ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5743/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 771 din 18 iunie 2009, SC R. SRL a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Brașov, str. L., formulată pe calea notificării – în baza Legii nr. 10/2001 – de C.H.K.F., cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calității de succesor legal al tuturor acționarilor SC F.C.F. SAR, ce a deținut nemișcătorul. S-a apreciat totodată, asupra îndreptățirii celui în cauză de a primi despăgubiri – în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – pentru cele 51410 acțiuni deținute de antecesorul său C.E.O., 28821 deținute de antecesoarea F.R.

precum și pentru cele 19.765 acțiuni ale antecesoarei B.E.C., reliefate în registrul acționarilor din 11 iunie 1948, cuantumul acestor despăgubiri urmând a fi stabilit și acordat prin decizie motivată de către A.V.A.S. La 8 iulie 2009, persoana îndreptățită a contestat această decizie, solicitând instanței – în contradictoriu cu SC R. SRL Brașov – să constate că are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea și să oblige pârâta de a emite o nouă decizie prin care să dispună restituirea nemișcătorului. În motivarea contestației, se arată că imobilul a aparținut familiei C., al cărei unic moștenitor este notificatorul, și figurează în C.F.

ca fiind proprietatea fostei firme a familiei, SC F.C.F.-G.C.C. SA devenită ulterior SC F.C.F. SA, cu sediul în Brașov, str. L. Investit în primă instanță, Tribunalul București, secția civilă, prin sentința nr. 28/S din 1 februarie 2010, a respins contestația și admițând cererile de intervenție accesorie formulate în favoarea intimatei de către intervenienții A.L.A. și R.N.M. l-a obligat pe contestator să-i plătească intimatei suma de 1.190 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că entitatea investită cu soluționarea notificării a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 18 lit. a) din lege care, instituie o derogare de la restituirea prin echivalent, doar în ipoteza în care persoana îndreptățită, sau antecesorul acesteia, era unic asociat la persoana juridică ce deținea imobilul și alte active în proprietate sau persoanele îndreptățite asociate la persoana juridică, erau membri ai aceleiași familii. Or, din acționariatul societății de la care a fost preluat imobilul, făcea parte și fabrica de bere T., persoană juridică distinctă de acționarii persoane fizice, atât ca patrimoniu cât și ca identitate indiferent dacă este vorba sau nu de societăți „de familie”.

Cât privește cererile de intervenție accesorie formulate în cauză, prima instanță a reținut incidența principiului „dependenței” procesuale a acestora, față de soluția pronunțată în raport cu partea în folosul căreia se face intervenția, în sensul că, în ipoteza în care această parte câștigă procesul, cererile de intervenție formulate în folosul acesteia urmează a fi admise, acestea având caracterul unor apărări în sprijinul poziției procesuale a părții respective.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale care, prin decizia din 18 mai 2010, a respins apelul contestatorului, reținând că excepția instituită prin art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 este de strictă interpretare, la edictarea normei legiuitorul având în vedere că există situații de excepție în care notificatorul dovedește că reprezintă întregul capital al fostei persoane juridice, în sensul că este succesorul în drepturi al asociatului unic sau al tuturor asociaților sau acționarilor, care erau membrii aceleiași familii, ceea ce nu se verifică în speță. În cauză, a declarat recurs în termen legal, contestatorul C.H.F.K.

care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează: - instanțele au încălcat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv. - art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, a primit o interpretare greșită, în condițiile în care contestatorul a făcut dovada că este unicul moștenitor legal al celor care au alcătuit acționariatul celor două societăți anonime respectiv F.C.F. și Fabrica de bere T., ce erau membri ai aceleiași familii, notificatorul beneficiind astfel de excepția instituită de norma legală, vizând restituirea în natură.

Cum legiuitorul, mai susține recurentul, a avut în vedere prin edictarea acestei norme, inclusiv repararea prejudiciului suferit de o persoană juridică, este lipsit de relevanță dacă structura acționariatului era formată numai din persoane fizice sau că în această structură intră și o persoană juridică, raportat la „principiul de reparație” urmărit de legiuitor. - s-a reținut greșit că textul art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, este de strictă interpretare, sintagma referindu-se la regulile de procedură iar nu la fondul cererii și respectiv finalitatea urmărită de legiuitor. - cât privește modalitatea măsurii reparatorii de acordare a despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta este o măsură ineficientă și „prevăzută doar de formă” fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu funcționează, aspect constatat inclusiv de Curtea Europeană.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent în situația când persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii. Această a 2-a ipoteză a textului este invocată de contestator care, a susținut constant că are calitatea de moștenitor și după foștii acționari ai Fabricii de bere T., la rândul său acționară a SC F.C.F.

SRL, fostă proprietară tabulară a imobilului ce a făcut obiectul notificării. Potrivit art. 18.1 al H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin noțiunea de „familie” în sensul art. 18 lit. a) din lege, se înțelege acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în grad și rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se adaugă soțul sau soția. Prin probele administrate, contestatorul a făcut dovada calității de moștenitor după C.E.O., F.R. și B.E.C., primul dintre aceștia având și calitatea de acționar al Fabricii de bere T. SA. Potrivit registrului acționarilor, la data de 11 iunie 1948, structura acționariatului SC F.C.F.

SA era compusă din: C.E.O. – 51.410 acțiuni, F.R. – 28.821 acțiuni, B.E.C. – 19.765 acțiuni, B.E., F.F., F.R. și T.R., cu câte o acțiune fiecare, precum și Fabrica de bere T. cu 25.000 acțiuni. Or, ipoteza existenței printre membrii acționariatului și a unei persoane juridice nu este vizată de dispozițiile art. 18 lit. a) din lege, text de strictă interpretare sub aspectul instituirii celor două excepții de la stabilirea măsurilor reparatorii numai prin echivalent, în cazul asociatului la persoana juridică proprietară a imobilelor ce fac obiectul notificării.

Cum, exceptionis strictissimae interpretationis, în mod corect au reținut instanțele că notificatorul nu a dovedit că reprezintă întregul capital al fostei persoane juridice proprietară tabulară a imobilului în litigiu, în sensul că este succesorul în drepturi al tuturor asociaților sau acționarilor care erau membri ai „aceleiași familii” sintagmă în care nu poate fi inclusă și persoana juridică, subiect de drept distinct de asociații care o compun și care dispune de propria personalitate juridică. De altfel, contestatorul nu a făcut dovada calității de succesor nici după toate persoanele fizice care erau acționari ai SC F.C.F. SA respectiv după, E.B.F.F., R.F. și R.T., în motivele de recurs ignorându-se înțelesul explicit al textului, care se referă la toți acționarii iar nu doar la acționarii semnificativi.

Nu în ultimul rând, este important de semnalat că de la data preluării și până în prezent, imobilul în litigiu a suferit mai multe modificări, în ceea ce privește situația sa juridică, fiind supus unor operațiuni de comasare și dezmembrare care i-au schimbat situația actuală C.F. Astfel, numărul topografic, casă și curte de 1.341 m.p., a fost trecut în proprietatea SC C. SA Brașov, conform H.G. nr. 834/1991 și apoi înstrăinat către persoane fizice care, la rândul lor, au procedat la înstrăinări succesive. Ca atare, cel puțin în legătură cu o parte din imobilul notificat, aflat în proprietatea unor alte persoane, SC R. SRL nu ar fi avut posibilitatea – chiar în condițiile îndeplinirii exigențelor legii – să dispună restituirea în natură, întrucât nu se afla în proprietatea sau posesia acesteia.

Nu poate fi reținută nici încălcarea jurisprudenței C.E.D.O., în condițiile în care contestatorul nu dispune de un „bun actual” în sensul Protocolului 1, adițional Convenției sau al unei creanțe pe temeiul căreia să poată pretinde că are o „speranță legitimă” de a obține exercițiul efectiv al dreptului de proprietate. De altfel, din practica instanței europene rezultă că nu măsura nerestituirii în natură a unui bun preluat abuziv, este condamnată potrivit Convenției, ci faptul privării de proprietate, în absența indemnizației reparatorii. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.H.F.K. împotriva deciziei nr. 63/Ap din 18 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 iulie 2011.