ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.07.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5743/2011

HOTĂRÂRE
05.07.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5743/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 771 din

18 iunie 2009, SC R. SRL a respins cererea de restituire în natură a imobilului

situat în Brașov, str. L., formulată pe calea notificării – în baza Legii nr. 10/2001

– de C.H.K.F., cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calității de succesor

legal al tuturor acționarilor SC F.C.F. SAR, ce a deținut nemișcătorul.

S-a apreciat totodată, asupra îndreptățirii celui

în cauză de a primi despăgubiri – în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv –

pentru cele 51410 acțiuni deținute de antecesorul său C.E.O., 28821 deținute de

antecesoarea F.R. precum și pentru cele 19.765 acțiuni ale antecesoarei B.E.C.,

reliefate în registrul acționarilor din 11 iunie 1948, cuantumul acestor despăgubiri

urmând a fi stabilit și acordat prin decizie motivată de către A.V.A.S.

La 8 iulie 2009, persoana

îndreptățită a contestat această decizie, solicitând instanței – în contradictoriu

cu SC R. SRL Brașov – să constate că are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea

în natură a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea și să oblige

pârâta de a emite o nouă decizie prin care să dispună restituirea nemișcătorului.

În motivarea contestației,

se arată că imobilul a aparținut familiei C., al cărei unic moștenitor este notificatorul,

și figurează în C.F. ca fiind proprietatea fostei firme a familiei, SC

F.C.F.-G.C.C. SA devenită ulterior SC F.C.F. SA, cu sediul în Brașov, str. L.

Investit în primă instanță,

Tribunalul București, secția civilă, prin sentința nr. 28/S din 1 februarie 2010,

a respins contestația și admițând cererile de intervenție accesorie formulate în

favoarea intimatei de către intervenienții A.L.A. și R.N.M. l-a obligat pe contestator

să-i plătească intimatei suma de 1.190 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut în esență că entitatea investită cu soluționarea notificării

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 18 lit. a) din lege care, instituie

o derogare de la restituirea prin echivalent, doar în ipoteza în care persoana îndreptățită,

sau antecesorul acesteia, era unic asociat la persoana juridică ce deținea imobilul

și alte active în proprietate sau persoanele îndreptățite asociate la persoana juridică,

erau membri ai aceleiași familii.

Or, din acționariatul

societății de la care a fost preluat imobilul, făcea parte și fabrica de bere T.,

persoană juridică distinctă de acționarii persoane fizice, atât ca patrimoniu cât

și ca identitate indiferent dacă este vorba sau nu de societăți „de familie”.

Cât privește cererile

de intervenție accesorie formulate în cauză, prima instanță a reținut incidența

principiului „dependenței” procesuale a acestora, față de soluția pronunțată în

raport cu partea în folosul căreia se face intervenția, în sensul că, în ipoteza

în care această parte câștigă procesul, cererile de intervenție formulate în folosul

acesteia urmează a fi admise, acestea având caracterul unor apărări în sprijinul

poziției procesuale a părții respective.

Soluția a fost menținută

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale care, prin decizia din 18 mai 2010, a

respins apelul contestatorului, reținând că excepția instituită prin art. 18

lit. a) din Legea nr. 10/2001 este de strictă interpretare, la edictarea normei

legiuitorul având în vedere că există situații de excepție în care notificatorul

dovedește că reprezintă întregul capital al fostei persoane juridice, în sensul

că este succesorul în drepturi al asociatului unic sau al tuturor asociaților sau

acționarilor, care erau membrii aceleiași familii, ceea ce nu se verifică în speță.

În cauză, a declarat recurs

în termen legal, contestatorul C.H.F.K. care, invocând temeiul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează:

- instanțele au încălcat

prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul restituirii

în natură a imobilelor preluate în mod abuziv.

- art. 18 lit. a) din

Legea nr. 10/2001, a primit o interpretare greșită, în condițiile în care contestatorul

a făcut dovada că este unicul moștenitor legal al celor care au alcătuit acționariatul

celor două societăți anonime respectiv F.C.F. și Fabrica de bere T., ce erau membri

ai aceleiași familii, notificatorul beneficiind astfel de excepția instituită de

norma legală, vizând restituirea în natură.

Cum legiuitorul, mai susține

recurentul, a avut în vedere prin edictarea acestei norme, inclusiv repararea prejudiciului

suferit de o persoană juridică, este lipsit de relevanță dacă structura acționariatului

era formată numai din persoane fizice sau că în această structură intră și o persoană

juridică, raportat la „principiul de reparație” urmărit de legiuitor.

- s-a reținut greșit că

textul art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, este de strictă interpretare, sintagma

referindu-se la regulile de procedură iar nu la fondul cererii și respectiv finalitatea

urmărită de legiuitor.

- cât privește modalitatea

măsurii reparatorii de acordare a despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, aceasta este o măsură ineficientă și „prevăzută doar de formă”

fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu funcționează, aspect constatat inclusiv

de Curtea Europeană.

Recursul se privește ca

nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor

art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin

echivalent în situația când persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică

proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv,

cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele

îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.

Această a 2-a ipoteză

a textului este invocată de contestator care, a susținut constant că are calitatea

de moștenitor și după foștii acționari ai Fabricii de bere T., la rândul său acționară

a SC F.C.F. SRL, fostă proprietară tabulară a imobilului ce a făcut obiectul notificării.

Potrivit art. 18.1 al

H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, prin noțiunea de „familie” în sensul art. 18 lit.

a) din lege, se înțelege acea entitate compusă din rudele în linie directă fără

limită în grad și rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care

se adaugă soțul sau soția.

Prin probele administrate,

contestatorul a făcut dovada calității de moștenitor după C.E.O., F.R. și B.E.C.,

primul dintre aceștia având și calitatea de acționar al Fabricii de bere T. SA.

Potrivit registrului acționarilor,

la data de 11 iunie 1948, structura acționariatului SC F.C.F. SA era compusă din:

C.E.O. – 51.410 acțiuni, F.R. – 28.821 acțiuni, B.E.C. – 19.765 acțiuni, B.E., F.F.,

F.R. și T.R., cu câte o acțiune fiecare, precum și Fabrica de bere T. cu 25.000

acțiuni.

Or, ipoteza existenței

printre membrii acționariatului și a unei persoane juridice nu este vizată de dispozițiile

art. 18 lit. a) din lege, text de strictă interpretare sub aspectul instituirii

celor două excepții de la stabilirea măsurilor reparatorii numai prin echivalent,

în cazul asociatului la persoana juridică proprietară a imobilelor ce fac obiectul

notificării.

Cum, exceptionis strictissimae

interpretationis, în mod corect au reținut instanțele că notificatorul nu a dovedit

că reprezintă întregul capital al fostei persoane juridice proprietară tabulară

a imobilului în litigiu, în sensul că este succesorul în drepturi al tuturor asociaților

sau acționarilor care erau membri ai „aceleiași familii” sintagmă în care nu poate

fi inclusă și persoana juridică, subiect de drept distinct de asociații care o compun

și care dispune de propria personalitate juridică.

De altfel, contestatorul

nu a făcut dovada calității de succesor nici după toate persoanele fizice care erau

acționari ai SC F.C.F. SA respectiv după, E.B.F.F., R.F. și R.T., în motivele de

recurs ignorându-se înțelesul explicit al textului, care se referă la toți acționarii

iar nu doar la acționarii semnificativi.

Nu în ultimul rând, este

important de semnalat că de la data preluării și până în prezent, imobilul în litigiu

a suferit mai multe modificări, în ceea ce privește situația sa juridică, fiind

supus unor operațiuni de comasare și dezmembrare care i-au schimbat situația actuală

C.F.

Astfel, numărul topografic,

casă și curte de 1.341 m.p., a fost trecut în proprietatea SC C. SA Brașov, conform

H.G. nr. 834/1991 și apoi înstrăinat către persoane fizice care, la rândul lor,

au procedat la înstrăinări succesive.

Ca atare, cel puțin în

legătură cu o parte din imobilul notificat, aflat în proprietatea unor alte persoane,

SC R. SRL nu ar fi avut posibilitatea – chiar în condițiile îndeplinirii exigențelor

legii – să dispună restituirea în natură, întrucât nu se afla în proprietatea sau

posesia acesteia.

Nu poate fi reținută nici

încălcarea jurisprudenței C.E.D.O., în condițiile în care contestatorul nu dispune

de un „bun actual” în sensul Protocolului 1, adițional Convenției sau al unei creanțe

pe temeiul căreia să poată pretinde că are o „speranță legitimă” de a obține exercițiul

efectiv al dreptului de proprietate.

De altfel, din practica

instanței europene rezultă că nu măsura nerestituirii în natură a unui bun preluat

abuziv, este condamnată potrivit Convenției, ci faptul privării de proprietate,

în absența indemnizației reparatorii.

Așa fiind, în considerarea

celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul C.H.F.K. împotriva deciziei nr. 63/Ap din 18 mai 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 iulie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-12-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8543/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 30/S/2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost respinsă contestația reclamantului C.H.F.K., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL, cu cheltuieli de judecată. În moti
ÎCCJ 2011-05-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4343/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 8010 din 11 septembrie 2007, Primarul mun. Roman, a respins notificarea formulată la 14 august 2001 de K.G., prin SC D.P. SRL, cu motivarea că la dosarul aferent cererii de re
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6006/2010
/2001. Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs, în termen legal, reclamantul C.O.G. și pârâta SC R. SRL 1. Prin motivele de recurs, reclamantul, în calitate de cesionar al drepturilor litigioase cu privire la imobilele noti
ÎCCJ 2010-10-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4892/2010
de 13 septembrie 2006, de Biroul Notarului Public I.F., s-a stabilit ca are calitatea de unic succesor în drepturi al acestuia C.G., în calitate de legatar universal. Prin sentința civilă nr. 968 din 20 mai 2003 a Judecătoriei Câmpulung, s-
ÎCCJ 2011-09-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5992/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2007, sub nr. 8529/62/2007, la Tribunalul Brașov, reclamanta G.H. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC Ș.S. SA, admiterea contestației for
Sursă