ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1151/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1151/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secția
comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 370 din 11 aprilie
2006, a respins, ca prescrisă, acțiunea reclamantei C.N.H. SA Petroșani
împotriva pârâtei SC G.I. SRL Aninoasa.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că suma pretinsă de reclamantă privește perioada 1 ianuarie
2001 - 30 iunie 2002 și reprezintă suma plăților făcute de reclamantă pârâtei
pentru serviciile prestate pe bază de contract, iar în susținerea pretențiilor
s-a invocat procesul-verbal nr. 6/2002 întocmit de D.G.F.P. Hunedoara prin care
s-a stabilit că plata era nedatorată, controlul fiind efectuat în perioada 15
octombrie-12 decembrie 2002.
În cauză s-a invocat
excepția prescripției astfel că în baza art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958
și având în vedere data efectuării plăților nedatorate, prima instanță a admis
această excepție.
Împotriva acestei soluții a
promovat apel reclamanta, motivând că prescripția dreptului la acțiune trebuia
respinsă, acțiunea fiind introdusă în termen de 3 ani, de la data încetării
contractului care a avut efect până la data de 31 decembrie 2005, iar în afară
de aceasta în cursul anului 2005 a promovat la aceiași instanță o cerere pentru
emiterea somației de plată împotriva pârâtei, având același obiect ca cel din
litigiul de față.
Curtea de Apel Alba Iulia,
secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 159
din 12 septembrie 2006, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunțat astfel,
instanța de control judiciar a reținut că față de obiectul acțiunii, respectiv
plata nedatorată și data efectuării plăților la facturile emise de pârâtă, se
aplică termenul prescripției prevăzut art. 3 și 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
S-a mai reținut că în cauză
nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 întrucât pârâta
nu este autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii pârâta a emis
facturile de plată ca urmare a unei prestații efectuată în baza contractului nr.
127/2001 încheiat cu reclamanta.
Dreptul la acțiune s-a născut
la data efectuării plății apreciată ca nedatorată, iar nu la data înregistrării
procesului-verbal întocmit de organul de control fiscal.
În ce privește motivarea
reclamantei că a introdus anterior o cerere de emitere a somației de plată în
temeiul O.G. nr. 5/2001, s-a apreciat că aceasta fiind respinsă nu îndeplinește
condițiile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 pentru întreruperea
cursului prescripției.
Cu petiția înregistrată, la
data de 3 noiembrie 2006, reclamanta a declarat recurs împotriva soluției
instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că s-a
făcut o aplicare greșită a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 reținând că
dreptul la acțiune a început să curgă de la data când s-a luat cunoștință de
procedura prejudiciului.
Recurenta a mai susținut că
plata s-a făcut ca urmare a conduitei delictuale a pârâtei-intimate, situație
în care instanțele trebuiau să facă aplicarea art. 8 din Decretul nr. 167/1958
coroborat cu dispozițiile art. 992 și 1092 C. civ., în raport de care ceea ce
s-a plătit fără debit este supus repetițiunii.
Recursul este nefondat.
Contractul încheiat de părți
a fost cu executare succesivă, astfel că plata prestațiilor efectuate de pârâtă
s-a făcut lunar în baza facturilor fiscale care au avut la bază procese – verbale
semnate de reprezentanții reclamantei și pârâtei cu privire la numărul de mese
servite.
Din facturile anexate cauzei
rezultă fără echivoc că ultima plată s-a făcut în iulie 2002. Conform art. 7
din Decretul nr. 167/1958 de la această dată începe să curgă termenul de
prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește
susținerea recurentei-reclamante cu privire la introducerea în anul 2005 a unei
somații de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001 respinsă de Tribunalul Deva se
apreciază că în mod justificat s-a considerat că acesta nu constituie motiv de
întrerupere a prescripției extinctive, întrucât cererea a fost respinsă și în
cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.
Față de cele arătate văzând art.
312 coroborat cu art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta C.N.H. SA EXPLOATAREA MINIERĂ VULCAN, împotriva deciziei nr. 159/A/2006
din 22 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială de contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta la 2000 lei
cheltuieli de judecată către intimata SC G.I. SRL ANINOASA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 martie 2008.