ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța reclamanta

F.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Constanța anularea hotărârii nr. 31190 din 6 octombrie 2008 și totodată obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta, a

arătat că s-a născut la data de 15 iulie 1944 în localitatea Mihail Kogălniceanu, în perioada în care familia acesteia a fost strămutată, făcând

obiectul schimbului de populație ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului

de la Craiova, dintre România și Bulgaria.

Reclamanta în susținerea acțiunii a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

extras eliberat de Arhivele Naționale, privind colonistul F.S.V.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 877/CA din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a dispus anularea

hotărârii nr. 31190 din 6 octombrie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit prin probele administrate

că s-a născut la data de 15 iulie 1944 în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea Mihail Kogălniceanu, făcând obiectul

schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva acestei hotărâri pârâta, Casa

Județeană de Pensii Tulcea, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că reclamanta

nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege.

Recurenta mai susține că în septembrie

1940, reclamanta nu era născută, data nașterii fiind 15 iulie 1944, dar nici măcar nu era concepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la data

concepției.

De asemenea, recurenta menționează faptul

că între România și Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populații în 1944,

pentru ca reclamanta să susțină că a fost strămutată și că s-a născut în

perioada de strămutare a părinților.

Examinând cauza și sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate

ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați,

al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este

de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând

cu data nașterii sale 15 iulie 1944, a suportat consecințele morale și

materiale ale refugiului părinților săi.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța, împotriva sentinței civile nr. 877/CA din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.