ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 771/2009

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 5472 din 15 noiembrie

2007 a Înaltei Curți, secția penală, a fost respins, ca nefondat, recursului

petiționarului P.I. împotriva sentinței penale nr. 78/ F din 26 septembrie 2007

a Curții de Apel Galați, secția penală, dispunându-se obligarea recurentului la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Decizia a fost atacată de recurent cu o

contestație în anulare, aceasta fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia Înaltei

Curți, secția penală, nr. 1483 din 2 aprilie 2008, motivul invocat constând în

aceea că a „blocat repararea pagubei de 708.240.00 lei produsă de Primărie prin

evacuarea ilegală a celor 6 tonete mobile de presă”.

Ulterior, la data de 15 ianuarie 2009,

recurentul a expediat o nouă contestație în anulare, înregistrată la 16

ianuarie 2008, împotriva deciziei penale nr. 5472 din 15 noiembrie 2007 a Înaltei

Curți, secția penală, contestând, de data aceasta, dispoziția de obligare la

plata cheltuielilor judiciare cuprinsă în decizia nr. 5472 din 15 noiembrie 2007

a Înaltei Curți („..s-a trecut la reținerea în masă a însemnate sume începând

cu luna martie 2008, drept cheltuieli de judecată

..”),

în final solicitând, pe calea contestației în anulare, „..restituirea

sumei care a și fost reținută”.

Contestația în anulare va fi respinsă ca

inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta.

Pe de o parte, potrivit art. 388 C. proc. pen.,

contestația în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se

face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de

celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a

cărei anulare se cere. Pe de altă parte, cazurile de contestație în anulare

sunt expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.

Cererea de contestație a fost formulată, la

data de 15 ianuarie 2009, iar motivul pe care se sprijină nu este unul dintre

cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Având în vedere că, potrivit art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de contestație în

anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege (termen, unul din

cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocarea unor

dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario” rezultă că în

situația în care una sau mai multe dintre aceste condiții nu este (nu sunt)

îndeplinită (îndeplinite), soluția este respingerea ca inadmisibilă a

contestației în anulare.

În final, cu privire la cea de-a doua

contestație în anulare, Înalta Curte mai reține și dispozițiile art. 387 alin.

(2) C. proc. pen., potrivit cărora în cererea de contestație în anulare trebuie

să se arate toate cazurile de contestație în anulare pe care le poate invoca

contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora.

Față de dispozițiile legale menționate, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare, iar în conformitate

cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul P.l. împotriva deciziei penale nr. 5472 din

15 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 1236/44/2007.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie

2009.