ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța reclamanta F.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța anularea hotărârii nr. 31190 din 6 octombrie 2008 și totodată obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta, a arătat că s-a născut la data de 15 iulie 1944 în localitatea Mihail Kogălniceanu, în perioada în care familia acesteia a fost strămutată, făcând obiectul schimbului de populație ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria. Reclamanta în susținerea acțiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și extras eliberat de Arhivele Naționale, privind colonistul F.S.V.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 877/CA din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 31190 din 6 octombrie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 15 iulie 1944 în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea Mihail Kogălniceanu, făcând obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940. Împotriva acestei hotărâri pârâta, Casa Județeană de Pensii Tulcea, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege. Recurenta mai susține că în septembrie 1940, reclamanta nu era născută, data nașterii fiind 15 iulie 1944, dar nici măcar nu era concepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepției. De asemenea, recurenta menționează faptul că între România și Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populații în 1944, pentru ca reclamanta să susțină că a fost strămutată și că s-a născut în perioada de strămutare a părinților. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale 15 iulie 1944, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului părinților săi. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța, împotriva sentinței civile nr. 877/CA din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.