ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3188/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamantul L.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 5000 RON, deoarece nu a beneficiat de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 153/F/6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2232 din 14 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție i s-a stabilit calitatea de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1944 – 6 martie 1945, că de la 1 aprilie 2005 până în prezent nu a primit bani și nu a beneficiat de drepturile stabilite de Legea nr. 189/2000 și că în cuponul de pensie nu este indicată suma primită ca indemnizație în temeiul Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr.31 din 19 martie 2007 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, reținând că acesta nu a suferit vreun prejudiciu material sau moral, cauzat de atitudinea pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov, în speță, nefiind întrunite dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul L.L. Recurentul a susținut că pârâta i-a produs prejudicii materiale și morale prin aceea că nu i s-a acordat diferența de bani corespunzătoare lunii martie și că ajustările nu au avut în vedere indicile de inflație pe anul 2005-2006.

Recursul este nefondat. Prin sentința civilă nr. 153/F din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2232 din 14 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost anulată Hotărârea nr. 4321/2005 a Casei Județene de Pensii Brașov și obligată această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului L.L. calitate de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1944 – 6 martie 1945. Urmare acestor hotărâri, Casa Județeană de Pensii Brașov a emis decizia nr. 4680 din 31 octombrie 2006 prin care, a constatat că reclamantul este beneficiar al O.U.G. nr. 105/1999, drepturile urmând a-i fi acordate începând cu data de 1 aprilie 2005. Așa fiind, se constată că pârâta s-a conformat dispozițiilor hotărârilor judecătorești și că, atitudinea sa nu a fost de natură să-i aducă vreun prejudiciu reclamantului.

De altfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, faptul că reclamantul nu beneficiază de unele drepturi prevăzute în art. 5 al Legii nr. 189/2000 nu-i este imputabil pârâtei, întrucât acestea se acordă de alte instituții abilitate de lege (medic de familie, regie de transport în comun, Consiliul local etc.), iar nu de pârâtă. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 998 1 C. civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. Cum însă reclamantul nu a făcut dovada că pârâta (și nu alte instituții abilitate) i-a produs vreun prejudiciu, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală astfel că recursul fiind nefondat urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge de recursul declarat de L.L. împotriva sentinței civile nr. 31 din 19 martie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.