ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3696/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 929 din 31 mai

2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială

și contencios administrativ, în dosarul nr. 200/2000, a fost admisă

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de

pârâta SC G.I. SRL Aninoasa și ca urmare s-a respins acțiunea

reclamantei E.M. Bărbăteni împotriva pârâtei – pentru pretenții

bănești în sumă de 106.107 ron.

În considerentele acestei

sentințe prima instanță a reținut că reclamanta a

depus acțiunea la instanță după expirarea termenului de 3

ani – luând în considerare perioada 2001-2002, verificată de către

organele de control și prevederile art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând desființarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

de fond.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 167/A

din 29 septembrie 2006 a respins apelul ca nefondat, reținând că

întemeiat prima instanță a admis excepția de prescripție,

acțiunea fiind formulată cu ddepășirea termenului de 3 ani

prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, reclamanta a declarat recurs susținând că greșit

s-a admis excepția de prescripție, întrucât nu sunt aplicabile

prevederile art. 3 ci ale art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3677, a

respins recursul ca nefondat.

S-a reținut că

prin acțiune reclamanta a cerut restituirea unei plăți

nedatorate achitate pârâtei

;

că

este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani care începe

să curgă de la data plății, 2000 – iunie 2002 astfel

că acțiunea formulată la 28 noiembrie 2005 este prescrisă.

Împotriva deciziei

instanței de recurs, reclamanta a declarat contestație în anulare, în

temeiul art. 318 C. proc. civ., invocând o gravă greșeală în

cercetarea motivelor de recurs.

Contestația în anulare

este nefondată, întrucât:

Art. 318 C. proc. civ., invocat

de contestatoare, prevede că hotărârile instanțelor de recurs

pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestatoarea a invocat o

gravă greșeală în cercetarea motivelor de recurs, dar nu s-a

referit la omisiunea cercetării vreunui motiv, pentru a fi aplicabil art. 318

C. proc. civ.

De altfel, cauza a fost

soluționată pe excepția de prescripție și

instanța de recurs a examinat termenul aplicabil și data de la care

urmează să curgă acest termen.

Susținerea unor

greșeli în cercetarea motivelor de recurs, pe lângă faptul că nu

au fost menționate, nici nu ar putea fi luate în examinare, întrucât ar fi

o cercetare pe fondul recursului, ceea ce nu este admisibil într-o

contestație în anulare.

Așa fiind, urmează

să fie respinsă ca nefondată contestația în anulare

împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, nr. 3677 din 15 noiembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația

în anulare formulată de C.N.H. SA E.M. Lupeni împotriva deciziei nr. 3677

din 15 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.