ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 244/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 244/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 93/ CA din 1

martie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei

invocată de pârâtă.

A respins ca prescrisă

acțiunea reclamantei E.M. Petrila împotriva pârâtei SC A.I.P. SRL Petroșani,

prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.649.423.793 lei

ROL, reprezentând suma achitată în plus ca diferență între total sume pretinse

și facturate prin devizele de reparații pentru 2000 - 2002 și justa evaluare a

prestației la tarifele practicate de SC E. SA.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în baza procesului verbal nr. 7 din 10

decembrie 2002, că verificarea efectuată a cuprins perioada 2000 – sem. I 2002,

că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut până la sfârșitul sem. II 2002

și că reclamanta a introdus acțiunea la 28 noiembrie 2005, dată în raport de

care aceasta este prescrisă conform Decretului nr. 167/1958.

Prin decizia civilă nr. 101/

A din 2 iunie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă

împotriva hotărârii instanței de fond.

Instanța de control judiciar

a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data efectuării

plății apreciată ca nedatorată, și nu la data înregistrării la C.N.H. SA a

procesului verbal nr. 7 din 10 decembrie 2002 încheiat de D.C.F. Deva, acțiunea

fiind prescrisă potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1998, nefiind

incidente dispozițiile art. 8 din același act normativ, pârâta nefiind autoarea

unei fapte ilicite producătoare de prejudicii, așa cum susține reclamanta.

Împotriva menționatei

decizii, reclamanta C.N.H. SA E.M.P. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în fond, admiterea acțiunii

sale astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de

recurs a susținut că în mod greșit instanțele au admis excepția prescripției

dreptului la acțiune, avându-se în vedere că dreptul său la acțiune începe să

curgă de la data la care societatea sa a cunoscut producerea prejudiciului,

respectiv 30 decembrie 2002, data când s-a înregistrat procesul verbal nr. 7

din 10 decembrie 2002 întocmit de organele de control fiscal.

Recurenta reclamantă a

precizat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958,

fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Recursul reclamantei este

fondat.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea

hotărârilor conform art. 304 C. proc. civ., urmând a se admite recursul

declarat de reclamantă pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care susține că decizia din apel este

lipsită de temei legal și că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, în sensul că în cauză operează răspunderea civilă delictuală este

întemeiat.

Față de situația de fapt,

Curtea apreciază că în speță sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile cerute

de art. 998 C. civ., care instituie răspunderea civilă delictuală, fiind incidente

dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Dreptul la acțiune al

reclamantei a luat naștere la data înregistrării procesului-verbal întocmit de

organele de control fiscal respectiv la 10 decembrie 2002, data constatării

prejudiciului suferit, de la care începe să curgă de altfel și termenul de

prescripție, astfel că în raport de data înregistrării acțiunii reclamantei la

Tribunalul Hunedoara, 28 noiembrie 2005, aceasta a fost formulată în termen.

Avându-se în vedere situația

creată și că aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs,

întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra

fondului cauzei în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt

care au fost deja stabilite, or în cauza de față acestea nu au fost stabilite,

instanțele pronunțându-se pe excepția prescripției, urmează a se admite

recursul, a se modifica decizia și desființa sentința și a se trimite cauza

spre rejudecare instanței de fond.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va analiza și criticile și apărările părților, va avea în vedere și

susținerile pe care reclamanta le face în recurs, pentru stabilirea cadrului

procesual real.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.N.H. SA Exploatarea Minieră Petrila, jud. Hunedoara împotriva

deciziei nr. 101/ A din 2 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că

admite apelul aceleeași părți.

Desființează sentința civilă

nr. 93/ CA din 1 martie 2006 a Tribunalului Hunedoara și trimite cauza spre

rejudecare instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.