ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2005, reclamantul L.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4325 din 12 septembrie 2005 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia sa, din motive etnice, din localitatea de domiciliu Hodoșa, în altă localitate, de unde s-au reîntors în luna septembrie 1945. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 153/F din 6 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 aprilie 2005. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că în perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat din localitatea Hodoșa, în localitatea Doborhegy - Ungaria, datorită persecuțiilor etnice, încadrându-se în condițiile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, recurenta a arătat că plecarea familiei reclamantului de pe teritoriul ocupat de autoritățile ungare (localitatea Hodoșa), pe teritoriul ocupat de aceleași autorități (localitatea Doborhegy), nu face obiectul Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

În speță, în mod legal instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate, rezultă din declarațiile martorilor B.A., K.E, declarații prin care s-a făcut dovada persecuției etnice, în condițiile art. 4 alin. (2) din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. În consecință, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 153/F din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.