ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 august 2003 reclamanta L.D.G.D. acționar la SC C. SA, în nume propriu și al celor care au mandatat-o pentru prima A.G.A constitutivă din 29 mai 1997, cheamă în judecată pe pârâta F.P.S. devenită A.V.A.S. București solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să constate nulitatea absolută a caietului de sarcini emis în baza hotărârii Consiliului de Administrație al pârâtei și să oblige pe pârâtă la emiterea unui caiet de sarcini ulterior pregătirii, convocării și desfășurării primei A.G.A. (constitutivă) a SC C. SA, în funcție de voturile exprimate și hotărârile luate în baza acestor voturi, iar, în subsidiar, să constate nulitatea absolută a tuturor acțiunilor și actelor desfășurate și încheiate în urma aprobării de către Consiliul de Administrație al F.P.S.

a menționatului „Caiet de sarcini”. Prin sentința civilă nr. 1551 din 8 octombrie 2003 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, admite excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, reținând incidența, în speță, a dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 137/2002 și ale art. 3 lit. c), art. 32 alin. (2), art. 36 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1977. Prin decizia nr. 7510 din 12 octombrie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respinge ca nefondat recursul recurentei reclamante împotriva sentinței de mai sus.

Prin sentința comercială nr. 7788 din 28 septembrie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei pentru 86 de acționari – persoane fizice ai SC C. SA și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtă, anulează cererea reclamantei formulată în numele a altor 86 de acționari, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant și respinge acțiunea reclamantei pentru lipsa calității procesuale active. Reține instanța, pentru a decide astfel, că reclamanta nu a fost în măsură să indice numele celor 86 de acționari pe care afirmă că-i reprezintă în cauză, că înscrisul depus în acest sens de către reclamantă nu îndeplinește condițiile art. 68 alin. (1) C. proc.

civ., precum și că reclamanta nu a făcut nici dovada calității sale de acționar al SC C. SA. Prin decizia comercială nr. 389 din 9 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge cererea de repunere în termen formulată de apelanta - reclamantă, ca neîntemeiată și constată perimată cererea de apel formulată de reclamanta - apelantă împotriva sentinței primei instanțe, reținând, în acest sens, că la data de 8 noiembrie 2007 când instanța a suspendat judecata apelului pentru lipsa părților în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. curge termenul de perimare împlinit la 8 mai 2008, încheierile de suspendare a judecății apelului, respectiv de suspendare a judecății cererilor de repunere pe rol nefiind atacate cu recurs, iar apelanta nu a dovedit existența condițiilor impuse de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. pentru a putea fi admisă cererea de repunere în termen și nici intervenția vreunui act de procedură de natura celor prevăzute de art. 249 C. proc. civ., cererile apelantei de repunere a cauzei pe rol din 17 decembrie 2007 și 26 mai 2008 neavând vocația de a întrerupe cursul perimării, nefiind valabil îndeplinite în vederea continuării judecății.

Împotriva deciziei instanței de apel și a încheierii de suspendare a judecății din 18 iunie 2008 reclamanta declară recurs solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și a încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, recurenta criticând instanța de apel pentru greșita aplicare a legii în condițiile în care cererea formulată de ea la 26 iunie 2008 reprezintă un act de procedură util pentru întreruperea cursului perimării, recurenta dovedind și intervenția unei împrejurări mai presus de voința sa care a împiedicat-o să îndeplinească menționatul act într-un interval de timp adecvat, ea respectând și dispozițiile art. 103 C. proc. civ. Deși recurenta nu-și întemeiază criticile pe unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., dezvoltările acestora face posibilă încadrarea lor – în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând recursul prin prisma motivului de nelegalitate menționat se constată că acesta este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, inclusiv de apel, se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni – în materie comercială, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin împlinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Din actele dosarului se constată că prin încheierea din 8 noiembrie 2007, luată în considerare de instanță ca punct de începere a curgerii termenului de șase luni în vederea constatării perimării de drept a cererii de apel, instanța de apel a dispus suspendarea judecării apelului reclamantei conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., deși în practica s-a reținut pe de o parte că „la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă personal, lipsind intimata - pârâtă”, iar, pe de altă parte, că „la dosar nu se află nicio cerere prin care părțile să motiveze absența lor la termen și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă”, astfel că în mod eronat instanța de apel a luat în considerare termenul de 8 noiembrie 2007 ca fiind punctul de începere a curgerii termenului prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. Mai mult, succesiv, prin cererile de repunere a cauzei pe rol formulate de apelanta - reclamantă la 17 decembrie 2007, la 29 mai 2008 și la 26 iunie 2008, cereri legal timbrate, s-a produs de fiecare dată o întrerupere a cursului termenului de perimare, conform art. 249 C. proc.

civ., astfel că termenul de perimare curge în cauză de la data de 26 iunie 2008 potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 167/1958, termenul de șase luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. nefiind împlinit la data de 9 octombrie 2008 cum eronat a reținut instanța de apel prin decizia recurată. Astfel fiind, recursul reclamantei fiind fondat, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. decizia recurată urmează a fi casată și cauza urmează a fi trimisă aceleiași instanțe în vederea judecării apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta L.D.G.D. împotriva deciziei nr. 389 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009.