ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 522/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 522/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 371/CA/2006,
Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea introdusă de reclamanta C.N.H. SA – E.M.
Lupeni împotriva pârâtei SC G.I. SRL Aninoasa.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că dreptul la acțiune s-a născut până la sfârșitul semestrului
I-2002, astfel că introducerea acțiunii doar la 28 decembrie 2005 determină
constatarea prescripției extinctive prevăzută de Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta C.N.H. SA – E.M. Lupeni și prin decizia nr. 143 din 8
septembrie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul.
În fundamentarea acestei
soluții instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin.
(1) din Decretul nr. 167/1958 și raportat la aceste dispoziții, dreptul la
acțiune al reclamantei s-a născut la data efectuării plății apreciată ca
nedatorată, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune este
întemeiată.
Împotriva acestei decizii a
formulat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,
reclamanta C.N.H. SA – E.M. Lupeni.
Recurenta a invocat motivul
prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat
casarea ambelor hotărâri cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la
instanța de fond.
În motivarea recursului a
susținut în esență că instanțele trebuia să facă aplicarea art. 8 din Decretul nr.
167/1958, pârâta fiind autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii.
Fapta ilicită constă în îndeplinirea
necorespunzătoare a obligațiilor contractuale prevăzute de art. 8 cap. VII din
contractul nr. 127/ ALP din 25 aprilie 2001, la fel cum a reținut și organul de
control în procesul verbal nr. 6 din 20 decembrie 2002.
S-a susținut că dreptul la
acțiune conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958 începe să curgă de la data
când reclamanta a luat cunoștință de producerea prejudiciului de către pârâtă, respectiv
de la data înregistrării procesului verbal nr. 6 din 20 decembrie 2002 întocmit
de organele fiscale și în aceste condiții dreptul la acțiune nu este prescris.
S-a invocat că în cursul
anului 2005 a fost promovată la instanța de fond o cerere de emitere a somației
de plată, ce a dus la întreruperea cursului prescripției.
Intimata-pârâtă a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Acțiunea în restituire a
plății nedatorate este o acțiune patrimonială, astfel că ea va putea fi
intentată în termenul de prescripție de drept comun.
Acest termen începe dă curgă
din momentul efectuării plății.
În mod temeinic instanțele
au constatat prescrierea dreptului la acțiune potrivit art. 7 alin. (1) din
Decretul nr. 167/1958.
Dreptul la acțiune al
reclamantei a început să curgă la data efectuării plății apreciată ca
nedatorată fiind irelevantă sub aspectul curgerii prescripției, constatarea
făcută și adusă la cunoștință de organul de control fiscal.
În cauză nu sunt incidente
dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, pârâta nefiind autoarea unei
fapte ilicite producătoare de prejudicii, aceasta îndeplinindu-și obligațiile
contractuale asumate prin contractul de prestări servicii.
Cursul prescripției nu a
fost întrerupt ca urmare a introducerii cererii pentru emiterea somației de
plată în temeiul O.G. nr. 5/2001, în cursul anului 2005 întrucât cererea a fost
respinsă, nefiind îndeplinite astfel, prevederile art. 16 alin. (2) din
Decretul nr. 167/1958.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte apreciază că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea și
interpretarea corectă a dispozițiilor legale precitate, instanța de fond
soluționând în mod corect acțiunea pe excepție, încât în temeiul art. 312 C.
proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta C.N.H. SA - E.M. LUPENI, împotriva deciziei nr. 143 din 8
septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi 2 februarie 2007.