ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3

octombrie 2005, reclamantul L.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4325 din 12 septembrie 2005

și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască

calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

republicată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia sa, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu Hodoșa, în altă localitate, de unde s-au reîntors în luna septembrie

1945.

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 153/F din 6 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i emită reclamantului,

o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de refugiat

pentru perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor

bănești cuvenite, începând cu data de 1 aprilie 2005.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, că în perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie

1945, reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat din localitatea Hodoșa,

în localitatea Doborhegy - Ungaria, datorită persecuțiilor etnice,

încadrându-se în condițiile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus

judecății, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, recurenta a arătat că

plecarea familiei reclamantului de pe teritoriul ocupat de autoritățile ungare

(localitatea Hodoșa), pe teritoriul ocupat de aceleași autorități (localitatea

Doborhegy), nu face obiectul Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de

beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Faptul că reclamantul se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din declarațiile martorilor B.A., K.E,

declarații prin care s-a făcut dovada persecuției etnice, în condițiile art. 4 alin.

(2) din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

În consecință, soluția instanței de

fond fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 153/F din 6 decembrie

2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.