ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1943/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59/ F din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul L.G. împotriva sentinței nr. 85/ F din 26 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 2972/44/2006. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 lei. Contestatorul L.G. s-a adresat instanței de judecată cu o contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 85 din 26 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 2972/44/2006.

În susținerea contestației la executare petentul contestator a arătat că împotriva sa a fost emis un titlu executoriu cu privire la suma de 100 lei (din dosarul nr. 2972/44/2006), precum și cu privire la suma de 100 lei (din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție) sume despre care nu a fost încunoștințat. În drept, petentul contestator și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 96 și 97 C. proc. pen., și art. 175 C. proc. civ. Instanța de fond a constatat că, în realitate, dispozițiile legale care reglementează contestația la executare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în materie penală sunt cele prevăzute de art. 460 – art. 464 C. proc. pen. Dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) - d) C. proc.

pen., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care poate fi formulată contestația contra executării hotărârii penale: - când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă; - când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; - când se ivește vreo vătămare cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare; - când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de atingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Motivele invocate de contestatorul L.G. nu se regăsesc în cazurile reglementate de prevederile art. 461 C. proc. pen.

Mai mult, susținerile petentului contestator, în sensul că nu a avut cunoștință de dispozițiile hotărârii penale împotriva căreia a formulat prezenta contestație la executare (respectiv sentința penală nr. 85 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, dosar nr. 2972/44/2006) nu au suport probator. Așa cum rezultă din actele dosarului, sentința penală nr. 85 din 26 octombrie 2006 a fost comunicată petentului contestator la data de 30 octombrie 2006. Împrejurarea că petentul contestator a avut cunoștință de această hotărârea rezultă și din faptul că acesta a promovat calea de atac a recursului împotriva sentinței penale nr. 85 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, în cauză pronunțându-se decizia penală nr. 901 din 19 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Titlul executoriu emis în baza sentinței penale nr. 85 din 26 octombrie 2006, în sensul obligării petentului contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat a fost legal întocmit. Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a respins, ca nefondată, contestația la executare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul L.G., fără a arăta în scris sau oral motivele de casare. Înalta Curte a verificat hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constatând următoarele: Sentința penală nr. 59/ F din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați este legală și temeinică. Motivele invocate de contestatorul L.G. în cuprinsul contestației la executare formulată împotriva sentinței penale nr. 85/ F din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați nu se regăsesc printre cele prevăzute limitativ și expres de legiuitor în cuprinsul art. 461 C. proc.

pen., care reglementează această instituție juridică. Dispozițiile hotărârii contestate i-au fost cunoscute recurentului, sentință penală nr. 85/ F din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați fiindu-i comunicată la data de 30 octombrie 2006 și au făcut obiectul recursului promovat de acesta la Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 901 din 19 februarie 2007. Titlul executoriu întocmit în baza sentinței împotriva căreia s-a formulat contestația la executare și prin care contestatorul este obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat stabilite de instanțele de judecată este legal întocmit. Reținând că nu există niciun motiv care să poată determina casarea hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul L.G. împotriva sentinței penale nr. 59/ F din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul contestator să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.