ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3696/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 929 din 31 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr. 200/2000, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC G.I. SRL Aninoasa și ca urmare s-a respins acțiunea reclamantei E.M. Bărbăteni împotriva pârâtei – pentru pretenții bănești în sumă de 106.107 ron. În considerentele acestei sentințe prima instanță a reținut că reclamanta a depus acțiunea la instanță după expirarea termenului de 3 ani – luând în considerare perioada 2001-2002, verificată de către organele de control și prevederile art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 167/A din 29 septembrie 2006 a respins apelul ca nefondat, reținând că întemeiat prima instanță a admis excepția de prescripție, acțiunea fiind formulată cu ddepășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs susținând că greșit s-a admis excepția de prescripție, întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 3 ci ale art. 8 din Decretul nr. 167/1958. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3677, a respins recursul ca nefondat.

S-a reținut că prin acțiune reclamanta a cerut restituirea unei plăți nedatorate achitate pârâtei ; că este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la data plății, 2000 – iunie 2002 astfel că acțiunea formulată la 28 noiembrie 2005 este prescrisă. Împotriva deciziei instanței de recurs, reclamanta a declarat contestație în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ., invocând o gravă greșeală în cercetarea motivelor de recurs. Contestația în anulare este nefondată, întrucât: Art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoare, prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestatoarea a invocat o gravă greșeală în cercetarea motivelor de recurs, dar nu s-a referit la omisiunea cercetării vreunui motiv, pentru a fi aplicabil art. 318 C. proc. civ. De altfel, cauza a fost soluționată pe excepția de prescripție și instanța de recurs a examinat termenul aplicabil și data de la care urmează să curgă acest termen. Susținerea unor greșeli în cercetarea motivelor de recurs, pe lângă faptul că nu au fost menționate, nici nu ar putea fi luate în examinare, întrucât ar fi o cercetare pe fondul recursului, ceea ce nu este admisibil într-o contestație în anulare. Așa fiind, urmează să fie respinsă ca nefondată contestația în anulare împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nr. 3677 din 15 noiembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de C.N.H. SA E.M. Lupeni împotriva deciziei nr. 3677 din 15 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă.