ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 955/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 955/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11

ianuarie 2008, conte statorul P.V. a formulat contestație în anulare împotriva

deciziei penale nr. nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15072/3/2006.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 298/1/2007.

În motivarea cererii, contestatorul a invocat

faptul că pedeapsa de 14 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor

este foarte aspră având în vedere faptul că faptei săvârșite i s-a dat o

greșită încadrare juridică, în realitate condamnatul săvârșind infracțiunea de

loviri și vătămări cauzatoare de moarte, precum și faptul că instanțele de

judecată nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante legale. A

mai arătat că instanțele de judecată au omis faptul că declarația inculpatului

din 5 noiembrie 2005 este lovită de nulitate absolută întrucât nu i-a fost

respectat dreptul la apărare, cât și faptul că prelungirea măsurii arestării

preventive la termenul din 23 noiembrie 2005 s-a făcut în lipsa apărătorului,

iar recursul formulat s-a judecat în lipsa recurentului inculpat,

încălcându-i-se în acest fel dreptul la apărare.

Contestatorul a solicitat admiterea

contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 6024 din 13 decembrie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și pronunțarea unei

noi hotărâri legale și temeinice.

Înalta Curte, din oficiu, a dispus atașarea

dosarului nr. 15072/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Asupra contestației în anulare de față:

Examinând, potrivit art. 391 alin. (l) C.

proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de

contestatorul P.V. împotriva deciziei penale nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15072/3/2006,

Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală nr. 6024 din 13 decembrie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 15072/3/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 278 din 22 august 2007 a Curții

de Apel București, secția I penală.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 5 noiembrie 2005 la 13 decembrie

2007.

Recurentul inculpat a fost obligat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula

contestație în anulare:

- când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

- când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

- când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10

alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care existau probe în dosar;

- când împotriva unei persoane s-au pronunțat

două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

- când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (I

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Analizând aspectele invocate de contestator,

respectiv netemeinicia pedepsei aplicate, nereținerea circumstanțelor atenuante

legale și prelungirea măsurii arestării preventive la termenul din 23 noiembrie

2005, în lipsa apărătorului, se reține că acestea nu se circumscriu cazurilor

expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., pentru care o hotărâre

penală definitivă poate fi contestată. Criticile formulate de contestator sunt

nemulțumiri legate de modul de soluționare a cauzei care pot fi cenzurate numai

prin intermediul căilor de atac ordinare.

În plus, Înalta Curte constată că aspectele

învederate în motivarea contestației în anulare au fost invocate de către

contestator în fața instanțelor de judecată, care le-au analizat și s-au

pronunțat cu privire la acestea.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul P.V., întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzută

de art. 386 și urm. C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatorul va fi obligat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul condamnat P.V. împotriva deciziei penale nr. 6024 din

13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei

de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie

2008.