ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1943/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59/

F din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată,

contestația la executare formulată de contestatorul L.G. împotriva sentinței nr.

85/ F din 26 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 2972/44/2006.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 20 lei.

Contestatorul L.G. s-a

adresat instanței de judecată cu o contestație la executare împotriva sentinței

penale nr. 85 din 26 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în

dosarul nr. 2972/44/2006.

În susținerea contestației

la executare petentul contestator a arătat că împotriva sa a fost emis un titlu

executoriu cu privire la suma de 100 lei (din dosarul nr. 2972/44/2006), precum

și cu privire la suma de 100 lei (din dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție) sume despre care nu a fost încunoștințat.

În drept, petentul

contestator și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 96 și 97

C. proc. pen., și art. 175 C. proc. civ.

Instanța de fond a constatat

că, în realitate, dispozițiile legale care reglementează contestația la

executare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în materie penală sunt

cele prevăzute de art. 460 – art. 464 C. proc. pen.

Dispozițiile art. 461 alin.

(1) lit. a) - d) C. proc. pen., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în

care poate fi formulată contestația contra executării hotărârii penale:

- când s-a pus în executare

o hotărâre care nu este definitivă;

- când executarea este îndreptată

împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

- când se ivește vreo

vătămare cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la

executare;

- când se invocă amnistia, prescripția,

grațierea sau orice altă cauză de atingere ori de micșorare a pedepsei, precum

și orice alt incident ivit în cursul executării.

Motivele invocate de

contestatorul L.G. nu se regăsesc în cazurile reglementate de prevederile art. 461

C. proc. pen.

Mai mult, susținerile

petentului contestator, în sensul că nu a avut cunoștință de dispozițiile

hotărârii penale împotriva căreia a formulat prezenta contestație la executare

(respectiv sentința penală nr. 85 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați,

dosar nr. 2972/44/2006) nu au suport probator.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, sentința penală nr. 85 din 26 octombrie 2006 a fost comunicată

petentului contestator la data de 30 octombrie 2006.

Împrejurarea că petentul

contestator a avut cunoștință de această hotărârea rezultă și din faptul că

acesta a promovat calea de atac a recursului împotriva sentinței penale nr. 85

din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, în cauză pronunțându-se decizia

penală nr. 901 din 19 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Titlul executoriu emis în

baza sentinței penale nr. 85 din 26 octombrie 2006, în sensul obligării

petentului contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat a fost legal

întocmit.

Având în vedere aceste

considerente, instanța de fond a respins, ca nefondată, contestația la

executare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, contestatorul L.G., fără a arăta în scris sau

oral motivele de casare.

Înalta Curte a verificat

hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., constatând următoarele:

Sentința penală nr. 59/ F

din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați este legală și temeinică.

Motivele invocate de

contestatorul L.G. în cuprinsul contestației la executare formulată împotriva

sentinței penale nr. 85/ F din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați nu se

regăsesc printre cele prevăzute limitativ și expres de legiuitor în cuprinsul art.

461 C. proc. pen., care reglementează această instituție juridică.

Dispozițiile hotărârii

contestate i-au fost cunoscute recurentului, sentință penală nr. 85/ F din 26

octombrie 2006 a Curții de Apel Galați fiindu-i comunicată la data de 30

octombrie 2006 și au făcut obiectul recursului promovat de acesta la Înalta

Curte de Casație și Justiție, recurs respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.

901 din 19 februarie 2007.

Titlul executoriu întocmit

în baza sentinței împotriva căreia s-a formulat contestația la executare și

prin care contestatorul este obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat stabilite de instanțele de judecată este legal întocmit.

Reținând că nu există niciun

motiv care să poată determina casarea hotărârii atacate, Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul L.G. împotriva sentinței penale nr. 59/ F

din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

contestator să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2008.