ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2008

HOTĂRÂRE
30.05.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta I.E. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Tulcea, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să

dispună anularea Hotărârii nr. 6249 din 30 noiembrie 2007 emisă de aceasta din

urmă cu consecința stabilirii calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și

a acordării drepturilor cuvenite.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că s-a născut la data de 24 februarie 1944 în localitatea

Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea din părinții P. și U.H., care au făcut

obiectul schimbului de populație în luna septembrie 1940, urmare a aplicării

Tratatului româno-bulgar de la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 153/CA din 14 februarie 2008 a admis acțiunea formulată de

reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 6249 din 30 noiembrie 2007 emisă

de pârâtă și constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000 pentru perioada 24 februarie 1944 - 6 martie 1945, obligând

pârâta la plata acestora, începând cu data de 1 decembrie 2007.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că într-adevăr, reclamanta s-a născut ulterior

datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu, dar a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care

le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra

acesteia.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se susține, pe de o parte, că întrucât reclamanta s-a născut în anul

1944, în mod greșit s-a reținut că aceasta a fost strămutată din Bulgaria,

schimbul de populație având loc în anul 1940, iar nu în anul 1944.

Pe de altă parte, se arată

că intimata-reclamantă nu a fost strămutată din Bulgaria, fiind născută după

strămutarea părinților săi care a avut loc în septembrie 1940, soluția

instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 din

H.G.nr. 127/2002 și a celor ale Legii nr. 189/2000.

În fine, s-a susținut și că

potrivit art. 1 din Anexa c din Acordul privitor la schimbul de populațiune

română și bulgară ce face parte din Tratatul semnat la Craiova, „părțile

contractante trebuiau să procedeze într-un termen de trei luni la un schimb

obligatoriu de populațiune”.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza în raport cu

toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fot modificată,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatea român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

-"c) a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din H.G. nr. 127/2002

privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă

localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își

schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie

se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele

care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral".

În cauză, este necontestat

că intimata-reclamantă s-a născut „după strămutarea părinților săi”. Or,

această situație, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, a avut

aceleași consecințe (datorate condițiilor precare de viață ale familiei sale)

și asupra intimatei-reclamante.

Într-adevăr, contrar celor

susținute de recurenta-pârâtă, ceea ce prezintă relevanță în soluționarea

cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților intimatei-reclamante de

persoane care au făcut obiectul unui schimb de populație, iar, pe de altă

parte, faptul că aceasta s-a născut în perioada prevăzută de lege (6 septembrie

1940 - 6 martie 1945) când atât părinții cât și copiii acestora au suferit ca

urmare a strămutării.

Se constată de asemenea, că

atât soluția instanței de fond cât și motivarea acesteia exprimă un mod corect,

precis și necontradictoriu de stabilire a situației de fapt și de înțelegere a

legii în resorturile și finalitatea acesteia.

Mai mult, Înalta Curte

constată că instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna

ca la condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic

diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de

tratament și ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute și de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cu denumirea

simplificată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Prin urmare, constatând că

sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar

criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. coroborate

cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 153/CA din 14

februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 mai 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2938/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2007, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărâr
ÎCCJ 2008-05-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 decembrie 2007, reclamanta C.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 6254 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâta Casa
ÎCCJ 2006-06-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2243/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2005, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărâ
ÎCCJ 2008-05-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2230/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună anularea
ÎCCJ 2009-03-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța reclamanta F.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța anularea
Sursă