ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1151/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 370 din 11 aprilie 2006, a respins, ca prescrisă, acțiunea reclamantei C.N.H. SA Petroșani împotriva pârâtei SC G.I. SRL Aninoasa. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că suma pretinsă de reclamantă privește perioada 1 ianuarie 2001 - 30 iunie 2002 și reprezintă suma plăților făcute de reclamantă pârâtei pentru serviciile prestate pe bază de contract, iar în susținerea pretențiilor s-a invocat procesul-verbal nr. 6/2002 întocmit de D.G.F.P. Hunedoara prin care s-a stabilit că plata era nedatorată, controlul fiind efectuat în perioada 15 octombrie-12 decembrie 2002. În cauză s-a invocat excepția prescripției astfel că în baza art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 și având în vedere data efectuării plăților nedatorate, prima instanță a admis această excepție.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta, motivând că prescripția dreptului la acțiune trebuia respinsă, acțiunea fiind introdusă în termen de 3 ani, de la data încetării contractului care a avut efect până la data de 31 decembrie 2005, iar în afară de aceasta în cursul anului 2005 a promovat la aceiași instanță o cerere pentru emiterea somației de plată împotriva pârâtei, având același obiect ca cel din litigiul de față. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 159 din 12 septembrie 2006, a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunțat astfel, instanța de control judiciar a reținut că față de obiectul acțiunii, respectiv plata nedatorată și data efectuării plăților la facturile emise de pârâtă, se aplică termenul prescripției prevăzut art. 3 și 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

S-a mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 întrucât pârâta nu este autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii pârâta a emis facturile de plată ca urmare a unei prestații efectuată în baza contractului nr. 127/2001 încheiat cu reclamanta. Dreptul la acțiune s-a născut la data efectuării plății apreciată ca nedatorată, iar nu la data înregistrării procesului-verbal întocmit de organul de control fiscal. În ce privește motivarea reclamantei că a introdus anterior o cerere de emitere a somației de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001, s-a apreciat că aceasta fiind respinsă nu îndeplinește condițiile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 pentru întreruperea cursului prescripției.

Cu petiția înregistrată, la data de 3 noiembrie 2006, reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 reținând că dreptul la acțiune a început să curgă de la data când s-a luat cunoștință de procedura prejudiciului. Recurenta a mai susținut că plata s-a făcut ca urmare a conduitei delictuale a pârâtei-intimate, situație în care instanțele trebuiau să facă aplicarea art. 8 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu dispozițiile art. 992 și 1092 C. civ., în raport de care ceea ce s-a plătit fără debit este supus repetițiunii.

Recursul este nefondat. Contractul încheiat de părți a fost cu executare succesivă, astfel că plata prestațiilor efectuate de pârâtă s-a făcut lunar în baza facturilor fiscale care au avut la bază procese – verbale semnate de reprezentanții reclamantei și pârâtei cu privire la numărul de mese servite. Din facturile anexate cauzei rezultă fără echivoc că ultima plată s-a făcut în iulie 2002. Conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 de la această dată începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani. În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante cu privire la introducerea în anul 2005 a unei somații de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001 respinsă de Tribunalul Deva se apreciază că în mod justificat s-a considerat că acesta nu constituie motiv de întrerupere a prescripției extinctive, întrucât cererea a fost respinsă și în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

Față de cele arătate văzând art. 312 coroborat cu art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA EXPLOATAREA MINIERĂ VULCAN, împotriva deciziei nr. 159/A/2006 din 22 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G.I. SRL ANINOASA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.