ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5743/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5743/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 771 din
18 iunie 2009, SC R. SRL a respins cererea de restituire în natură a imobilului
situat în Brașov, str. L., formulată pe calea notificării – în baza Legii nr. 10/2001
– de C.H.K.F., cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calității de succesor
legal al tuturor acționarilor SC F.C.F. SAR, ce a deținut nemișcătorul.
S-a apreciat totodată, asupra îndreptățirii celui
în cauză de a primi despăgubiri – în condițiile legii speciale privind regimul de
stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv –
pentru cele 51410 acțiuni deținute de antecesorul său C.E.O., 28821 deținute de
antecesoarea F.R. precum și pentru cele 19.765 acțiuni ale antecesoarei B.E.C.,
reliefate în registrul acționarilor din 11 iunie 1948, cuantumul acestor despăgubiri
urmând a fi stabilit și acordat prin decizie motivată de către A.V.A.S.
La 8 iulie 2009, persoana
îndreptățită a contestat această decizie, solicitând instanței – în contradictoriu
cu SC R. SRL Brașov – să constate că are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea
în natură a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea și să oblige
pârâta de a emite o nouă decizie prin care să dispună restituirea nemișcătorului.
În motivarea contestației,
se arată că imobilul a aparținut familiei C., al cărei unic moștenitor este notificatorul,
și figurează în C.F. ca fiind proprietatea fostei firme a familiei, SC
F.C.F.-G.C.C. SA devenită ulterior SC F.C.F. SA, cu sediul în Brașov, str. L.
Investit în primă instanță,
Tribunalul București, secția civilă, prin sentința nr. 28/S din 1 februarie 2010,
a respins contestația și admițând cererile de intervenție accesorie formulate în
favoarea intimatei de către intervenienții A.L.A. și R.N.M. l-a obligat pe contestator
să-i plătească intimatei suma de 1.190 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,
prima instanță a reținut în esență că entitatea investită cu soluționarea notificării
a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 18 lit. a) din lege care, instituie
o derogare de la restituirea prin echivalent, doar în ipoteza în care persoana îndreptățită,
sau antecesorul acesteia, era unic asociat la persoana juridică ce deținea imobilul
și alte active în proprietate sau persoanele îndreptățite asociate la persoana juridică,
erau membri ai aceleiași familii.
Or, din acționariatul
societății de la care a fost preluat imobilul, făcea parte și fabrica de bere T.,
persoană juridică distinctă de acționarii persoane fizice, atât ca patrimoniu cât
și ca identitate indiferent dacă este vorba sau nu de societăți „de familie”.
Cât privește cererile
de intervenție accesorie formulate în cauză, prima instanță a reținut incidența
principiului „dependenței” procesuale a acestora, față de soluția pronunțată în
raport cu partea în folosul căreia se face intervenția, în sensul că, în ipoteza
în care această parte câștigă procesul, cererile de intervenție formulate în folosul
acesteia urmează a fi admise, acestea având caracterul unor apărări în sprijinul
poziției procesuale a părții respective.
Soluția a fost menținută
de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale care, prin decizia din 18 mai 2010, a
respins apelul contestatorului, reținând că excepția instituită prin art. 18
lit. a) din Legea nr. 10/2001 este de strictă interpretare, la edictarea normei
legiuitorul având în vedere că există situații de excepție în care notificatorul
dovedește că reprezintă întregul capital al fostei persoane juridice, în sensul
că este succesorul în drepturi al asociatului unic sau al tuturor asociaților sau
acționarilor, care erau membrii aceleiași familii, ceea ce nu se verifică în speță.
În cauză, a declarat recurs
în termen legal, contestatorul C.H.F.K. care, invocând temeiul prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează:
- instanțele au încălcat
prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul restituirii
în natură a imobilelor preluate în mod abuziv.
- art. 18 lit. a) din
Legea nr. 10/2001, a primit o interpretare greșită, în condițiile în care contestatorul
a făcut dovada că este unicul moștenitor legal al celor care au alcătuit acționariatul
celor două societăți anonime respectiv F.C.F. și Fabrica de bere T., ce erau membri
ai aceleiași familii, notificatorul beneficiind astfel de excepția instituită de
norma legală, vizând restituirea în natură.
Cum legiuitorul, mai susține
recurentul, a avut în vedere prin edictarea acestei norme, inclusiv repararea prejudiciului
suferit de o persoană juridică, este lipsit de relevanță dacă structura acționariatului
era formată numai din persoane fizice sau că în această structură intră și o persoană
juridică, raportat la „principiul de reparație” urmărit de legiuitor.
- s-a reținut greșit că
textul art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, este de strictă interpretare, sintagma
referindu-se la regulile de procedură iar nu la fondul cererii și respectiv finalitatea
urmărită de legiuitor.
- cât privește modalitatea
măsurii reparatorii de acordare a despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din
Legea nr. 247/2005, aceasta este o măsură ineficientă și „prevăzută doar de formă”
fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu funcționează, aspect constatat inclusiv
de Curtea Europeană.
Recursul se privește ca
nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispozițiilor
art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin
echivalent în situația când persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică
proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv,
cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele
îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.
Această a 2-a ipoteză
a textului este invocată de contestator care, a susținut constant că are calitatea
de moștenitor și după foștii acționari ai Fabricii de bere T., la rândul său acționară
a SC F.C.F. SRL, fostă proprietară tabulară a imobilului ce a făcut obiectul notificării.
Potrivit art. 18.1 al
H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001, prin noțiunea de „familie” în sensul art. 18 lit.
a) din lege, se înțelege acea entitate compusă din rudele în linie directă fără
limită în grad și rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care
se adaugă soțul sau soția.
Prin probele administrate,
contestatorul a făcut dovada calității de moștenitor după C.E.O., F.R. și B.E.C.,
primul dintre aceștia având și calitatea de acționar al Fabricii de bere T. SA.
Potrivit registrului acționarilor,
la data de 11 iunie 1948, structura acționariatului SC F.C.F. SA era compusă din:
C.E.O. – 51.410 acțiuni, F.R. – 28.821 acțiuni, B.E.C. – 19.765 acțiuni, B.E., F.F.,
F.R. și T.R., cu câte o acțiune fiecare, precum și Fabrica de bere T. cu 25.000
acțiuni.
Or, ipoteza existenței
printre membrii acționariatului și a unei persoane juridice nu este vizată de dispozițiile
art. 18 lit. a) din lege, text de strictă interpretare sub aspectul instituirii
celor două excepții de la stabilirea măsurilor reparatorii numai prin echivalent,
în cazul asociatului la persoana juridică proprietară a imobilelor ce fac obiectul
notificării.
Cum, exceptionis strictissimae
interpretationis, în mod corect au reținut instanțele că notificatorul nu a dovedit
că reprezintă întregul capital al fostei persoane juridice proprietară tabulară
a imobilului în litigiu, în sensul că este succesorul în drepturi al tuturor asociaților
sau acționarilor care erau membri ai „aceleiași familii” sintagmă în care nu poate
fi inclusă și persoana juridică, subiect de drept distinct de asociații care o compun
și care dispune de propria personalitate juridică.
De altfel, contestatorul
nu a făcut dovada calității de succesor nici după toate persoanele fizice care erau
acționari ai SC F.C.F. SA respectiv după, E.B.F.F., R.F. și R.T., în motivele de
recurs ignorându-se înțelesul explicit al textului, care se referă la toți acționarii
iar nu doar la acționarii semnificativi.
Nu în ultimul rând, este
important de semnalat că de la data preluării și până în prezent, imobilul în litigiu
a suferit mai multe modificări, în ceea ce privește situația sa juridică, fiind
supus unor operațiuni de comasare și dezmembrare care i-au schimbat situația actuală
C.F.
Astfel, numărul topografic,
casă și curte de 1.341 m.p., a fost trecut în proprietatea SC C. SA Brașov, conform
H.G. nr. 834/1991 și apoi înstrăinat către persoane fizice care, la rândul lor,
au procedat la înstrăinări succesive.
Ca atare, cel puțin în
legătură cu o parte din imobilul notificat, aflat în proprietatea unor alte persoane,
SC R. SRL nu ar fi avut posibilitatea – chiar în condițiile îndeplinirii exigențelor
legii – să dispună restituirea în natură, întrucât nu se afla în proprietatea sau
posesia acesteia.
Nu poate fi reținută nici
încălcarea jurisprudenței C.E.D.O., în condițiile în care contestatorul nu dispune
de un „bun actual” în sensul Protocolului 1, adițional Convenției sau al unei creanțe
pe temeiul căreia să poată pretinde că are o „speranță legitimă” de a obține exercițiul
efectiv al dreptului de proprietate.
De altfel, din practica
instanței europene rezultă că nu măsura nerestituirii în natură a unui bun preluat
abuziv, este condamnată potrivit Convenției, ci faptul privării de proprietate,
în absența indemnizației reparatorii.
Așa fiind, în considerarea
celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul C.H.F.K. împotriva deciziei nr. 63/Ap din 18 mai 2010 a
Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 05 iulie 2011.