situație în care este ținută s-o restituie. În ce privește cuantumul plății nedatorate, instanța a constatat că această sumă a fost stabilită de organul de control fiscal din cadrul D.G.F.P.

Hunedoara prin procesul - verbal intermediar din 2002 încheiat cu ocazia verificării devizelor de lucrări și a documentelor financiare contabile încheiate între părți. În ce privește acțiunea formulată și față de D.G.F.P. Hunedoara, în condițiile art. 57 – art. 59 C. proc. civ., Tribunalul a apreciat-o ca nefondată și pe cale de consecință a fost respinsă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de textele invocate pentru admiterea uni astfel de acțiuni. D.G.F.P. Hunedoara nu a pretins aceleași drepturi ca și reclamanta și, mai mult decât atât, nu justifică niciun interes pentru a promova o asemenea acțiune împotriva pârâtei SC A.I.P. SRL Petroșani, lucru recunoscut de altfel de D.G.F.P. Hunedoara prin întâmpinările depuse în fața instanței de fond.

Prin decizia comercială nr. 87/A din 20 iunie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâta SC A.I.P. SRL Petroșani împotriva sentinței mai sus menționate. A schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei apelante. A respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei D.G.F.P. Hunedoara. A obligat-o pe intimata E.P.C.V.J. să-i plătească apelantei suma de 3.420,70 lei cheltuieli de judecată în apel. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, concluzionând, următoarele: Din cuprinsul procesului - verbal întocmit de D.G.F.P., rezultă că inspectorii nu au verificat realitatea prestării serviciilor.

Aceștia s-au limitat la a-și întemeia constatările de la pct. B, pe critici aduse cuprinsului caietului de sarcini (pct. 1, 2 și 3). Constatarea este nefondată. De fapt inspectorii au făcut constatările ignorând contractul dintre părți încheiat cu respectarea caietului de sarcini; potrivit caietului de sarcini, numărul de ore de lucru și prețurile urmau a fi negociate, ceea ce s-a și realizat de către reclamantă și pârâta SC A.I.P. SRL. A aprecia că cele constatate arbitrar de către inspectori are întâietate în contra confirmării evidente a respectării contractului de către ambele părți, ar însemna a înfrânge forța contractului și a înlătura principiul de drept cuprins de art. 969 C. civ.

De altfel, în legătură cu executarea contractului, s-au efectuat și cercetări penale care nu au confirmat neglijența sau fapte intenționate ale reprezentanților părților de a atesta o situație de fapt nereală; chiar și SC E. SA (în prezent E.) a atestat că nu aplică normativele menționate în procesul - verbal. Nici constatările referitoare la prețuri nu pot fi privite ca întemeiate. În caietul de sarcini și în contract nu se regăsesc prevederi privind limitarea prețului la cel practicat de SC E. SA. Prețul lucrărilor este cel stabilit prin negociere între părți și care a fost respectat de pârâta SC A.I.P. SRL. A accepta susținerea reclamantei ar însemna că orice contract ar putea fi modificat arbitrar prin raportare la criterii ce nu au fost avute în vedere la încheierea contractului.

Reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe care să infirme executarea de către pârâtă a lucrărilor contractate sau facturarea unor lucrări fictive; chiar pârâta SC A.I.P. SRL a solicitat efectuarea unei expertize față de care reclamanta s-a opus la termenul de judecată din 20 iunie 2008 arătând că este tardiv solicitată. Nici susținerea reclamantei potrivit căreia pârâta SC A.I.P. SRL a recunoscut expres pretențiile sale nu este fondată. Această pârâtă a contestat constant prețurile reclamantei, așa cum rezultă din întâmpinare. A fost contestată și executarea silită. A constatat că, în executarea contractului, pârâta a respectat întocmai prevederile acestuia, așa încât, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1092 și art. 992 C. civ., toate plățile făcute de reclamantă pârâtei SC A.I.P.

SRL fiind datorate. Curtea de Apel a mai constatat că pârâta D.G.F.P. Hunedoara este terț față de raportul juridic contractual dintre reclamantă și pârâta SC A.I.P. SRL; pârâta D.G.F.P. Hunedoara nu poate avea nici drepturi și nici obligații născute din acest contract, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Ca atare, în mod greșit, tribunalul a respins acțiunea reclamantei față de pârâta D.G.F.P. Hunedoara drept nefondată, impunându-se respingerea acțiunii, pe cale de excepție, drept inadmisibilă. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe prevederile art. 299 și urm., art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 969, art. 970, art. 992, art. 1092 C. civ.

și art. 149 și urm. C. proc. fisc. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Recurenta - reclamantă formulează astfel următoarele motive de recurs: 1. Instanța de apel a apreciat greșit considerentele pentru care instanța de fond a pronunțat sentința, în aplicarea prevederilor art. 992 și art. 1092 C. civ. cu privire la plata nedatorată, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 175/2007 pronunțate în dosarul nr. 1443/57/2006, în aceeași ordine de idei, instanța de apel omițând să ia în considerare și susținerile reclamantei, cu privire la caracterul obligatoriu al procesului - verbal de constatare din 10 decembrie 2002 al D.G.F.P.; 2. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre viciată, interpretând greșit procedura executării fiscale instituită de către D.G.F.P.

Hunedoara prin aplicarea prevederilor art. 149 și urm. C. proc. fisc., întrucât poprirea, nefiind contestată de către terțul poprit în termenul prevăzut de lege a produs efecte juridice irevocabile, care nu mai pot fi anulate în condițiile legii; 3. Față de capătul de cerere cu privire la introducerea în cauză a D.G.F.P. Hunedoara, consideră că instanța de apel a respins greșit cererea, reținând faptul că pe cale de excepție este inadmisibilă, D.G.F.P. Hunedoara fiind terț față de contractul părților aflate în litigiu. Recursul nu este fondat. În ce privește primul motiv de recurs, se constată că nu este întemeiat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare. În primul rând, se impune a fi precizat că prin decizia nr. 175/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1443/57/2006, nu s-a stabilit că plata efectuată de reclamantă către pârâtă este nedatorată, ci doar în aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., instanța supremă a lămurit obiectul cauzei și a indicat Tribunalului să verifice fondul acțiunii reclamantei prin raportare la dispozițiile art. 992 și art. 1092 C. civ.; prin urmare, instanța supremă nu a procedat la stabilirea acestui aspect, prin rejudecarea fondului, pentru că, dacă ar fi fost așa, nu ar mai fi dispus casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre soluționare pe fond la Tribunal.

În ce privește fondul cauzei, se constată că instanța de apel nu a omis să ia în considerare și susținerile reclamantei prin care se afirmă caracterul obligatoriu al procesului - verbal de constatare din 10 decembrie 2002 al D.G.F.P., - așa cu eronat susține recurenta –, ci, dimpotrivă, a avut în vedere aceste susțineri, dar a reținut, în baza întregului probatoriu administrat, că inspectorii care au întocmit procesul verbal nu au verificat realitatea serviciilor, ci de fapt, au făcut constatări ignorând contractul încheiat între părți cu respectarea caietului de sarcini, împrejurare în care, corect a apreciat că nu se poate da prioritate, ca relevanță acestor constatări în contra confirmării evidente a respectării contractului de către ambele părți.

În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că, este de asemenea, neîntemeiat, întrucât din actele dosarului nu rezultă că pârâta ar fi recunoscut expres pretențiile reclamantei, prin necontestarea executării silite impuse de către D.G.F.P. Hunedoara, ci, dimpotrivă, că niciodată conturile pârâtei nu au făcut obiectul executării silite pentru sumele pretinse de reclamantă. În fine, referitor la cel de-al treilea motiv de recurs se constată că este neîntemeiat, deoarece într-adevăr, pârâta D.G.F.P. Hunedoara este un terț față de raportul juridic contractul dintre reclamantă și pârâtă și nu poate avea, în consecință, nici drepturi și obligații născute din contractul părților, astfel cum judicios a apreciat și Curtea de Apel, a cărei soluție de respingere ca inadmisibil a capătului de cerere împotriva pârâtei D.G.F.P.

Hunedoara va fi menținută. Astfel fiind, reținându-se că reclamanta nu a formulat nicio critică întemeiată, care în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta E.P.C.V.J., sucursala C.N.H. SA Petroșani, împotriva deciziei nr. 87/A din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.